O lume cu totul diferită - Cum este în orașul care nu are coșuri de gunoi, însă a dărâmat o autostradă pentru a scoate un râu la suprafață

 Câte orașe ar dărâma o autostradă suspendată, pentru a readuce la suprafață un râu mărginit de verdeață? Câte orașe ar pune umbrele gigantice la trecerile de pietoni, pentru ca oamenii să stea la adăpost de ploaie și soare? Seul, capitala statului sud-coreean, este un oraș cu totul diferit față de metropolele din Europa și America. De ce este orașul asiatic miraculos, dar și trist. Ce lucruri sunt extraordinare și ce este absurd?

 

Seul are 10 milioane de locuitori, iar aglomerația urbană are 25 de milioane, adică jumătate din populația întregii țări. Poți călători și peste 40 km dintr-o parte în alta a orașului, iar un drum de 15 km cu taxiul costă echivalentul a 85-90 de lei românești. Râul Han împarte orașul în două și numeroase poduri îl traversează.

Puține orașe au așa o mare diversitate; zgârie-nori, palate, temple, pagode, munte, râu, cartiere pline de baruri, grădini, autostrăzi cu 12 benzi, parcuri de distracții, un râuleț plin de verdeață și printre cele mai mari mall-uri din Asia (unele cu peste 15 etaje). 

Orașul curat în care îți duci în rucsac gunoiul, până la final de zi

Seul este un oraș special din multe motive, dar unul ține de faptul că nu prea sunt coșuri de gunoi în public. Dacă bei o sticlă de apă la 9 dimineața o vei duce cel mai probabil în rucsac, până seara, când ajungi la hotel. Deși nu sunt coșuri de gunoi, trotuarele sunt curate și doar pe unele străzi mai mici sunt gunoaie, și mai ales mucuri de țigară.

Totul a pornit în 1995, când autoritățile au decis să introducă un sistem prin care locuitorii să plătească taxe pentru salubrizare, obligându-i să cumpere pungi speciale, mai scumpe, în care să lase gunoiul menajer. Pentru ca oamenii să nu evite plata pentru acele pungi, lăsând gunoiul în coșurile stradale, municipalitatea din Seul a decis să elimine câteva mii de coșuri de gunoi.  

În Seul, fumatul este interzis pe stradă, cu excepția unor zone clar marcate. Cum nu sunt coșuri de gunoi, fumătorii mai conștiincioși pun mucurile de țigară într-un pachet gol pe care-l au la ei, iar alții aruncă mucurile de țigară oe jos, în locuri mai ferite.

În ultimii doi ani au început să fie instalate coșuri de gunoi și se discută despre diverse soluții, una fiind ca aceste coșuri să aibă deschizături mici, astfel încât oamenii să nu poată arunca punga de gunoi generat în casă, ci să arunce doar ambalaje și sticle mici.

Trebuie spus că sud-coreenii nu prea mănâncă pe stradă, în timp ce turiștilor li se tolerează acest lucru. 

Metropola care a dărâmat o autostradă pentru a scoate un râu la suprafață

Seul a făcut acum două decenii (2003-2005) ceva ce puține orașe ar fi făcut: a fost demolată o porțiune de 6 km dintr-o autostradă suspendată construită în 1976 pentru a readuce un râu la suprafață. Lucrările au costat aproximativ 400 de milioane de dolari, iar râul numit Cheonggyecheon este una dintre minunile capitalei, fiindcă un râuleț cu mici cascade și cu verdeață în jur curge 10 km kilometri pe lângă clădirile înalte din centrul orașului.

Râul fusese acoperit de pavaj în anii 60, dar primarul din Seul a decis acum 20 de ani că merită ca acest râuleț să fie scos la suprafață, în ideea ca orașul să devină prietenos și pentru oameni, nu doar pentru mașini.

Lucrările au costat mult, iar criticii spun că proiectul nu este prietenos cu mediul, deoarece apa din râuleț este pompată din râul Han și trecută prin 10 km de tubulatură.

Mult mai multe au fost laudele, fiindcă acum sunt, în centrul orașului, locuri unde poți vedea pești în râu, poți auzi păsări cântând, la câteva sute de metri de zgârie-nori. Mai mult, au crescut prețurile apartamentelor care se află foarte aproape de râu, iar exemplul din Seul a inspirat și alte orașe, mai ales din SUA:

Capitala mondială a operațiilor estetice și un rai al cremelor și măștilor cosmetice

Seul este capitala mondială a operațiilor estetice, există sute de clinici doar în celebrul cartier Gangnam, iar în Seul este cel mai mare procent din lume de oameni care și-au făcut operații estetice. În Coreea de Sud contează foarte mult fizicul, contează mult cum arăți, iar asta pune presiune mai ales pe femei. Nu este ceva ieșit din comun ca la 18 ani, o fată sau un băiat să primească drept cadou o operație estetică la nas. Au fost și scandaluri despre operații care nu au ieșit bine, cei afectați rămânând cu sechele. 

În Seul și în toată Coreea de Sud se cheltuiesc sume uriașe pe produse de îngrijire corporală (mai ales creme de față și măști cosmetice), iar asta se poate vedea mergând prin cartierul comercial Myeong-dong unde sunt zeci de magazine care vând astfel de produse, vezi des panouri cu cuvântul „natural” și cu poze cu oameni ce au ten perfect.

Mesajul pe care industria frumuseții l-a transmis mult în Coreea de Sud este că dacă îți faci operații estetice sau dacă folosești cremele și măștile cosmetice vândute, poți ajunge să arați ca star-urile K-Pop atât de populare.

Probabil și pentru că dau mulți bani pe produse de îngrijire corporală, oamenii din Seul merg cu umbrele mari, colorate, de ploaie, chiar și când cerul este complet senin. Am văzut asta în mai multe zone din centru, dar și la fabrica Samsung de la Gumi, 280 km sud de capitală, unde era senin și mulți aveau umbrele.

Umbrele uriașe sunt și pe străzi, mai ales în zonele centrale: aceste umbrele sunt puse lângă trecerile de pietoni, astfel încât oamenii să stea la umbra lor, în timp ce așteaptă ca semaforul să se facă verde.

Și apropo de semafoare: pentru că mulți oameni, fie ei localnici sau vizitatori, stau cu ochii în telefon când merg pe stradă, la multe treceri de pietoni se găsesc benzi luminoase pe asfalt care indică ce culoare are semaforul. Aceste benzi se văd excelent nu doar noaptea, ci și ziua.

Veri greu de suportat: sufocant afară, frigider înăuntru

Trebuie spus că orașul arată foarte îngrijit, este multă verdeață, mulți copaci au proptele pentru a crește drept, unii au atașate mici furtunuri pentru a primi apă și nutrienți. În unele locuri sunt mici grădini între carosabil și trotuar și sunt multe zone cu plante.

Din cauza climei, vara în Seul nu este ușor de suportat. Când temperatura oficială arăta 28 C la umbră, se simțeau precum 38 C din cauza umidității și transpirai instant. Cum ne spunea o localnică, „la 35 de grade toată lumea o ia razna!”.

Coreea de Sud a fost acum câteva zile în centrul unui scandal diplomatic legat de căldură, fiindcă a găzduit un mare festival al cercetașilor, la care au venit peste 40.000 de adolescenți din toată lumea. Statul coreean nu a pus însă la dispoziție destulă apă și suficiente frigidere participanților, multora li s-a făcut rău de la căldură și câteva mii de tineri au fost mutați la hoteluri în Seul. Și presa locală a criticat dur lacunele de organizare dintr-o țară ce are experiență în evenimente de proporții, cum ar fi Jocurile Olimpice sau Campionatul Mondial de Fotbal.

La fel cum se întâmplă în SUA și în țările arabe, și la Seul este foarte puternic pe timp de vară aerul condiționat, nu de puține ori temperaturile fiind de 16-18 grade C în încăperi sau autocare, în timp ce afară se simt peste 40 C. Magazinele în care aerul condiționat este la maxim nu prea țin ușile închise, așa că dacă treci prin fața lor, simți de pe trotuar cum vine aerul foarte rece.

Cartierul Gangnam, făcut celebru de melodia lui Psy, lansată în 2012 (Gangnam Style) este mare ca suprafață și are și clădiri de peste 30 de etaje, și temple buddhiste, și parcul Olimpic, și magazine de lux, dar și locuri unde poți vedea holograme ale unor vedete K-Pop. Tot în Gangnam sunt și restaurante unde poți mânca un burger la 7 euro, dar și unele de super-top unde o cină trece de 100 de euro.

Brand-uri celebre de electronice și mașini

În Seul, parcul auto este foarte nou, predomină mașinile de culoare albă și, cum era de așteptat, cele mai multe mașini sunt Hyundai și Kia și există acolo modele care nu se vând în Europa, cum ar fi unele limuzine, dar și versiuni sportive ale acestor mărci. Există o mulțime de poduri peste marele râu Han, sunt și zone cu șase benzi pe sens în oraș, dar nu se aud așa de des claxoane, nivelul de zgomot fiind la cote neașteptat de mici. Sunt și o mulțime de autobuze produse de mărcile coreene Hyundai și Kia.

Samsung este o altă marcă prezentă peste tot: am văzut chiar și un hotel Samsung, iar unul dintre muzeele importante de artă ale orașului conține numele companiei în denumirea oficială. Samsung are un campus uriaș cu 47.000 de angajați la Suwon, la 30 km de capitală.

Și vedetele muzicale K-Pop sunt prezente pe diverse bannere sau pe mașinile portocalii de taxi. Trupele K-Pop sunt extraordinar de populare în Coreea de Sud, SUA, China și Japonia, cea mai cunoscută fiind BTS. Artiști faimoși K-Pop au fost invitați la evenimentul Samsung Galaxy Unpacked și sute de tineri s-au înghesuit să-i vadă pentru câteva secunde.

Există și mașini Samsung la Seul, dar nu sunt produse de Samsung Electronics, ci de grupul Renault, care a cumpărat în 2000 compania Samsung Motors. Compania Renault Samsung Motors și-a schimbat în primăvara lui 2022 numele în Renault Korea Motors.

Metroul impresionant și un Google Maps aproape imposibil de folosit

Am făcut o scurtă călătorie cu metroul, care în Seul este excelent, dar foarte aglomerat la orele de vârf. Unele stații au și 10-12 ieșiri, iar pentru a călători trebuie să cumperi un card denumit T-Money care costă 3 euro și apoi trebuie să pui credit pe el, pentru a călători. Când îl cumperi de la magazin ai de ales între mai multe variante de card-uri de plastic cu imagini cu personaje de animație populare în Coreea de Sud. Acest card poate fi folosit nu doar la transportul în comun, ci și la taxi-uri, dacă ai suficient credit pe el.

Metroul din Seul are 23 de linii și aproape 800 de stații, iar un drum dintr-o parte în alta a orașului poate dura peste o oră și jumătate, fiindcă vorbim despre un oraș extrem de întins. De remarcat că în metrou este liniște, oamenii nu prea vorbesc tare la telefon și nu prea poartă conversații cu voce ridicată.

O surpriză a fost și faptul că nu prea multă lume știe engleză la Seul, nici pe la magazine, și nici tinerii, dacă-i întrebi pe stradă. Oamenii încearcă să te ajute, iar bariera lingvistică poate fi depășită prin semne sau cu aplicații de traducere.

Interesant este că aplicația Google Maps nu prea funcționează în Coreea de Sud: te localizează pe hartă, poți vedea diverse obiective, dar poți folosi foarte puține opțiuni de navigație către acele locuri. Poți vedea cum poți ajunge cu transportul public undeva, dar nu și cu mașina sau pe jos. Explicația ține de securitatea națională și de pericolul numit Coreea de Nord, astfel că autoritățile sud-coreene nu vor ca date detaliate despre hărți să fie stocate în alte țări sau de companii străine.

Prudența se explică prin faptul că Seul se află la doar 50 km de granița cu Coreea de Nord, o țară care a lansat numeroase rachete și a provocat de mai multe ori Sudul. Locuitorii din Seul au primit pe telefon de câteva ori alerte despre posibila nevoie de a evacua orașul, cel mai recent exemplu fiind din mai 2023, când s-a dovedit și faptul că autoritățile din Seul nu sunt pregătite grozav să acționeze în cazul unei crize severe.

Tot din prudență, o parte dintre ministere au fost mutate în 2012 la 120 km sud de Seul, deci mai departe de granița cu Nordul, într-o mini-capitală numită Sejong City.

Naver Maps este aplicația de hărți recomandată turiștilor, dar nu este ușor de folosit. Kakao este numele aplicației care se găsește pe telefoanele tuturor sud-coreenilor: există aplicație de mesagerie, de taxi, de hărți și chiar și o bancă online, Kakao este peste tot, însă pentru străini nu este de foarte mult ajutor.

Sud-coreeni se și distrează, sunt mii de baruri în Seul, în multe cartiere. Am putut constata că există baruri unde doar sud-coreenii au voie, pentru că ni s-a spus asta, iar la aproape toate barurile și cluburile trebuie să arăți pașaportul la intrare. La alte baruri NU ți se spune că nu ai voie ca străin, dar îți dai seama de asta din faptul că angajații îți vorbesc în coreeană și îți aduc meniu care este doar în coreeană.

Sunt locuri unde chelnerul îți aduce berea, dar nu ți-o desface, ci îți aduce și desfăcător. Sud-coreenii beau foarte foarte mult, mai ales în week-end. O diferență față de alte locuri din lume este că nu se oferă bacșiș, fiindcă nu este o cultură a bacșișului, la fel ca în Japonia. Uneori oferirea unui bacșiș poate fi considerată un gest nepoliticos.

Miracolul de pe râul Han

În 1953, Seul era un oraș în ruine, iar 35 de ani mai târziu găzduia Jocurile Olimpice de Vară, avea 10 milioane de locuitori și era un exemplu de dezvoltare. Puține orașe au avansat așa de repede, însă nu a fost ușor, mai ales că au fost decenii de dictatură militară, revolte soldate cu victime și măsuri represive. Totul a început în anii 60 când în Seul a fost dat startul unor șantiere uriașe pentru autostrăzi suspendate și pentru poduri peste râul Han. În 1971 au început lucrările la metrou, iar în 1985 existau deja patru magistrale.

Au fost dărâmate mahalalele, s-au construit zgârie-nori și stadioane, au fost create conglomeratele care aveau să domine economia și au fost stimulate pe multe căi exporturile. Seul a fost în centrul „miracolului economic coreean”, dar greul nu trecuse, fiindcă în 1999, țara a fost grav lovită de criza economică și a trebuit să fie salvată de un împrumut de 58 de miliarde dolari de la FMI, ziua semnării fiind denumită de mulți „Marea Umilință”.

Trei ani mai târziu, Seul și toată Coreea de Sud urmau să trăiască una dintre cele mai fericite zile din istoria modernă: echipa de fotbal ajungea în semifinalele CM de Fotbal, după ce învinsese Polonia, Portugalia, Spania și Italia. Națională nu câștigase nici măcar un meci din cele 14 disputate la cinci ediții de CM, până în acel moment.

Nu totul este roz într-o societate super-concurențială

Seul este unul dintre cele mai dezvoltate orașe din lume, se vede clar că este bine organizat și are multe zone verzi și perfect puse la punct. Dar sunt destule minusuri în viața la Seul, unul fiind legat de prețul locuințelor și al chiriilor. Prețurile locuințelor aproape că s-au dublat în ultimii cinci ani, iar la chirii, sunt zeci de mii de cazuri de oameni care locuiesc la periferie în camere minuscule, de sub 10 mp pătrați și fără geam, plătind și peste 400 de euro/lună.

În câteva magazine în care am fost putut vedea însă că diferențele de prețuri nu sunt așa de mari la unele produse, față de România, mai ales că la noi, diversele alimente aproape și-au dublat prețurile în ultimii trei ani. La Seul, dacă ținem cont de cursul de schimb, țigările erau mai ieftine ca în România, dar și benzina, spre exemplu. Legumele și fructele sunt mult mai scumpe decât la noi.

O mare problemă ține și de faptul că în Coreea de Sud, deși învățământul este de top, viața este extrem de competitivă, fiindcă în țara asiatică sunt printre cele mai lungi și grele examene din lume, fiind faimoase în toată lumea „întrebările letale, „killer questions”, întrebări extrem de grele puse la admiterea la facultate.

Sunt examene care durează și 8-9 ore, se fac meditații până târziu, după miezul nopții și familiile cheltuie sume uriașe pe școli private (20 miliarde dolari în 2022). De ce? Fiindcă dacă nu treci cu brio de examenele super-grele și nu intri la facultate îți este aproape imposibil să găsești un job bun și cursul vieții îți poate fi grav afectat.

Un proverb coreean spune că „un om fără educație, este precum un animal sălbatic ce poartă haine”. Sud-coreenii iau lucrurile în serios și studiază mult și muncesc mult, fiindcă sunt un popor tenace. Nici nu s-ar fi putut altfel, fiindcă doar un popor tenace putea să transforme în 60 de ani una dintre cele mai sărace țări din lume, într-una dintre cele mai bogate.

Statutul social este extrem de important și oamenii cheltuie mult pentru a-l obține și păstra sau cheltuie mult pentru a menține aparențele. Marile companii, conglomeratele, sunt foarte influente, controlează o serie de aspecte din viața angajaților, le oferă o mulțime de beneficii, dar așteaptă și supunere față de deciziile șefilor.

Obediența și respectul față de bătrâni, părinți, șefi sau frați/surori este esențială, iar loialitatea (față de familie sau față de companie) este foarte importantă.

Coreea de Sud este adesea inclusă în top 10 al țărilor cu cea mai mare rată a sinuciderilor și în topul țărilor cu cea mai mare rată a depresiei în rândul locuitorilor.

În clasamentul fericirii, World Happiness Index, Coreea de Sud ocupă (abia) locul 57 din 137 de țări, lideră fiind Finlanda și „lanternă roșie”, Afghanistan.

O istorie marcată de dezastre

Peninsula Coreea a fost considerată timp de secole „o mică Chină”, a fost invadată de hoardele mongole și de două ori anexată de Japonia. Acum 70 de ani a avut loc un război foarte dur care a dus la crearea celor două țări care au luat-o pe căi total diferite. Produsul intern brut al Sudului este de 60 de ori peste cel al Nordului.

Orașul Seul este fondat acum peste 900 de ani, sub numele Hanyang, devine reședință regională, dar este distrus de mongoli la 1231. La 1394, un rege din dinastia Joseon, dinastie care va conduce cinci secole Coreea, mobilizează 200.000 de oameni pentru a construi fortificații fără egal. La 1592, japonezii invadează și fac prăpăd, distrugând temple și palate. Sunt alungați de coreeni, cu ajutorul chinezilor.

Momente cumplite au fost pentru locuitori și după 1910, când țara a fost ocupată de japonezi și coreenii au fost considerați de invadatori cetățeni „de mâna a doua”, dar mai ales între 1950 și 1953, în timpul războiului din peninsulă și capitala avea doar un milion de locuitori.

Și Seul-ul a avut un moment „Colectiv”

În octombrie 2022 s-a produs o busculadă în cartierul Itaewon, iar 158 de oameni au murit pe o stradă îngustă unde se adunaseră pentru a sărbători Halloween-ul, după aproape trei ani de lockdown și felurite restricții. Tragedia a stârnit o dezbatere națională despre cum a fost posibil să se întâmple așa ceva într-o țară care găzduiește multe evenimente și unde poliția este bine echipată și pregătită.

În acea seară, doar 137 de polițiști au fost trimiși în Itaewon, deși era clar că se vor strânge zeci de mii de oameni care vor trebui direcționați în mai multe zone, pentru a evita ca multe mii să se strângă pe cele mai strâmte străduțe.

Au mai fost dezastre cu multe victime și în trecut.

În 1994 au murit 32 de oameni, după ce un pod peste râul Han s-a prăbușit, dar cel mai grav dezastru a fost în iunie 1995, când 502 oameni au murit, după ce un mall s-a prăbușit din cauza unor unități de aer condiționat uriașe, care au căzut de pe tavan.