Rufele în familie

 

Este o vorbă, că e bine să-şi speli rufele în familie. Adică o discreţie se impune în cazul lucrurilor care se rezolvă în interiorul unei anumite comunităţi, iar deconspirarea unor amănunte mai puţin plăcute ar duce, până la urmă, la insuccese ale respectivei comunităţi.

Ce vreau să spun? În România, poate mai mult decât oriunde în altă parte, cu excepţia unor mijloace media specializate în mondenităţi, în România spuneam, nu mai este loc de secrete. În ultima vreme, presa de sport bucureşteană, care numai de sport nu mai poate fi numită, ci mai degrabă una de fotbal monden, abundă de amănunte nefotbalistice despre echipa Steaua. Am mai spus-o că nu sunt un fan al steliştilor, nu din vina jucătorilor, ci mai degrabă a chiar enervantei atenţii care i se acordă unei formaţii care după ’89 nu a avut, decât cu o singură excepţie, performanţe notabile. Dar excesul de amănunte care sunt prezentate în paginile ziarelor şi pe site-urile acestora este clar că nu face bine formaţiei. Sau, dacă vreţi, uşurează munca de „documentare” a viitoarelor adversare. Iar dacă încercaţi să mă convingeţi că este vorba de o intoxicare caracteristică strategiilor carpato-dunărene, daţi-mi voie să mă îndoiesc.

Da, suntem aşii unor asemenea metode, dar la fotbal nu ştiu dacă ţine. Pentru că intoxicarea trebuie susţinută şi din culise, ori, la noi, culisele nu pot face faţă, adică nu au valoare. Sau poate o au, dar le lipseşte mentalitatea. Şi aici mă refer la jucători. Nu cred, de fapt sunt sigur, că în presa olandeză apar atâtea amănunte nefotbalistice despre Ajax. Or mai fi, şi la ei, jucători care mai beau un şpriţ, se mai cuplează cu vreo tipă, dar nu li se dă atâta atenţie. Pe d’alde Mitea sau Lobonţ, tot presa din România i-a împins spre marginea prăpastiei, într-un moment în care ar fi trebuit să-i urechească, nu să le mediatizeze derapajele.

În goana după senzaţionalul mărunt, confraţii bucureşteni, din păcate, au stricat mult. Iar faptul că în ultimii ani titlul de campioană naţională la fotbal a ajuns la echipe din provincie îi înnebuneşte. Şi aşa ajung să spele rufele în public şi nu în familie. Spre neşansa sportului românesc.