Halloween pe românește. Povestea vrăjită a nopții cu bostani ciopliți și spirite zburdalnice

 * într-o țară în care legendele cu strigoi, vârcolaci și moroi fac parte din folclorul cel mai viu, Halloween n-a avut nevoie de prea multe trucuri să ne cucerească * i-am deschis larg ușa și l-am invitat la masă, într-o noapte de toamnă târzie, ca să ne pună la încercare curajul * de la o sărbătoare „împrumutată”, Halloween a devenit un pretext savuros de a îmbina tradiția cu ceva mai modern – costume, dovleci sculptați și un strop de aventură

Tradiții vechi cu un twist modern. De la strigoi la fantome, așa am putea spune despre Halloween (sărbătorit în ultima zi a lunii octombrie), o sărbătoare care, cu tot farmecul său american, a găsit o casă călduroasă în România. La noi, spiritele sunt oaspeți vechi – mai ceva ca niște rude uitate pe lista de moștenire. Strigoii, acele spirite neobosite care își fac de cap în nopțile negre, au primit întăriri de peste ocean sub forma vrăjitoarelor, vampirilor și fantomelor înfiorătoare. Așa că, în fiecare 31 octombrie, românii își pun măști cu sânge fals și fețe pistruiate de groază, toate pentru a celebra ceva mai mult decât niște monștri – o noapte a libertății fanteziei.

Copiii au prins gustul colindatului „Bomboane sau Păcăleală,” iar prin orașe, te întâmpină adevărate parade de vrăjitoare moderne, schelete funky și personaje din povești de groază reinterpretate. E o ocazie în care să fim puțin altfel – fie că ne ascundem sub măști de pirați sau ne pictăm fața ca să devenim… da, un dovleac mare și portocaliu! „Ce mai discutăm atât, nu vedeți că toate vitrinele din Iași sunt pline cu scheleți, pălării de vrăjitoare și bostani? Pelerinele de vampiri au devenit accesorii obligatorii, la fel și măștile sângerânde. Am adoptat încă o sărbătoare, de parcă ale noastre nu mai sunt la modă”, a clătinat din cap Ana Popescu, o bunicuță aflată la cumpărături de... dovleci.

Cartierele sunt un adevărat spectacol în această noapte de toamnă, o sărbătoare vizuală în care cei mici, dar și cei mari, se transformă în fel și chip. Vampiri, pisici negre, prinți întunecați, iar la fiecare colț, un dovleac luminat parcă te îndeamnă să zâmbești. Sunt și momente amuzante, ca atunci când o bunică mascată în fantomă sperie niște copii, doar ca să izbucnească apoi în râs. Halloween-ul, la noi, e mai mult o joacă decât o sperietoare – un moment când ne putem dezlănțui fantezia, în haine de zâne, vampiri, schelete și alte personaje numai bune de speriat... dar pe glume!

Bostanul superstar. Cucerirea tronului

Dar ce e Halloween-ul fără bostan? Dovleacul, bietul și blândul simbol al toamnei, a reușit cumva să dea la o parte usturoiul, acest „paznic de carieră” al gospodăriilor românești. Dacă în vremuri străvechi, străbunii noștri agățau fire de usturoi prin case ca să alunge duhurile rele, astăzi dovleacul luminează ferestrele și treptele caselor, cioplit în fel și chip, fie că zâmbește malefic, fie că scoate limba obraznic. Nu doar că s-a făcut vedetă decorativă, dar a devenit și rege culinar al toamnei. Cum vine Halloween-ul, miroase a dovleac copt pe toate străzile – de la tăvi cu plăcinte pufoase, până la supe-creme catifelate care-ți încălzesc sufletul. Așa că, pe nesimțite, dovleacul și-a găsit un loc în tradiția noastră: de la simpla supă la un deliciu de sărbătoare, devenind motiv de chef și voie bună, ca un cavaler al Halloween-ului autohton.

În timp ce casele se umplu de lumina slabă a felinarelor de dovleac sculptate, plăcinta cu dovleac capătă o savoare aparte, fiind adusă la masă nu doar ca desert, ci ca o amintire a copilăriei, a serilor când frigul de afară era ținut la distanță de căldura cuptorului. Umplut cu mirodenii și copt până la perfecțiune, dovleacul se transformă în felii aurii de plăcintă, aducând dulceața și taina acestei sărbători în casele noastre.

La fel, supa-cremă de dovleac este o vrajă pentru trup și suflet în noaptea de Halloween. Ca o poțiune fermecată, fiecare lingură încălzește și pregătește pentru povestea serii, aducând tihna unei cine liniștite, în timp ce umbrele de afară dansează la fereastră. Cu ghimbir și smântână, supa e ca o alinare, ca o incantație menită să alunge răul și să aducă pacea în casă.

Dovleacul copt la cuptor își joacă și el rolul în această poveste de Halloween, feliile sale rumenite devenind gustări simple și dulci, servite între râsete și povești. Presărate cu zahăr brun și scorțișoară, bucățile de dovleac sunt o desfătare rustică, o clipă de dulce abandon între ghidușiile serii.

Risotto-ul cu dovleac, deși mai modern, are locul lui în această noapte. Aroma sa caldă și cremoasă face parte din magia meselor îmbelșugate, unde fiecare ingredient poartă o vrajă de sezon. O mâncare adusă în fața invitaților, unde fiecare furculiță aduce o poveste, un strop de aur tomnatic pe buze și în suflet.

Desigur, checul și brioșele cu dovleac sunt vedetele sărbătorii pentru cei mici și cei mari deopotrivă, fiind prăjituri pufoase, pline de savoare, ce se împart cu drag printre vizitatorii costumați ce bat la ușă. Înmiresmate cu scorțișoară și cuișoare, aceste dulciuri sunt mici comori ale toamnei, păstrate cu grijă pentru a îndulci noaptea de Halloween.

Latte-ul cu dovleac nu poate lipsi din peisajul de sărbătoare, fiind băutura în care toamna pare să-și fi concentrat întreaga esență. Condimentele ce îl îmbogățesc sunt ca un descântec ce îmbrățișează cafeaua, iar dovleacul îi oferă acea notă de taină. Căldura sa invită la visare, la povești șoptite și la clipe de liniște între cei dragi.

Chiftelele de dovleac, crocante și aromate, devin o gustare potrivită pentru mesele neformale ale Halloween-ului, unde întreaga familie se strânge pentru a gusta, râde și a povesti în lumina tremurătoare a felinarelor. Simplitatea lor rustica aduce acel farmec autentic de toamnă, amintind de bucuriile culinare de odinioară.

Tăițeii cu sos de dovleac adaugă un strop de mister mesei, amintind de rețete îndepărtate, dar păstrând căldura unui gust familiar, perfect pentru a fi savurat în acea noapte aparte. Sosul dulce și aromat îmbracă tăițeii într-o poveste de Halloween, o întâlnire între tradiție și inovație, între tainele serii și bucuria de a descoperi noi arome.

Astfel, Halloween-ul transformă rețetele de dovleac în mai mult decât preparate, le dă suflet și le încarcă de farmecul unei sărbători ce celebrează atât misterul, cât și plăcerea simplă de a fi împreună. Dovleacul devine nu doar ingredientul preferat, ci și simbolul unei povești trăite la fiecare masă, în fiecare casă.

Într-un fel, am adus spiritul Halloween-ului mai aproape de noi: l-am adaptat, l-am colorat, l-am făcut mai românesc. Am păstrat puțin din magia străveche a nopților de toamnă și am adăugat entuziasmul copiilor moderni, care se uită la dovleci ca la prieteni de drum lung. Așadar, să lăsăm dovlecii să ne lumineze ferestrele și să ne bucurăm de o noapte plină de povești, amintindu-ne că puțină magie nu strică niciodată – ba chiar aduce și mai multă poftă de viață!

Maura ANGHEL

În preajma Halloween-ului, dovleacul își reintră în drepturi, nu doar ca paznic al ferestrelor înfricoșător luminate, ci și ca ingredient magic al mesei, al aromelor și bucuriilor ce se împart sub lumina palidă a serii. În aceste zile de sărbătoare, dovleacul devine simbolul ce unește tradiția și modernitatea, iar rețetele ce-l includ poartă farmecul unui ritual culinar aparte.