Castelul Iulia Hasdeu: O constructie bizara, care spune o poveste de dincolo de moarte

 

 

De la "Sic cogito" a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu mi-a venit ideea de a scrie despre Castelul Iulia Hasdeu de la Campina - un loc incarcat de mister, o constructie bizara, care poarta printre incaperi povestea de dincolo de moarte a fiicei marelui scriitor. Pentru cei care nu stiu, Iulia Hasdeu era considerata o fiinta fenomenala. La 2 ani si jumatate stia sa citeasca, la 4 ani scria, la 5 ani compunea primele poezii, la opt ani isi dadea examenele pentru cursul primar, la 11 ani a absolvit Colegiul National Sfantul Sava si Conservatorul, Sectia Pian si Canto, iar incepand de la 16 ani a studiat la Sorbona, reusind sa atraga atentia tuturor profesorilor prin tot ceea ce era.

Disparitia ei, la doar 19 ani, a dezechilibrat total existenta tatalui, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sperand si crezand in intalnirea cu spiritul Iuliei, acesta a inceput sa practice spiritismul, sa-si doreasca un loc de intalnire cu fiica sa, departe de curiozitatea oamenilor. Si ce loc mai potrivit decat terenul de aproape un hectar pe care il avea la Campina? Cladirea a fost realizata in trei ani, Hasdeu pretinzand ca a proiectat-o urmand comunicarile spiritiste ale fiicei sale. Ce a rezultat? Caragiale a facut castelului de la Campina una dintre cele mai fidele descrieri:"Templul este orientat catre rasarit, baza avand forma unei cruci, iar axa principala cazand perpendicular pe meridian.

Are doua corpuri cu cate un etaj si un donjon central, sugerand prin aceasta conceptul Trinitatii. Pe usa masiva de la intrare, fixata pe un ax de fier, era incrustat blazonul familiei Hasdeu – Pro fide et patria- si dictonul lui Galilei- E pur si muove. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se rezemau doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde era o galerie metalica[…]. La baza stalpului de marmura se afla fotografia Iuliei din ziua inmormantarii. Corpurile laterale ale castelului aveau cate doua saloane, unul mare, altul mai mic. Intr-unul era asezat pianul Iuliei, despre care se spune ca ar fi cantat singur. In celalalt era biblioteca Iuliei si portretul ei in marime naturala. O locuinta in care spiritul acesteia se putea usor identifica."

In acest mediu aveau loc sedintele de spiritism, Hasdeu afirmand chiar ca scrierea cartii mentionate mai sus s-a produs sub dicteu transcendent, la sase luni de la moartea fiicei sale, in urma legaturii cu spiritul acesteia. In timp, sedintele de spiritism gasesc si adepti printre intelectualii vremii - Nicolae Grigorescu, care locuia in ultimii ani ai vietii destul de aproape de castel participa la aceste intalniri.

Ce a mai ramas azi din castelul acelor timpuri? Supus unor lucrari de restaurare de-a lungul timpului, in castelul muzeu, impartit in cele sase sali, se regasesc portretele membrilor familiei Hasdeu, obiectele apartinand acesteia, fotografii si documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise si colectii ale revistelor conduse de scriitor, tablouri purtand semnatura unor mari pictori; in camera de spiritism exista cateva obiecte originale care incearca sa refaca atmosfera initiala, enigmatica.

Cat despre legendele care circula, iata cateva dintre ele, preluate de revista Cosanzeana din Brasov, de la un ziarist ardelean, interesat foarte de personalitatea Iuliei:
"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face clei";
"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Se mai aud strigatele de "bravo" si aplauzele batranului Hasdeu. Uneori, pianul canta si ziua";
"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut Primariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si casa stafiilor sa fie daramata."

Sursa: skytrip.ro