Muzeul Banatului – Timisoara

Muzeul Banatului este un muzeu din Timisoara cu sediul central in Castelul Huniade. A fost infiintat in 1872, sub numele de “Societatea de Istorie si Arheologie”. Adaposteste cea mai importanta colectie de obiecte arheologice din Banat. La parter, gazduieste Sanctuarul Neolitic de la Parta, un monument unic in Europa. Muzeul cuprinde Sectia de Istorie, Sectia de Arheologie, Sectia de Etnografie si Sectia de Stiintele Naturii. Muzeul are si un Laborator de restaurare si conservare a obiectelor din patrimoniul cultural si istoric. In 1 ianuarie 2006, Sectia de Arta s-a transformat in Muzeul de Arta Timisoara.

Descriere Muzeul Banatului

In urma constituirii in 25 iulie 1872 a Societatii de Istorie si Arheologie din Banat, din initiativa lui Zsigmond Ormós s-au pus bazele Muzeului Banatului, acesta donand o mare parte a obiectelor din colectiile personale noului muzeu. Primele obiecte de patrimoniu care au intrat in inventarul sau au fost depozitate la inceput intr-o incapere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donatii, descoperirii arheologice intamplatoare si achizitii. In anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timis, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie si Arheologie din Banat a primit doua incaperi in Casa Wellaner, pe strada Lonovics, sediu al muzeului pana in perioada interbelica. Deschiderea oficiala a Muzeului Banatului pentru public a avut loc in anul 1877. In aceasta perioada patrimoniul muzeului a sporit cu rapiditate.
Cel de-al doilea razboi mondial a ingreunat bunul mers al Muzeului Banatului. Evacuate din cauza bombardamentelor, multe dintre piesele Muzeului Banatului au fost furate de catre trupele sovietice aflate in Timisoara (dupa ce in primul razboi mondial patrimoniul muzeal a avut de suferit de pe urma ocupatiei militare sarbe si a autoritatilor maghiare). In anul 1948 Muzeul Banatului a fost transferat intr-o cladire mai cuprinzatoare: Castelul Huniazilor. Dupa anul 1950 colectiile Muzeului Banatului s-au imbogatit cu piese muzeale valoroase. Pana in 01 ianaurie 2006 Muzeul Banatului Timisoara cuprindea urmatoarele sectii: Sectia de Istorie, Sectia de Stiintele Naturii, Sectia de Arta, Sectia de Etnografie, precum si Laboratorul Zonal de Restaurare – Conservare, constituind o institutie culturala de referinta a Banatului. Din 01 ianuarie 2006 Sectia de Arta devine institutie de sine statatoare cu numele de “Muzeul de Arta Timisoara”, primul director al noii institutii fiind prof.univ.dr. Marcel Tolcea. Din iulie 2006, Sectia de Etnografie a fost tranferata in cadrul Muzeului Satului Timisoara, ocazie cu care la directia Muzeului Satului a fost numit reputatul etnolog Andrei Milin, fostul sef al sectiei de Etnografie. Muzeul de Istorie a fost constituit pe langa Societatea de Istorie si Arheologie (datata in 1872). De-a lungul anilor a functionat in diferite sedii, din anul 1947 aflandu-se in Castelul Huniazilor. Patrimoniul sau este reprezentativ pentru provincia istorica cunoscuta sub numele de Banatul Timisean, acoperind intreaga perioada de timp din preistorie si pana in prezent. Principalele sale colectii sunt structurate pe domeniile: arheologie, numismatica, memorialistica, cartografie, carte veche romaneasca si straina, geme si camee, istorie.
Constituirea in 1872 a Societatii de Istorie si Arheologie din Banat marcheaza inceputurile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societatii consemnam cercetarea trecutului istoric, infiintarea unui muzeu de istorie si arheologie si initierea unor sapaturi arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donatii, descoperiri arheologice intamplatoare si achizitii. Se cuvine sa amintim marea donatie de antichitati din 1873 a generalului Anton Scudier constand in mai multe monumente epigrafice si sculpturale romane si feudale, provenind de la Titel (astazi Iugoslavia). Monumente romane au fost aduse si din Banat (Caransebes, Orsova etc.). De-a lungul timpului, in patrimoniul muzeului au intrat, prin donatii sau achizitii, colectii valoroase: Ormós, Pongracz, Cesnola etc. Sectia de Stiintele Naturii este urmasul direct al Societatii de Stiintele Naturii din Timisoara (1873-1918), care a focalizat in jurul ei personalitati de seama ale Timisoarei de atunci, ca Dr. V. Szmolay, E. Merkl, Dr. L. Kuhn, Dr. L. Tökés, G. Czirbusz, Zs. Ormós si altii, precum si personalitati mondiale ale vremii, ca E. Holub si altii. Acum mai bine de 125 ani, Societatea de Stiintele Naturii si-a propus cultivarea si raspandirea tuturor domeniilor stiintelor naturii, in general, si cercetarea conditiilor naturale ale Banatului, in special. In acest scop a tinut conferinte de popularizare, a organizat excursii si expeditii de colectare si studiu in Banat, a infiintat Muzeul de Stiintele Naturii, o biblioteca de specialitate, a editat buletinul Societatii, Caiete de Stiintele Naturii, si a intrat in legatura cu alte societati similare, prin corespondenta, schimb de publicatii si vizite. Datorita efervescentei activitatii cultural-stiintifice desfasurate de Societatea de Stiintele Naturii din Timisoara s-a descoperit Banatul din punct de vedere naturalistic, s-au pus bazele unor colectii stiintifice (muzeul, biblioteca), timisorenii au facut cunostinta, printre primii, cu fonograful, microfonul, telegraful, s.a., au folosit in mod public din 1882 telefonia (premiera nationala), iar din 12 noiembrie 1884 au iluminat strazile orasului prin curent electric (premiera europeana), au avut un laborator de analiza a produselor alimentare si a laptelui, o statiune de meteorologie si seismologie, si multe altele, care au facut ca, la sfarsitul secolului trecut, Timisoara sa fie considerat un oras european modern.

Sursa: turismland.ro