EXCLUSIV Drama copiilor isteţi din satele Moldovei FOTO
Dimensiune font:
Forfota dinaintea începerii anului şcolar este doar o poveste urbană, la sate fiind aproape o necunoscută * oamenii pământului au cu totul alte preocupări decât caietele dictando ori cele speciale, ca să nu mai spunem de culegeri, lecturi obligatorii pentru vacanţă sau trusele pentru desen ori abilităţi practice * în satele Moldovei nu este uşor să fii elev merituos
Pe uliţa plin de colb din capătul Jigoreniului (un sat aflat la graniţa dintre judeţele Iaşi şi Vaslui) nu ajungi decât dacă eşti chemat ori din întâmplare, dacă ai rătăcit calea. Nu ai spune că în timp ce oamenii mari de la Bucureşti îşi bat capul cu masterplanuri, se ceartă de la autostrăzi ori împart bani pentru asfaltări există uliţe pe care nu a căzut niciodată măcar o piatră, darămite să fi fost acoperite de bitum. Aşa sunt satele Moldovei, pline de surprize, ca şi uliţa din capătul Jigoreniului.
Cei patru „muşchetari” din capătul satului
La numărul 13 locuieşte familia lui Vasile Bocâncea – patru copii frumoşi, isteţi, cu note mari la şcoală, şi o nevastă care mai munceşte, când poate, prin Italia. Nicoleta, Gabriel Ciprian şi Vasile, împreună cu tatăl şi mama lor, împart două odăi mici, cu pământ pe jos, care ţin loc şi de bucătărie, şi de dormitor. Tot acolo fac lecţii în timpul şcolii. „Copiii sunt extraordinari. Îi cunosc pe toţi de când erau mici, le-am fost educatoare. Le place să înveţe, se bucură de orice lucru primit”, am aflat de la educatoarea Aurica Panainte. Tatăl lor, Vasile, lucrează cu ziua prin sat şi cu bruma de bani îşi ţine copiii la şcoală. I-a plăcut şi lui cartea, îi place şi acum şi de aceea face orice pentru ca micuţii lui să poată învăţa. Familia Bocâncea are ca avere ajutorul social, un cireş şi un păr de pe lângă casă, vreo doi butuci de vie sălbatică şi doi căţei de pripas, cu care cei mici se joacă. Cu toate sunt fericiţi, nu se plâng niciodată de greu. Gabriel, feciorul din clasa a şasea, ne-a spus că tare mult îi plac poveştile lui Creangă şi să joace fotbal. „Vreau să mă fac bucătar”, zâmbeşte băiatul, apoi explică şi rostul meseriei -- „Îmi plac dulciurile”. Nicoleta e mezina şi clipeşte timid când o întrebi despre şcoală – „Îmi place româna”, spune copila.
În casa din capătul uliţei nu sunt jucării şi nici cărţi. Caietele de şcoală stau frumos rânduite pe poliţa de lângă sobă. Bucuriile vin din suflet, de la joacă şi de la desenele animate oferite de un televizor vechi. „Au nevoie de sprijin şi am lansat o campanie dedicată lor şi copiilor de la grădiniţele din Jigoreni şi Războieni. Adunăm rechizite şi tot ce trebuie pentru începutul de an şcolar. Mi-am propus să-i ajut pe toţi copii din comună şi uite că deja am reuşit să ajungem la toate grădiniţele”, a spus farmacista Denisa Timofte, iniţiatorul campaniei derulat de Farmacia Mecop Vet.
Şi-a donat salariul copiilor isteţi
Povestea din capătul uliţei Jigorenilor am regăsit-o şi la Fâstâci, un sat din Vaslui unde sărăcia e cuvântul de ordine, dar şi la Adâncata (judeţul Suceava). Primarul comunei bucovinene, Viorel Cucu, şi-a donat salariul pe-o lună unor copii care învaţă bine la şcoală, însă provin din familii cu probleme financiare. Patru copii au primit câte 300 de lei pentru rechizite şcolare. „Din bugetul Primăriei nu aveam posibilitatea să–i ajutăm. Putem doar să-i sprijinim să facă dosarele ca să primească rechizitele şcolare de la stat”, ne-a declarat Viorel Cucu. Necazuri sunt şi la copiii din oraşele Moldovei, mai ales la cei ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare. Manuela, elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” Botoşani, Profil Pedagogie, îşi aşteaptă mama care munceşte la sere, în Italia. Femeia a plecat din dorinţa de a câştiga un ban în plus pentru familie. „Decizia plecării a fost grea, nu a fost lângă mine când am trecut prin emoţiile Evaluării Naţionale, însă am făcut-o fericită când am fost admisă la Pedagogie, aşa cum mi-am dorit. Va sosi în această perioadă acasă pentru a mă pregăti de şcoală. La fel a fost şi anul trecut”, a spus copila.
Poveşti despre copiii sărmani, dar isteţi, sunt în toată Moldova. Educaţia este scumpă, aproape chiar interzisă pentru unii dintre ei, însă dorinţa lor de a ajunge oameni mari merită orice efort şi tot sprijinul comunităţilor altfel, în România mileniului trei, Abecedarul va dispărea din multe case rurale.
Citeşte şi: Noi reglementări în sistemul de protecţie a copilului
Grupaj coordonat de Maura ANGHEL
În foarte multe aşezări rurale din Moldova, în special în cele îndepărtate, educaţia este de multe ori o loterie – dacă ai profesori, nu ai condiţii de studiu; dacă totuşi le ai pe amândouă nu ai cu ce ajunge la şcoală fiindcă părinţii abia au bani să plătească bruma de energie electrică pe care o consumă becul chior de pe prispă. Aşa se explică uneori şi rata mare a abandonului şcolar şi poate de aceea cazurile de copii sărmani care îşi doresc să înveţe sunt de apreciat.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau