Chiar aşa, o fi Ronaldo prea gras?

 

S-a încheiat prima tranşă de meciuri de la Cupa Mondială. Îmi menţin opinia că avem parte de un turneu final promiţător, cu partide la care ai ce vedea. Ceva restanţe la acest capitol mi-a lăsat Franţa, al cărei joc din prima repriză cu Honduras chiar m-a trimis la culcare. În rest nu m-am plictisit deloc, nici chiar la Iran - Nigeria (0-0).

După ce au jucat toate echipele rămânem cu un singur 0-0, cu numai două egaluri şi doar cinci formaţii care n-au înscris. În schimb, avem goluri multe, multe meciuri cu răsturnări de scor şi cu multe faze de fotbal adevărat. După prima etapă, Olanda şi Germania au oferit cele mai consistente prestaţii. Mai mult, au reuşit victorii la scor cu echipe considerate la fel de puternice - Spania, respectiv Portugalia -, şi par capabile de fapte mari în Brazilia. Alte reprezentative se încălzesc poate mai greu, poate chiar Spania va juca altceva în meciul pe care-l aştept cu Chile.

Etapa a II-a a grupelor a fost deschisă de un 0-0 între Brazilia şi Mexic, Brazilie însă care nu joacă mai nimic dacă nu-i laşi spaţii mari de manevră. Cum o ajunge ea campioană mondială în faţa propriilor fani nu-mi prea dau seama din moment ce fundaşul central David Luiz s-ar descurca sigur mai bine în atac decât Fred. Ba chiar şi Thiago Silva, celălalt stoper, s-ar orienta mai bine în careu decât Fred sau Jo, atacanţi care îmi amintesc de unul Serginho, de la Cupa Mondială din 1982, şi acela la fel de stângaci ca şi ei şi de care mingea nici nu concepea să se lipească. Mulţi se întreabă probabil dacă Ronaldo este chiar atât de gras încât să nu fi meritat convocarea, dar nici mijlocaşii brazilieni nu excelează. Neymar săracul n-are cu cine juca, Oscar fiind o palidă umbră a lui Kaka, aşa că, măcar deocamdată, Brazilia n-a arătat deloc că ar avea faţă de campioană mondială.