Scriitori celebri și ciudățeniile din viața lor. Cea mai mare frică a lui Voltaire și cine a ajuns să-i fie soție lui Edgar Allan Poe

 

 Scriitori celebri, geniali deținători de condeie ale literaturii mondiale au avut în viața lor extravaganțe dintre cele mai diferite. La urma-urmei, erau oameni supuși unor trăiri specifice ideilor personale, modurilor de a privi natura și realitatea din puncte personale de vedere. Mai jos, vă prezentăm o serie de bizarerii din existența unor faimoși literați ai lumii. 

 

Frica cea mai mare a lui Voltaire

Înțelepciunea caustică a lui Voltaire, unul dintre cei mai faimoși scriitori și filosofi ai Ilumunismului francez, i-a creat pentru prima dată probleme cu autoritățile statului în mai 1716, când a fost exilat pentru scurt timp din Paris pentru acuzația că a compus poezii care batjocoreau familia regentului francez. Tânărul scriitor nu a reușit să-și stăvilească atitudinea considerat ofensatoare. Un an mai târziu a fost arestat și închis la Bastilia, pentru că a scris versuri scandaloase care sugerau că regentul a avut o relație incestuoasă cu fiica sa. 

Voltaire s-a lăudat că celula lui i-a dat  timp să se reflecteze. În cele din urmă, a stat 11 luni după gratii, după care a fost eliberat. Mai târziu, avea să îndure o nouă detenție la Bastilia, în aprilie 1726, când a fost arestat pentru că plănuia să se dueleze cu un aristocrat ce îl insultase și  bătuse. Aceste perioade de arest i-au indus lui Voltaire o teamă de întemnițare vecină cu fobia maladivă. Pentru a nu mai trăi asemenea experiențe, s-a autoexilat în Anglia, unde a rămas timp de aproape trei ani. 

Adevărul despre cine a ajuns a-i fi soție lui Edgar Allan Poe

Pe vremea lui Poe, căsătoria cu o verișoară nu era privită cu încruntare ca în zilele noastre. Nu a fost întotdeauna considerată o alegere nepotrivită. Există multe exemple în acest sens: Jesse James, celebrul spărgător de bănci, s-a căsătorit cu verișoara lui primară, Zerelda „Zee” Mimms, cum a fost numită chiar după mama sa. A doua soție a lui Albert Einstein a fost verișoara sa de- a doua, Elsa. La vârsta de 27 de ani, poetul și romancierul american,Edgar Allan Poe, s-a căsătorit cu verișoara primară, Virginia Clemm, o copilă de numai 13 ani, în acel an 1836. Astfel de conjugalități între veri nu erau neobișnuită. Probabil că doar frageda vârstă a Virginiei a ridicat unele reacții, altfel, nimic scandalos. Păreau să fi fost cu adevărat devotați unul altuia,  așa cum relatează „Women in History”. El o numea „Sissy”, iar ea îi spunea „Eddy”.

Unii au fost de părere că această căsătorie nu a fost niciodată desăvârșită. Alții, dimpotrivă, afirmă că cei doi au împărțit fericiți  patul conjugal, odată ce ea a împlinit 16 ani. Virginia Clemm Poe avea doar 24 de ani când a murit de tuberculoză în 1847. Mama lui Edgar a fost răpusă de aceeași boală și tot la 24 de ani. Edgar a urmat-o pe Virginia în 1849. Până în prezent, moartea lui este întunecată în mister. 

 

 

Andre Malraux a fost un jefuitor de temple

Scriitorul, fost  ministru al Culturii, Andre Malraux, nu a fost întotdeauna o figură emblematică. În 1923, a suferit o cădere din cauza investițiilor proaste la bursă. Astfel, s-a gândit că ar fi o idee bună să meargă în Cambodgia, împreună cu soția sa, pentru a fura statui din templele khmere pentru a le revinde la preț de speculă. Se întâmpla în anul 1920. Drept urmare, au ajuns să fie arestați, iar  Andre a intrat la închisoare.

Clara Malraux descrie apoi râvnitul templu khmer din Banteay Srei: „Era mic, dar avea o formă perfectă. Era sufocant de frumos, dintr-un material la care nu ne așteptam deloc,  din gresie roz”. Clara a declarat că a fost ceva neașteptat pentru ei, deoarece nu erau conștienți de gravitatea faptelor.

Lui Ernest Hemingway îi plăcea să omoare animale

Hemingway era un mare amator de vânătoare. Nu ucidea animale pentru a se hrăni, ci pentru a le face trofee. S-a pozat mândru cu victimele lui. Erau genul de fotografii care astăzi, pe bună dreptate, stârnește sistematic indignare. Mai mult, și-a stabilit o listă a „celor cinci mari” animale din savană (bivol, leu, leopard, elefant și rinocer) care trebuiau omorâte dacă voiai să fii un vânător adevărat.

În vara anului 1933, Hemingway, Pauline și un prieten din Key West au plecat în Africa pentru un safari de trei luni. Inspirat de vânătoarea legendară a lui Theodore Roosevelt, Hemingway a împrumutat fonduri de la unchiul lui Pauline și au a pornit spre ceea ce avea să devină o călătorie productivă și emblematică.

Cele trei luni petrecute în safari i-au oferit lui Hemingway suficient timp pentru a vâna și a se bucura de aer liber. În ciuda faptului că a contractat o boală gravă în timpul călătoriei,necesitând  recuperare în spital, trofeele lui Hemingway au inclus un leu și un alt animal mare care cutreiera pajiștile africane. A străbătut Kenya și Tanzania, a vânat în câmpiile din Serengeti, a urmărit animale mai peste tot, și-a înregistrat experiențele pentru a le folosi ulterior în scrierile sale. Acest periplu cinegetic i-a oferit lui Hemingway material și inspirație pentru romanul „Green Hills of Africa”, pentru nuvelele „The Snows of Kilimanjaro” și „The Short Happy Life of Francis Macomber”. Ultima avea să stea la baza filmului cu același titlu.

Hemingway s-a întors pe Continentul Negru 20 de ani mai târziu cu a patra soție. Au călătorit prin Congo Belgian, Rwanda și Kenya. Încă o dată, Hemingway și-a exersat talentul de vânător și a adus acasă multe și mari trofee de vânătoare. Persoana lui Hemingway de aventurier neînfricat a ieșit în evidență doar când a suferit două prăbușiri de avion în a doua sa călătorie în Africa, ceea ce a determinat multe instituții de știri să-i întocmească prematur necrologul.

Guy de Maupassant și-a împărtășit de bunăvoie boala luată din bordeluri

Se știa că renumitul scriitor francez  își petrecea mult din timpul său liber în bordeluri. Inevitabil, într-o zi, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. S-a îmbolnăvit de variolă. Se credea că asta l-ar putea liniști, dar nici vorbă. Mai mult de atât, s-a lăudat cu asta unui prieten într-o scrisoare, explicându-i că acum, cel puțin, nu-i mai era frică  de ea, din moment ce o avea deja. Și i-a explicat că acest curaj i-a permis să facă sex cu și mai multe prostituate. În text, spune astfel: „Mă culc cu târfele de pe străzi, cu cele de la terminale și după ce le „fac” le spun de boală. Lor le e frică și eu râd, ceea ce îmi dovedește că sunt cu mult superior acestora.

Jean-Jacques Rousseau și-a abandonat cei cinci copii

Printre altele, Rousseau a scris despre educație, încurajând oamenii să aibă copii și să-i crească. Atitudine nobilă, dar cel puțin stranie, pentru că el însuși și-a abandonat cei cinci copii la un așezământ  pentru copii găsiți, contrar sfaturilor mamei lor, deși rudele s-au oferit să-i adopte. În „The Confessions”, a încercat să se justifice explicând că era o modalitate de a le oferi educație publică.

Gustave Flaubert a avut conflicte majore cu toți scriitorii vremii sale

Faimosul romancier și dramaturg francez, cunoscut mai ales datorită romanului „Madame Bovary”, își ataca adeseori omologii literari. Despre Lamartine, el a scris: „Este un eunuc, mingile îi scapă, a micționat doar apă limpede”. Iar despre Balzac: „Ce om ar fi fost Balzac dacă ar fi știut să scrie!”.Ca om conflictual, a știut să-și facă mai mereu “prieteni”.

Arthur Rimbaud a otrăvit o mulțime de câini

Lucru știut: Rimbaud a făcut trafic cu arme. Pe lângă asta, se ocupa de comerțul cu cafea în Etiopia. Ceea ce e scandalos este faptul că, pentru a-și proteja stocurile de marfă de câinii care veneau să se ușureze pe ele, le stropea cu mari cantități de otravă, câștigându-și reputația de ucigaș de câini. Abominabil. Existau și alte modalități de a-și proteja cafeaua fără a ucide bietele patrupede canine. (surse: forr