Sub povara grijilor mici. Stresul și anxietatea modelează copilăria modernă

 Deși de multe ori trecute cu vederea, stresul și anxietatea sunt probleme din ce în ce mai frecvente la copii * dacă în aveau grijile lor, adesea limitate la jocuri sau la viața cotidiană în familie, astăzi par să devină tot mai mari, pe măsură ce asupra lor se revarsă stresul și greutățile părinților * joaca a fost înlocuită de griji prea devreme pentru mulți dintre cei mici

Stresul copilăriei de astăzi se manifestă sub multiple forme, de la dorul de părinții plecați la muncă în străinătate, până la presiunea de a îndeplini așteptările rigide impuse de adulți. În România, mii de copii cresc singuri, în familii monoparentale sau în grija statului, lipsiți de noțiunea de normalitate familială. Pentru ei, familia este adesea fie un vis îndepărtat, fie un coșmar. Mulți dintre ei simt presiunea de a munci pentru a-și susține studiile sau chiar pentru a supraviețui, fiind conștienți că sărăcia în care trăiesc ar putea să devină o constantă și în viața lor adultă.

„Copiii percep stresul diferit față de adulți. Pentru ei, lipsa de iubire și afecțiune se transformă în anxietate și comportamente de conformare, făcând eforturi uriașe să îi mulțumească pe cei din jur. Zâmbesc pentru că mama așteaptă asta de la ei, își aranjează cărțile perfect pentru că așa le cere tatăl. Însă în spatele acestor gesturi se ascunde un disconfort profund, o încercare constantă de a fi perfecți pentru a primi aprobarea celor mari. În timp, această adaptare forțată se transformă într-o incapacitate de a-și mai găsi autenticitatea”, a atras atenția psihoterapeutul Letiția Popa.

Bullyingul este și el o formă de stres care afectează profund dezvoltarea copiilor, acest fenomen atingând cote alarmante. Victimele bullyingului se retrag în sine, devin anxioase și, în multe cazuri, nu primesc sprijinul necesar pentru a face față acestei situații. La școală, în grupurile de prieteni, sau chiar online, copiii sunt expuși la un mediu care poate deveni extrem de toxic.

 

Arată-i că-i iubești!

Copiii au nevoie de sprijin emoțional constant, de căldură, iubire și respect pentru a se dezvolta armonios. În lipsa acestor elemente esențiale, stresul și anxietatea își fac loc în viețile lor, transformându-i în adolescenți copleșiți de griji și, ulterior, în adulți nesiguri. Dacă privim cu atenție chipurile copiilor de astăzi, putem întrezări umbrele adolescenților de mâine, purtând pe umeri greutatea așteptărilor și fricilor pe care nu ar trebui să le cunoască la o vârstă atât de fragedă. „Stresul la copii are un impact direct asupra dezvoltării lor emoționale. În primele etape ale vieții, copiii au nevoie de siguranță emoțională, de încurajare și de afecțiune pentru a-și dezvolta încrederea în sine și pentru a putea naviga cu succes prin provocările vieții. Însă, atunci când sunt expuși unui mediu stresant, această dezvoltare este grav afectată”, a mai spus psihoterapeutul.

Micuții stresați încep să își internalizeze problemele adulților din jurul lor. În cazul în care părinții trec prin dificultăți financiare sau emoționale, copiii preiau aceste griji. Ei se simt responsabili pentru starea de bine a celor din jur și încep să își ajusteze comportamentul pentru a menține o atmosferă de calm în familie. Acest tip de comportament este extrem de dăunător, deoarece copiii învață să-și reprime propriile emoții, să își suprime dorințele și să își anuleze nevoile.

De asemenea, copiii expuși la stres cronic au o probabilitate crescută de a dezvolta tulburări emoționale precum anxietatea sau depresia. Cercetările arată că aceștia tind să fie mai predispuși la atacuri de panică, tulburări obsesiv-compulsive și fobii. Lumea lor interioară, în loc să fie un spațiu sigur de explorare și dezvoltare, devine un loc plin de tensiuni și frici.

Totodată, învață să reacționeze la stres după modelul pe care îl observă în familie. Dacă părinții reacționează la situații stresante cu furie, frustrare sau anxietate, copiii vor adopta aceleași tipare de comportament. Astfel, se creează un cerc vicios al stresului și anxietății care se perpetuează din generație în generație.

 

Rolul sistemului educațional în amplificarea stresului

Sistemul educațional din România, și nu numai, contribuie adesea la creșterea nivelului de stres în rândul copiilor. Cu un curriculum încărcat, cerințe academice ridicate și o competitivitate acerbă, elevii se simt presați să performeze la un nivel constant înalt. De la o vârstă fragedă, copiii sunt învățați că succesul academic este esențial pentru viitorul lor, iar acest mesaj pune o povară enormă pe umerii lor.

Testele și examenele frecvente sunt o sursă majoră de anxietate. Fiecare notă, fiecare lucrare poate părea decisivă pentru viitorul copiilor, iar aceasta le creează o presiune care depășește de multe ori capacitatea lor de a o gestiona. Mai mult, sistemul de notare bazat pe comparație și competiție între elevi îi face pe mulți să se simtă inadecvați sau insuficient de buni. Cei care nu reușesc să se ridice la standardele impuse se simt marginalizați, iar stima lor de sine are de suferit.

În plus, activitățile extracurriculare, care în mod normal ar trebui să fie o sursă de relaxare și dezvoltare personală, devin adesea încă o responsabilitate. Copiii sunt înscriși la cursuri de limbi străine, sporturi, arte sau muzică, iar în loc să se bucure de aceste activități, mulți le percep ca pe alte sarcini pe care trebuie să le îndeplinească. Într-o lume care promovează performanța și succesul la toate nivelurile, copiii simt că nu au voie să dea greș, ceea ce amplifică nivelul lor de stres.

 

Impactul tehnologiei și al rețelelor sociale asupra anxietății copiilor

O altă sursă modernă de stres pentru copii este tehnologia și, în mod special, rețelele sociale. Deși tehnologia aduce numeroase beneficii, aceasta vine și cu o serie de provocări emoționale pentru cei mici. Rețelele sociale au transformat viața copiilor, oferindu-le o platformă pe care își pot exprima gândurile, dar și una care poate deveni o sursă de anxietate.

Compararea cu alți copii și dorința de a obține aprobarea celorlalți sunt fenomene des întâlnite pe rețelele sociale. Copiii sunt expuși constant la imagini și mesaje care promovează un ideal de succes sau frumusețe dificil de atins. Această comparație permanentă cu ceilalți poate duce la un sentiment de inadecvare și la scăderea stimei de sine. Întrebările precum „Sunt eu suficient de bun?” sau „Ce vor spune ceilalți despre mine?” devin parte din rutina lor zilnică, generând o presiune continuă.

Deși există multe surse de stres în viața unui copil, familia și comunitatea joacă un rol esențial în protejarea acestora și în oferirea unui mediu de sprijin emoțional. O familie unită, plină de iubire și înțelegere, poate contrabalansa multe dintre presiunile externe la care este expus copilul. Comunitatea joacă, de asemenea, un rol important în viața copiilor. Școlile, bisericile, grupurile de prieteni sau activitățile extracurriculare pot oferi copiilor un sentiment de apartenență și de susținere. Implicarea în activități comunitare îi ajută pe copii să dezvolte abilități sociale și să își formeze relații pozitive cu cei din jur. În special în mediile rurale, comunitățile strânse pot oferi un sprijin real pentru copiii care se confruntă cu stresul familial.

Maura ANGHEL