Râul Bahlui

Bahlui este un râu din Moldova Centrală, care izvorăşte din judeţul Botoşani şi curge spre sud prin judeţul Iaşi, împărţind oraşul reşedinţă în două.
Lungimea totală a râului este de 119 km, cu un debit mediu anual de 2,3 m³ pe secundă. 14 km din lungimea totală se află pe teritoriul oraşului Iaşi, trecând prin cartierele Dacia, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Podul de Piatră, Podu Roş, Tudor Vladimirescu, Grădinari şi Dancu.
Râul a fost menţionat pentru prima dată într-un document scris din anul 1384, în anul primei atestării a târgului Hârlău. Documentul era o scrisoare a voievodului moldovean Petru I Muşat, prin care face o danie ctitoriei mamei sale, Margareta, unde apare curtea domnească de la Hârlău sub denumirea de Bahlovia, precum şi despre mori de apă de pe Bahlui.
Denumirea râului Bahlui vine din cumană şi înseamnă „pârâu mocirlos”. În vechime, deşi nu pare, astăzi fiind destul de liniştit, a făcut numeroase pagube localnicilor din zona luncii bahluiene, în special primăvara, la topirea bruscă a zăpezilor.
La 13 august 1851, Bahluilul apare în Gazeta de Moldavia ca făcând parte din viaţa oraşului Iaşi. Jurnaliştii de la acea vreme trăgeau un semnal de alarmă, prea mulţi proprietari de moşii îţi amenajaseră iazuri, şi prea mulţi copaci fuseseră tăiaţi, astfel că debitul râului Bahlui scăzuse considerabil.
Mihail Kogălniceanu a fost una dintre personalităţile secolului al XIX-lea, care a încercat să îmbunătăţească poziţia oraşului moldovean, cerând ca Iaşul să devină „port – franc”, prin realizarea canalului navigabil Bahlui – Prut. Acest lucru nu s-a întâmplat însă.
Bahluiul îşi continuă cursul obişnuit chiar şi fără a participa la creşterea economică a Iaşului. Devine totuşi un loc de agrement cunoscut pentru utilitatea sa turistică. În jurul anilor 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi – Ungheni, s-a amenajat o „băltoacă”, cunoscută ca scăldătoarea târgului, unde erau amenajate şi gherete şi bufete, zona devenind treptat un loc de petrecere a timpului liber pentru ieşeni.
Cu toate acestea, gurile rele au considerat aceste manifestări nepotrivite, şi au reuşit să interzică instalarea cabinelor la scăldătoare, tot mai puţini oameni venind în acea zonă.
În anii '60 - '70 ai secolului XX-lea, sub coordonarea primarului Iaşului de la acea vreme, Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului, din cauza inundaţiilor care ameninţau oraşul. În anii 1980 au urmat alte proiecte, care însă nefiind considerate la acea vreme priorităţi, au fost abandonate.
Timp de mai bine de 40 de ani, nu s-au mai efectuat lucrări de curăţare a râului, aici fiind deversate de către întreprinderile industriale din judeţ şi diverse substanţe toxice.
Începând cu anul 2004, primăria municipiului Iaşi reia ideea transformării Bahluiului în râu navigabil, care să facă legătura cu râul Prut. În prezent, se execută lucrări de amenajare şi regularizare a râului.
La finalul lucrărilor, malurile vor fi stabilizate, vor fi realizate „îmbrăcăminţi” de beton armat monolit în albia minoră, un dig de apărare pe malul drept, supraînălţarea digului deja existent şi igienizarea râului pe întreg parcursul lui în municipiul Iaşi.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic
0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2235.

 

 

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK