Să fim optimişti!

 

Anul 2014 nu este, la o primă vedere, un an cu competiţii majore în care reprezentarea românească poate aduce trofee. Dimpotrivă. Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci înseamnă totuşi mult din moment ce avem peste 10 participanţi, iar Cupa Mondială de fotbal este deja o ratare. Sigur că ar mai fi o pleiadă de competiţii la nivel continental şi mondial, pentru disciplinele la care, altădată, reprezentam adevărate forţe, iar acum ne codim să participăm. Da, slăbuţe speranţe, şi, tocmai de aceea nu cred că va fi un an spectaculos.

Ce ne face să fim optimişti? În primul rând faptul că este un an al schimbărilor pe la cele federaţii sportive, lucru care a început deja la sfârşitul lui 2013, când, cu inerentele scandaluri specifice, din păcate, o parte dintre cei care au condus forurile sportive naţionale au fost înlocuiţi. Sigur că doar schimbarea unei persoane nu înseamnă, automat, schimbarea unor vechi metehne. Mai trebuie şi implicarea economicului, atât cât mai există pe la noi, şi, din păcate, dorinţă politică, că fără politică nu prea merge nimic, iarăşi din păcate.

Din acest punct de vedere, al schimbărilor, anul 2014 ar putea fi un prim pas pozitiv. Mă gândesc, mai ales, la federaţiile de fotbal şi handbal în care trebuie tăiat în carne vie pentru a mai putea spera la performanţă într-un viitor cât de cât apropiat. Dacă la fotbal, politica falimentară a echipei lui Mircea Sandu a dus la pierderea oricărei urme materială şi cu contul plin pe care le va lăsa succesorului său, bază materială care înseamnă Mogoşoaia şi... cam atât, pentru că Arena Naţională este a altcuiva, iar contul se va goli într-o clipită, dacă ar fi să se plătească doar clauza de reziliere a contractului cu Piţurcă, contract făcut special pentru contraperformanţă, la handbal lucrurile stau puţin altfel. Aici Gaţu a mers pe mâna Oltchimului, care a făcut ceva performanţă europeană şi cât pe ce să facă şi ceva la nivel de naţională şi cam atât. Întârzierea în a lua măsuri severe împotriva celor care nu au corespuns a dus la perpetuarea unui dolce far niente care s-a spart odată cu Oltchimul. Ceea ce atrage, de la sine, renunţarea la Gaţu. Cu atât mai mult cu cât reprezentativa feminină şi-a arătat, din nou, limitele psihologice, şi asta tot problemă de conducere este.

Ar fi două exemple semnificative de cum nu se face o treabă. Aşa că nu ne mai rămâne să fim optimişti. Poate chiar vor veni oameni care să ştie să managerieze lucrurile. Pentru că, în sportul de astăzi, doar renumele nu prea ajută, trebuie chiar să ştii să gestionezi o afacere, pentru că, vrem nu vrem, este o afacere.

Mircea Ungureanu