Codul secret al infractorilor

Ieşenii certaţi cu legea şi-au inventat propriul limbaj. Ei încearcă astfel să adoarmă vigilenţa victimelor, dar şi să păcălească procurorii  

 

Ieşenii certaţi cu legea au limbaj al lor, care i-ar face să se scarpine în creştet pe oamenii obişnuiţi. Ei se feresc astfel să fie înţeleşi de viitoarele victime, ci şi să le dea probe în plus procurorilor, prin interceptări.
Traficanţii de stupefiante sunt printre cei mai inventivi la limbajul codat. Un exemplu este George Ilaş care a vândut canabis şi cocaină aduse din Olanda. Comerţul era impulsionat prin discuţii telefonice. „Trebuie să ud şi eu prin grădină pe aici, să vin să-mi dai şi mie furtunul”, spuneau clienţii. Ilaş anunţa că are marfă aşa: „Văru-miu Hazel e cu mine. Nu l-a văzut nimeni. E scump la vedere. E creol, ca a stat numai în Spania omul. E bronzat, tatuat, alte alea. A făcut trupe speciale şase ani”.

„Văru-miu e cu mine. E creol, bronzat, tatuat” – un traficant despre drogurile sale

Hoţii de gloabe se temeau de „mârlani”
Nici hoţii nu se fac de ruşine la capitolul coduri. „Cuvintele din vocabularul obişnuit capătă, în discuţiile dintre hoţii de buzunare, o altă semnificaţie. Coajă, să zicem, înseamnă portofel, iar ploscă – geantă. Banilor li se spune lămâi, iar buzunarului interior al unei haine – căldură”, a povestit un avocat care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Mai puţin s-a complicat cea mai mare bandă de hoţi de animale din Iaşi. Mişu, Marius, Florin şi Gabi Gangal, Corneliu şi Dorinel Bîrzu, Ionuţ Ungureanu, Alin Alistar, Iulian Rotaru şi Vasile Aioniţoaie şi-au trecut pe răboj 83 de furturi de boi, cai, oi şi atelaje, făcând o pagubă de 206.840 de lei. Afacerile se puneau pe roate prin explicaţii ca „am un băiat, trebuie să-i dau oleacă de marfă”, animalele erau numite „gloabe”, iar poliţiştii – „mârlani” sau „curcani”. „Cumetre, eu nu mănânc c... şi nu vreau să vorbesc mult la telefon”, îi spunea Rotaru unuia dintre tovarăşii de infracţiuni.

De la „tanti Doina”, la Băsescu
De urechile indiscrete ale anchetatorilor se feresc şi traficanţii de ţigări. Membrii unei reţele găsiseră un cod pentru fiecare tip de ţigări. În discuţiile dintre Cătălin Niţă şi Vasile Dascălu, pentru Plugarul codul era „dintr-ălea puturoase“ sau „căruţe de arătură“, pentru Winston – „din alea albastre, cu vultur, cu guler alb, nu roşu“, iar pentru „Doina“ – „tanti Doina“. Situaţia de la frontieră era ţinută sub observaţie tot prin mesaje cifrate: „nu s-a putut săpa“, „a fost umed“ sau „a ieşit împăratul“. 
Membrii unei alte reţele care aducea tutun din Basarabia cu barca au fost interceptaţi de procurori discutând şi despre politicile de la Cotroceni, în timp ce aşteptau apariţia „fraţilor” cu ţigările:
„ Gavril Gatini: Au ajuns, Florin?
Florin Zota: Nu au ajuns, mânca-ţi-aş! Uite, sunt la apă, aici, nu văd nimic. Şi s-a mai luminat, vezi ca lumea. Nu-i văd.
Gatini: A zis că iese din boscheţi acum, dar din care bocheţi iese...
Zota: Jale cu oamenii ăştia! Şi Băsescu vrea să-i bage lângă noi”.
Războiul acesta al vorbelor este unul fără sfârşit. În vreme ce oamenii legii descifrează tainele, interlopii inventează altele. Însă, pitoreşti ori ba, pe cei mai mulţi aceste coduri nu-i ajută să scape de cătuşe. (Ştefana Czeller)
Din vocabularul hoţilor de buzunare
* fulg – borsetă
* muialii - poliţişti
* arhiepiscop – om bogat
* trompetă – maşină
* sirop – victimă
* papură – pericol
* boboci – îl atacăm
* luminator – magazin
* parlament – crâşmă
* limonadă – informator