Narghileaua și istoria fumatului social

 

Fumatul ca ritual

 Indiferent de motivele pentru care alegem să fumăm, putem cădea de acord că fumatul este un interludiu, un moment al nostru în mijlocul agitației cotidiene. Este un ritual pe cât de personal, pe atât de încărcat de implicații sociale; pe cât de individual, pe atât de marcat de sociabilitate. 

 Astăzi, mai mult decât oricând, avem zeci, poate chiar sute de opțiuni de petrecere a timpului liber și la fel de multe opțiuni de personalizare a fiecărui act în parte. Putem alege să fumăm țigări din comerț sau să ni le rulăm singuri, inventând și reinventând combinația de gusturi și arome care să ni se potrivească cel mai bine.

 Aceasta este componenta individuală a fumatului. Însă există o tendință din ce în ce mai răspândită de a reda sociabilitatea fiecărei experiențe din viața noastră. Țigările sunt pentru fiecare zi, sunt accesibile oricum și oricând. În schimb, narghileaua e asociată cu momentele speciale din viața noastră și este strâns legată de împărtășirea experiențelor cu persoanele cele mai importante pentru noi.

 Istoria narghilelei

 Tradiția fumatului de narghilea a început în India, în secolul al XVI-lea, atunci când meșteșugul sticlăriei a pătruns în țară odată cu importul sticlei prin intermediul British East India Company. Tot în acea perioadă, fumatul tutunului a devenit din ce în ce mai popular în clasele sociale superioare. Astfel, în încercarea de a purifica tutunul prin fierbere într-un vas de sticlă numit „shisha”, a luat naștere narghileaua, care a devenit curând un simbol al statutului social.

 Artizanii au început să se întreacă în modele care mai de care mai complexe, gravate pe părțile de lemn ale narghilelei, făcând din aceasta o adevărată operă de artă. Pe măsură ce tradiția fumatului de narghilea a prins rădăcini în societățile din Orientul Mijlociu, componentele acesteia au început să fie decorate cu simboluri nobiliare, regale sau chiar religioase. 

 Forma ei s-a schimbat pe măsură ce ritualurile sociale au evoluat, devenind un element reprezentativ pentru tradițiile și culturile celor care o foloseau. Iranienii, pakistanezii, irakienii, egiptenii și turcii au adoptat rând pe rând arta narghilelei, aducându-și fiecare contribuția la design-ul și combinația de arome și tutun.

 Egiptenii au început să dea aromă tutunului pentru narghilea în secolul al XIX-lea, amestecându-l cu miere, melasă sau citrice uscate pentru a-i îmbogăți gustul. În aceeași perioadă, cafenelele cu narghilele au început să se răspândească, schimbând felul în care negustorii din acea regiune făceau afacerile. Narghileaua a devenit un simbol al ospitalității și al deschiderii, aducând împreună oameni din toate mediile și clasele sociale pentru a împărtăși momente agreabile, relaxante.

 

Acest principiu a fost de asemenea cel care i-a cucerit pe occidentali, începând cu secolul XX, când au început să importe narghileaua și să o integreze în propriile lor obiceiuri și ritualuri. În zilele noastre, narghileaua este asociată cu pauzele de detensionare, cu liniștea și cu relaxarea. Popularitatea acesteia a crescut pe măsură ce am început să apreciem tutunul cu arome și formele alternative de fumat.

 Unul din marile beneficii ale narghilelei este faptul că nu dă dependență. Probabil tocmai de aceea a rămas o activitate ocazională, pe care o prețuim datorită rarității și unicității. În plus, aceasta este potrivită pentru oricine, fumător sau nu. Narghilelele disponibile la noi nu au în general tutun sau nicotină, sunt pur și simplu aburi de aromă care învăluie conversațile. 

 Acest lucru o face să devină un element central în ritualurile noastre de astăzi, când toți cei dragi, prietenii vechi și noi, se strâng laolaltă pentru a împărtăși un moment cald și familiar. O tradiție veche de sute de ani care se mulează pe stilurile noastre de viață și ne oferă prilejul de a lua o binemeritată pauză.