Premierul jucător

Spuneam zilele trecute, în acest colţ de pagină, că liniştea de care are parte la acest moment clasa politică românească nu e decât una aparentă, întrucât ne aşteaptă un an cât se poate de fierbinte. A ţinut să confirme acest lucru chiar premierul Victor Ponta, printr-o propunere pe cât de normală la prima vedere, pe atât de controversată: comasarea alegerilor prezidenţiale de anul viitor cu cele europarlamentare. Dincolo de combinaţiile şi interesele de ordin politic pe care unii sau alţii s-au găsit să le enunţe în favoarea sau împotriva acestei propuneri, argumentul suprem cred că este cel de ordin economic. Nu e de ici de acolo să faci o economie de câteva zeci de milioane de euro pentru eliminarea câtorva luni de campanie electorală, în condiţiile în care România, în ciuda previziunilor optimiste, este încă în criză. Nu a contat acest lucru însă. S-au găsit imediat voci care să afirme că totul este o strategie uselistă de a-şi maximiza şansele la europarlamentare. Că este, de fapt, visul lui Crin Antonescu de a se vedea cât mai repede cu putinţă preşedinte, chiar dacă iniţiatorii propunerii au afirmat foarte clar că preşedintele în funcţie îşi va duce mandatul la bun sfârşit, cu menţiunea că va şti, în cazul de faţă cu circa jumătate de an mai devreme, cine-i va fi succesorul.Ca atare, PDL a spus verde-n faţă că nu poate vota aşa ceva, în vreme ce UDMR a taxat ambele tabere, aducându-le într-un fel cu picioarele pe pământ şi catalogând propunerile şi scenariile pe această temă drept „copilării”. Singurul personaj care putea da un răspuns tranşant la această problemă era Traian Băsescu, vizat direct de propunerea comasării, câtă vreme a fost vehiculată inclusiv varianta scurtării propriului mandat la Cotroceni, printr-o demisie benevolă. Prin ieşirea sa publică, preşedintele Băsescu nu a făcut însă decât să demonstreze, dacă mai era cazul, duplicitatea discursului şi a argumentaţiei, transformând o chestiune cât se poate de pragmatică într-o hăhăială şi o negociere de prost gust a celei mai înalte funcţii în stat. Ce ne spune dl Băsescu acum? Că şi-ar scurta mandatul doar dacă şi Parlamentul abia ales în noiembrie ar face aceeaşi mişcare, aruncând întreaga ţară într-o bătălie electorală pe cât de costisitoare, pe atât de neproductivă. Aceasta când discuţia viza alegerile europarlamentare, nu cele naţionale. Au mai fost aduse argumente de tot râsul, în care preşedintele s-a arătat a muri de grija celui care-i va lua locul şi care, vezi Doamne, s-ar plictisi în cele câteva luni în care ar da ocol jilţului de la Cotroceni. Mai mult, au fost aduse argumente de genul neamestecării temelor electorale la un eventual scrutin comasat în 2014, uitând că de vreo cinci ani încoace românii au fost puşi în situaţia de a pune mai multe ştampile deodată, pe alegeri şi pe referendumuri dictate la comandă, ori de câte ori interesul prezidenţial o cerea. Iar primul experiment de acest gen a fost referendumul pentru introducerea votului uninominal din toamna lui 2007, când Traian Băsescu n-a avut nicio jenă să pozeze în „dirigintele” primei promoţii de europarlamentari PDL, în chiar primele alegeri europene organizate de România ca stat membru UE. Una peste alta, subiectul a fost îngropat şi aruncat în derizoriu pentru o perioadă, deşi suntem ferm convinşi că tema va fi readusă în discuţie cât de curând, poate sub o altă formă.
Un singur lucru ar mai fi de remarcat aici. Pentru prima oară în ultimii ani, Traian Băsescu nu a mai fost primul la mutare, iar asta nu pare să-i pice prea bine. Noul „jucător” pe scena politică este premierul Victor Ponta, care are de parte sa o majoritate parlamentară solidă şi, deocamdată, avantajul unei popularităţi care îi permite şi astfel de exerciţii. Rămâne de văzut şi cât va rezista în acest joc…

Dan Haţegan