Distanțarea socială, inutilă în cazul infectării cu SARS-COV-2

 Un studiu realizat de Massachusetts Institute of Technology (MIT) prezintă ineficienţa distanţării sociale în lupta cu virusul. Potrivit rezultatelor obţinute de cercetători, riscul de a fi expus la SARS-CoV-2 în interior este la fel de mare la 20 de metri ca la 2 metri, chiar şi cu masca de protecţie purtată corespunzător de toate persoanele din încăpere.

Profesorii MIT Martin Z. Bazant şi John W.M. Bush pun sub semnul întrebării recomandările Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), adoptate în întreaga lume de la izbucnirea pandemiei şi până în prezent. Potrivit lor, au fost omişi mulţi factori importanţi care cuantifică riscul de transmitere a virusului, cum ar fi numărul de persoane din local, timpul petrecut înăuntru, utilizarea măştilor şi ventilaţia din local. Cu ajutorul acestor factori, cercetătorii au dezvoltat o metodă de calcul a riscului de expunere la COVID-19 în interior.

„Susţinem că nu există prea multe beneficii ale regulii de a păstra distanţa de 2m, mai ales atunci când oamenii poartă măşti”, a spus Bazant într-un interviu.

„Nu are nicio bază fizică, deoarece aerul are tendinţa de a se ridica şi apoi de a coborî în altă parte a camerei, astfel încât e posibil să fii mai expus la mediul înconjurător decât la o persoană aflată în apropiere”, conform CNBC.

Cercetătorii susţin că distanţarea socială îţi oferă un „fals sentiment de siguranţă”. Riscul de a te infecta este la fel de mare chiar dacă stai la o distanţă de 2 metri sau de 20 de metri faţă de o persoană. Spre exemplu, dacă o persoană infectată cu Covid-19 care poartă mască de protecţie cântă într-o cameră, o persoană care stă în cealaltă parte a camerei nu este mai protejată decât o altă persoană care stă la doar 2 metri distanţă de cel infectat. Este motivul pentru care timpul petrecut în zona închisă este mai important decât distanţa faţă de persoana infectată.

Potrivit celor doi cercetători de la MIT, spaţiile interioare (restaurante, teatre, săli de sport etc.) nu ar fi trebuit să fie neapărat închise.

„Analiza noastră arată că multe spaţii care au fost închise, de fapt, nu ar trebui să fie. De multe ori spaţiul este suficient de mare, ventilaţia este suficient de bună, intervalul de timp pe care oamenii îl petrec împreună este de aşa natură încât acele spaţii pot fi utilizate în condiţii de siguranţă chiar şi la capacitate maximă, iar recomandarea de a limita capacitatea acestor spaţii nu este corectă”, spune Bazant.