Mărturii de pe frontul COVID

 

De mai bine de nouă luni, întreaga lume este sub asediul unui virus care a făcut zeci de milioane de victime și a luat milioane de vieți. Noul coronavirus a umplut până la refuz spitalele și a adus panică în toase casele din România. Aparent o gripă ceva mai severă, boala este foarte gravă și poate lăsa sechele pe viață. Schemele de tratament diferă foarte mult nu doar de la țară la țară, ci și de la un spital la altul pentru că despre SARS-COV-2 se știu prea puține lucruri. O veste bună a venit din partea companiei Pfizer, care a reușit să pună la punct un vaccin cu o eficiență de 90 la sută, însă până la fabricarea lui pe scară largă, distribuția și imunizarea în masă mai este. În tot acest răstimp, spitalele sunt arhipline, iar numărul infectărilor crește de la o zi la alta. Persoanele care au contractat virusul și s-au luptat cu el au mărturii copleșitoare. „M-am simțit de parcă m-ar fi lovit cineva cu un par. Abia stăteam în picioare. Tușeam îngrozitor și nu puteam respira. Nu vă mai spun de starea generală de oboseală de parcă aș fi cărat pietre de moară”, am aflat de la Dan Voicu, din Bârlad. Deși a respectat toate regulile, „virusul tot s-a prins de mine. Am avut noroc că m-am putut trata acasă”, a mai spus bărbatul, în vârstă de 48 de ani. Nu la fel de noros a fost Valeriu Popescu, un bătrânel simpatic, de 78 de ani, tot din Bârlad. „Dumnezeu a ținut cu mine. Am stat în spital, luam zilnic un pumn de pastile. Nu puteam vorbi, tușeam îngrozitor. Au fost cele mai grele momente din viața mea. Știți ce senzație cumplită ai când vezi intrând în salon oamenii în combinezoane? Parcă te tratează pe stația spațială. Ei, dar am scăpat, am păcălit virusul”, a mai spus bătrânelul.

„Este destul de parșiv virusul și manifestările lui”

Dacă la început s-a spus că virusul nu afectează copiii și tinerii, ei bine, pe măsură ce pandemia a avansat lucrurile s-au schimbat mult, iar în registrele de internare au intrat și persoane cu vârste mai mici, multe neavând și alte afecțiuni. Unii dintre ei au acceptat să povesteasă despre experiența lor și chiar să constituie grupuri de suport, așa cu a făcut ieșeanul Călin Limbău. „14 zile de carantină, izolare, singur într-un apartament demn de filmele lui Hitchcock, cu gândul doar să-mi protejez fetele și familia. Aseară a fost prima noapte mai dură, în care am luat contact cu acest virus, febră, puțină tuse, am transpirat trei tricouri, în schimb îmi place să cred că în momentul meu de maximă temperatură am negociat un deal favorabil cu virusul. El noaptea și eu ziua. El noaptea să-și facă damblaua și eu ziua sunt OK să pot lucra. Aparent se ține de cuvânt”, a scris ieșeanul în prima zi în care a aflat că a fost infectat. În cazul lui nu a fost nevoie de spitalizare, fiind sub tratament acasă. În acest răstimp, el a reușit să contituie un grup de suport pentru bolnavi, să poarte discuții cu alte persoane, să le susțină moral și să ofere sfaturi din experiența pe care o trăiește. „Este a zecea zi de când nu mi-am vazut familia decât prin videocall și mesaje! A zecea zi de când am constatat că luptăm prea puțin ca să ne protejăm pe noi, cat și pe familiile noastre. Zece zile = 240 de ore = 14.400 de minute și acum fac oficial un opis al lucrurilor pozitive întâmplate în timpul infectării cu virusul COVID-19, negativ auzim prea mult! Am reusit să scriu 5 postări și să stârnesc o mișcare de suport pentru persoanele infectate cu acest virus. Se numește DETOX-19.ro și împreună cu câțiva prieteni dorim să facem o platformă pentru meditații, sport, rugăciune, activități diverse cu oameni interesanți care să fie alături de persoanele bolnave – GRATUIT”, a scris Călin.

Cât despre simptome, foarte multe diferă, formele de manifestare a bolii fiind diferite. „Este destul de parșiv virusul, la fel și manifestările lui. Eu nu am febră, am miros și gust. Tusesc însă, mă doare gâtul și parcă m-a lovit ceva, astfel încât statul în picioare și vorbitul, mai ales, mi se par niște acțiuni dificile. Din fericire, pot respira singură și mă tratez acasă, cu ajutorul prietenilor doctori și familiei mele, cărora le sunt recunoscătoare. Cel mai greu este să stăm izolați unii de alții în casă. Nu aș putea să vă spun cum am luat virusul, lucrând în cea mai mare parte on-line și interacționând foarte puțin fizic cu alții. Celor care încă mai cred că e în regulă să nu poarte măști în public le spun doar că durerea de cap cauzată de virus este aproape insuportabilă. Și că orice activitate este istovitoare...”, a confirmat și prof. univ. dr. Mirela Blaga, de la Facultatea de Design Industrial și Managementul Afacerilor Iași.

Stigmatizarea socială, un alt pericol adus de COVID

Pe lângă toate aceste probleme, a apărut și un fenomen foarte îngrijorător, cel al stigmatizării, mulți oameni alegând să-i ocolească pe care au fost bolnavi ori pe cei care îngrijesc astfel de bolnavi. „Dintr-o fire prietenoasă, am ajuns să mă închid în mine, să mă izolez. De când lumea știe că lucrez în saloanele COVID mă evită, se prefac că nu mă cunosc. Vecinii mă ocolesc, mă simt îngozitor. Eu îmi fac doar meseria, sunt alături de cei în suferință, nu sunt un ciumat”, ne-a spus un asistent medical de la un spital din Iași. Astfel de atitudini au fost întâlnite inclusiv în rândul copiilor. „Am discutat cu un grup de copii la invitația unor părinți despre importanța meditației și că există viață în timpul COVID. Nu am realizat până în acel moment cât de influențată este generația viitoare de toate porcăriile care sunt în jurul lor. Copii speriați, copii total dezinformați, copii STIGMATIZATI, incredibil… în 2020! În grupul respectiv era o fată de 9 ani, marginalizată total de clasă, atenție! chiar dacă toate activitățile sunt online, pentru că a făcut COVID-19 și a trecut fără nici o problemă peste. Mi-am abținut cumva lacrimile și furia internă pe care o simțeam când i-am dat cuvântul să vorbească despre experiență și cât de tare este marginalizată. Incredibil.

Stimați părinți, sufletul tânăr de lângă voi are nevoie de comunicare, educație suplimentară (cei 7 ani de acasă) și de multă, multă, multă afecțiune. Explicați copiilor ce înseamnă un virus, o boală și nu-i lăsați de capul lor! Poate peste ani o să înțelegeți ce important ar fi fost să faceți acest lucru…”, a atras atenția Călin Limbău. În România, de la începutul pandemiei au fost confirmate 353.185 de cazuri, dintre care 239.051 au fost declarate vindecate.

Maura ANGHEL