Apetitul uriaș al lui Ludovic al XIV-lea și savantul care i-a mâncat inima

 Când regele francez Ludovic al XIV-lea a murit în 1715, s-a descoperit că stomacul său era de două ori mai mare decât unul obișnuit. Regele Soare era cunoscut pentru apetitul său colosal și pentru mesele copioase pe care le lua în fiecare zi.

În mod paradoxal, la 75 de ani de la moartea sa, unul dintre organele regelui avea să sfârșească mâncat de un excentric.

20 sau 30 de feluri de mâncare

Ludovic al XIV-lea, poreclit Regele Soare, a început să construiască Palatul Versailles în deceniul șapte al secolului al XVII-lea. Astfel, cabana regală de vânătoare a fost transformată într-un palat care avea să găzduiască multe dintre ospețele lui Ludovic al XIV-lea.

Regele era cunoscut pentru apetitul său uriaș și pentru cantitatea imensă de mâncare pe care o îngurgita zilnic. Deși servea un mic dejun ușor, prânzul și cina regelui francez erau consistente.

Masa de seară, numită „le grand couvert”, era servită în jurul orei 22:00. Avea loc în apartamentele regale și la ea luau parte membrii familiei regale și curteni. Câteodată, muzicienii cântau pentru rege și pentru oaspeții săi.

O masă tipică era alcătuită din 20 sau 30 de feluri de mâncare. Aperitivul era alcătuit din fazani, crustacee, supă și paté.

Apoi urmau alte feluri de mâncare, care includeau fripturi și plăcinte de pui, curcan, rață, mistreț, căprioară și vită. Uneori se serveau broaște țestoase cu orez și legume.

Felurile principale de mâncare erau scoicile, somonul și sardinele, alături de tocana de legume cu carne. Fructele erau servite sub forma unor piramide mari.

Ludovic al XIV-lea, un om vorace

Potrivit cumnatei sale, Prințesa Elisabeth Charlotte, Ludovic al XIV-lea avea un apetit insațiabil. Prințesa a fost auzită spunând:

„Putea să mănânce patru farfurii de supă, un fazan întreg, o potârniche, o farfurie mare de salată, două felii de șuncă, berbec în sos cu usturoi, o farfurie de prăjituri, toate urmate de fructe și ouă fierte”.

Pentru a pregăti mesele regelui, erau angajați peste 300 de oameni, cunoscuți ca Service de la Bouche. Mesele erau servite pe platouri de argint.

Gărzile escortau mâncarea din bucătărie (aflată la aproximativ 0,4 kilometri de locul în care avea loc „le grand couvert”) până la masă. Apoi, servitorii anunțau regelui și curtenilor fiecare fel de mâncare.

Regele mânca cu degetele

Regele prefera să mănânce cu degetele, chiar dacă folosirea furculițelor începea să devină populară în secolul al XVII-lea. Ludovic al XIV-lea le-a interzis copiilor lui să folosească furculițele, spune Fernand Braudel în „Structurile cotidianului”.

Regele Soare le permitea curtenilor săi să folosească lingura și cuțitul – atâta timp cât aceste ustensile nu aveau marginile ascuțite. În 1669, Ludovic a ordonat ca vârfurile cuțitelor folosite la masă să fie pilite, pentru a nu putea fi folosite drept arme.

Când Ludovic al XIV-lea termina cu un fel de mâncare, servitorii îndepărtau toate farfuriile, chiar dacă ceilalți meseni nu își terminaseră porțiile. Pe la 23:30, în drum spre dormitor, regele mai mânca niște fructe zaharisite.

Un mâncău cu stomacul mare

Totuși, cum de înghițea Ludovic al XIV-lea atâta mâncare? Chiar era stomacul său mai mare decât cel al unui om obișnuit? Mărimea stomacului diferă de la persoană la persoană. În mod obișnuit, stomacul are o capacitate de puțin peste 1,13 litri.

Însă acesta se dlată și se contractă și poate încorpora până la 3,78 litri de lichide. Atunci când mâncăm, stomacul se dilată, iar după ce mâncarea este digerată, revine la mărimea inițială.

Mâncatul în exces poate cauza dilatarea definitivă a stomacului, iar cel al Regelui Soare avea volumul dublu față de cel al unei persoane obișnuite.

Totuși, deși era un mare mâncău, majoritatea alegerilor alimentare ale lui Ludovic al XIV-lea erau sănătoase. Îi plăcea salata și se știe că mânca porții mari de legume crude.

De obicei, regele bea vin sau șampanie la masă. Băuturile erau ținute pe niște măsuțe adiacente, iar dacă regele sau un curtean dorea să i se umple paharul, îi cerea unui slujitor să-i toarne de băut într-o manieră discretă.

Inima regelui, mâncată de un excentric

Regele Soare a murit pe 13 august 1715, la vârsta de 77 de ani. Regele devenise supraponderal la bătrânețe și a dezvoltat o cangrenă la piciorul stâng.

Mai târziu, biografii au speculat că Ludovic al XIV-lea ar fi suferit de diabet zaharat de tipul 2. Lipsa exercițiului fizic, mâncatul în exces și obezitatea pot crește riscul de a dezvolta această boală.

Ludovic a domnit vreme de 72 de ani și a fost un mare iubitor de mâncare. În timpul autopsiei, cadavrul său a fost împărțit în trei părți (corp, inimă și intestine), conform unei tradiții de secole privitoare la regii Franței.

Inima lui Ludovic a fost îmbălsămată și dusă la biserica Eglise des Jesuites din Paris. În timpul Revoluției Franceze, inima Regelui Soare a fost furată și a ajuns în posesia Lordului Harcourt, arhiepiscopul de York.

Povestea spune că un geolog pe nume William Buckland l-a vizitat pe Harcourt în 1848 și a aflat că acesta deținea inima mumificată a lui Ludovic al XIV-lea. Buckland era cunoscut drept un excentric căruia îi plăcea să încerce diverse mâncăruri ciudate.

Potrivit relatării scriitorului englez Augustus Hare, Buckland ar fi mâncat inima mumificată a lui Ludovic al XIV-lea.