De ce au uitat copiii să zâmbească?

 

V-ați întrebat vreodată cum arată o țară care nu poate oferi siguranță locuitorilor ei? Sau ce s-ar putea spune despre un stat care nu poate asigura nici un viitor copiilor? Cu siguranță, aceste întrebări ne fac pe toți să ridicăm dintr-o sprânceană, să clătinăm din cap și să ne gândim la faptul că trăim într-un astfel de spațiu, unde grija zilei de mâine este în gândul majorității românilor și le trădează atitudinea.

Altădată, oamenii mari aveau griji mari, iar copiii, griji mici. Acum, balanța greutăților s-a echilibrat, iar mezinii deja trăiesc dramele părinților. Cei mai mulți dintre copiii moldovenilor au uitat să zâmbească, iar cea mai mare fericire a lor este existența unei familii, pentru stabilitatea căreia vor să plece din țară când vor fi mari. Puștii de acum vor să muncească pentru ca părinții lor să aibă cu ce plăti facturile la apă, gaz și lumină.

Se joacă, fac năzbâtii, râd, discută pe messenger şi au conturi pe Facebook ori Instagram. Ai putea spune despre ei că Internetul i-a desprins de realitate şi că le-a oferit o lume  pe care şi-o pot reconstrui în fiecare secundă, după fiecare dorinţă şi gând care le trec prin minte. Aşa ar dori să reconstruiască şi ţara în care trăiesc şi unde fiecare zi aduce o nouă grijă familiilor lor. Dacă ar avea putere, copiii moldovenilor ar schimba tot în România şi ar păstra doar peisajele de care şi-ar aminti atunci când vor părăsi ţara.  Mulţi dintre puştii de astăzi şi-au făcut deja planuri pentru vârsta maturităţii – ei vor să plece în străinătate ca să câştige bani pentru facturile pe care părinţii lor nu le mai pot plăti.

 „Eu îmi doresc să devin medic chirurg. Toate fetiţele spun că atunci când vor creşte mari vor să fie doctoriţe, dar eu deja nu mai sunt mică şi ştiu că  vreau să fac o carieră în medicină. Ca să poţi schimba ceva, acum, trebuie să ai putere, iar puterea îţi este dată de avuţie şi nu dacă eşti deştept. Dacă aş putea, aş fi un fel de Robin Hood care ar ajuta copii şi bătrâni flămânzi şi bolnavi. Cred că aş face şi acţiuni de caritate şi aş da de lucru la oameni. şi nu aş lăsa parlamentarii să doarmă, i-aş pune la muncă să salveze ţara”, ne-a spus Maria, o copilă elevă în clasa a VII-a la un colegiu din Iași, căreia îi place nu doar să ajute oamenii, ci și să scrie povești.  

„Dacă aş fi mare şi aş putea lua decizii, aş încerca să fie cele mai bune pentru ca oamenii să sufere cât mai puţin, pe timp de criză. Aş asculta părerile celor nevoiaşi şi dacă îi voi putea ajuta, o voi face. Aş face mai multe parcuri, aş pune spaţiiverzi, aş asfalta străzile.O viaţă fericită înseamnăca toţi copiii să aibă o familie, un acoperiş, să nu fie nevoiţi să muncească aşa, cot la cot cu părinţii, pentru a avea ce pune pe masă şi să poată merge la şcoală. Sunt fericită fiindcă am o familie frumoasă, părinţi sănătoşi, o casă şi un căţel”, a completa Denisa, elevă în clasa a II-a la o școală din Iași.

Maura ANGHEL