Transnistria – "tara" care nu exista

"Tara-fantoma", recunoscuta oficial doar de catre Rusia, Transnistria (Pridnestrovskaya Moldavskaya Republika) are o populatie de 550.000 de oameni si este o mare enigma pentru majoritatea dintre noi, din cauza faptului ca nu are relatii oficiale cu nici o alta tara, ci doar cu alte state auto-declarate precum Osetia de Sud sau Abhazia.

 

 

Ca sa intelegem mai bine problema transnistreana, trebuie, mai intai, sa scriu cateva date despre izbucnirea conflictului intre Moldova si Transnistria:

 

La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova voteaza independenta de stat a Republicii Moldova, stat nou ce s-a format, ca urmare a destramarii URSS. In primavara anului 1992, separatisti din Transnistria, influentati si alimentati de rusi, care doresc sa pastreze controlul asupra acestei zone, se grupeaza si incep represaliile la adresa moldovenilor. In noaptea de 1 spre 2 martie 1992, efective ale Garzii transnistrene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari - ultimul care, in Transnistria, se afla sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza inceputul razboiului dintre "republica nistreana" si Republica Moldova.

 

Este un razboi in care Moldova intra, practic, fara a avea armata (armata nationala se infiinteaza abia in mai 1992) si este probabil, singurul razboi din lume in care o tara, atacata de forte armate redutabile, se apara folosind, in principal, efective ale politiei. In 28 martie 1992 este instaurata starea exceptionala in toata Moldova, iar pe 29 martie 1992, guvernul Moldovei da minoritatii rusesti din Transnistria doua zile sa-si depuna armele, dupa care guvernul ameninta sa inceapa actiunile ofensive asupra rebelilor.

 

Pe 1 aprilie 1992, Moldova trimite grupuri de politisti din Ministerul de Interne in orasul Bender. Atacul este prima actiune de razboi oficiala intre Moldova si separatistii din Transnistria, insa Rusia promite sa apere rusii. Pe 5 aprilie 1992, vicepresedintele rus Aleksandr Rutskoi cere independenta regiunii din Transnistria, iar pe 21 iunie 1992 presedintele rus Boris Eltin ameninta cu intervenire militara, daca luptele nu inceteaza. Pe 22 iunie 1992, Moldova declara razboi Rusiei si concentreaza noi trupe imprejurul orasului Bender, pregatindu-se sa ia localitatea din nou in posesia sa.

 

Razboiul a durat circa 6 luni, din martie, pana in octombrie, cand Rusia, Ucraina si Romania, sub cupola OSCE, au constituit echipe de experti pentru solutionarea conflictului. Trupe de pastrare a pacii, formate din soldati rusi, ucraineni si moldoveni, s-au instalat la granita cu Transnistria, pentru a impiedica fortele combatante sa se ciocneasca in teren. Situatia este si in ziua de astazi extrem de neclara si tensionata, mai ales cu noul presedinte moldovean pro-european.

 

 

Transnistria ocupa o fasie de pamant din Republica Moldova, pe partea estica a raului Nistru, si are capitala la Tiraspol. Populatia vorbeste preponderent rusa, desi aici intalnesti si vorbitori de limba romana. Pentru romani, aceasta zona a devenit cunoscuta in anii '90, odata cu arestarea si intemnitarea lui Ilie Ilascu. Ziarele de la Chisinau scriu si astazi despre teroarea de la Tiraspol si despre ororile la care sunt supusi cei care indraznesc sa gandeasca altfel decat Sistemul. Persecutati sunt si cei care se intampla sa cunoasca mai multe limbi straine, acuzati fiind de... spionaj.

 

Am ajuns in Transnistria in vara, cu un microbuz din Chisinau. M-am gandit foarte mult daca sa merg sau nu, mai ales ca citisem pe internet doar povesti de speriat despre turisti care au intrat si nu au mai fost lasati sa iasa din tara, despre jurnalisti care au primit viza pentru doar 3 ore, despre traficul de armament care se desfasoara nestingherit in Tighina si in toata Transnistria sau despre miliardele de dolari ale fiului presedintelui, un mic dictator care baga in sperieti pe orice cetatean.

 

 

De asemenea, mai toti scriau ca au avut probleme la vama, mai ales la iesirea din tara, cand li s-au cerut explicatii pentru infractiuni... inventate. In 2006, o bomba a explodat intr-un autobuz din Tiraspol, ucigand 8 persoane, evenimentul racind si mai mult relatiile cu Republica Moldova, acuzata de terorism. Moldovenii au raspuns promt ca cel mai probabil vreun traficant de armament si-a scapat de sub control "marfa" din dotare.

 

Am trecut peste aceste temeri si am pornit la drum. Am lasat totusi masina in Chisinau pentru ca nu am vrut sa atrag in nici un fel atentia vamesilor. Microbuzul l-am luat din autogara centrala din Chisinau si a costat 24 de lei moldovenesti (aproximativ 7 RON) pana in Bender (fostul oras Tighina). Am facut cam o ora si jumatate, din care vreo 45 de minute le-am pierdut la vama. Eram singurii romani din microbuz, toata lumea vorbea ruseste si, tinand cont ca masinile plecau la fiecare 15 minute pe ruta Chisinau-Bender-Tiraspol, am cerut inca din autogara ca soferul sa stie limba romana. Am completat cateva formulare, asa cum faci oriunde in afara UE, si le-am depus in vama, unde am primit un raspuns de abia dupa ce a intervenit soferul nostru, plictisit sa astepte toata lumea din microbuz dupa noi. Doamna vames ne-a pus o stampila pe acele biletele si ne-a dat viza pentru Transnistria pentru 10 ore, pana la 8 seara. Bun si asa…oricum nu aveam de gand sa stam mai mult!

 

 

 

Economia Transnistriei este foarte slaba, desi 40% din industria Republicii Moldova se afla in Tiraspol. Inflatia creste continuu iar rubla transnistreana nu are nicio valoare in afara tarii. Pentru a putea cumpara ceva aici, trebuie sa schimbi banii (se pot schimba euro, dolari si lei moldovenesti) in ruble transnistrene, la un curs care nimeni nu stie exact cum se calculeaza (teoretic, 1 leu moldovenesc = 0,78 ruble transnistrene). Se zvoneste ca sunt cativa oameni foarte bogati in aceasta tara, printre care si fiul presedintelui Igor Smirnov care ar detine toate magazinele, benzinariile, televiziunea, radioul si multe altele.

 

 

Mai trebuie mentionat ca in Transnistria nu exista investitori straini, iar compania de telefonie mobila si fixa, precum si toate bancile sunt ale statului. Exista un lant de supermarketuri si benzinarii cu numele Sheriff, iar majoritatea produselor din supermarketuri sunt branduite Sheriff. Televiziunea si radioul se numesc la fel si apartin aceluiasi proprietar, la fel si diverse hoteluri, fabrici de paine, magazine de lichior si dealeri auto - totul Sheriff.

 

 

 

Toate casele de schimb valutar sunt ale statului asa ca nu are nici un rost sa cauti prea mult cel mai bun curs: peste tot este la fel. Un apartament de 2 camere intr-o zona bunicica a capitalei Tiraspol costa aproximativ 20.000 de euro, iar chiria este in jur de 50 de euro pe luna, in timp ce pretul unui aparmanent nou este in jur de 250 euro/mp. Ca si la noi, majoritatea oamenilor sunt proprietari, iar cei care stau cu chirie sunt, in general, studentii care vin la studii in Tiraspol din toata Transnistria.

 

 

Peisajul nu difera cu nimic fata de alte orase din Republica Moldova, iar oamenii vorbesc peste tot limba rusa. Rusii au un depozit de armament in cetatea din Bender (Tighina) si se spune ca majoritatea banilor celor foarte bogati din zona provin din traficul de armament si traficul de persoane. Insa nici o tara nu isi permite sa intervina, stiind ca Transnistria se afla sub protectia Rusiei. Rusia isi poate oricand argumenta pozitia de sustinator al transnistrenilor prin faptul ca armata rusa se afla cantonata in zona inca din 1956. In luna iunie, cancelarul german Angela Merkel a cerut Rusiei sa isi retraga armata din Transnistria, in schimbul promovarii ideii de securitate europeana, idee intampinata cu un refuz glacial de Moscova.

 

 

Limbile oficiale din Transnistria sunt rusa, moldoveneasca si ucrainiana si se fac eforturi uriase pentru ca limba rusa sa devina singura limba oficiala si limba vorbita de toata lumea. Rusii investesc enorm in facultati care predau in limba rusa si elibereaza in final diplome recunoscute in Rusia (inclusiv Universitatea din Moscova are filiala aici). De altfel, rusii investesc foarte mult in cultura din Transnistria, renovand teatre sau cinematografe dupa ultimele tendinte in materie de tehnologie.

 

Cetatenii transnistreni au cel putin 2 pasapoarte (cel transnistrean, pe care nu il recunoaste nimeni si cel moldovean, cu care pot aplica pentru vize in Romania sau alte state ale UE). Acestia au si posibilitatea de aplica pentru un pasaport rusesc, insa pentru a obtine cetatenia rusa trebuie sa renunti la oricare alta cetatenie. Peste tot scrie in limba rusa, numele strazilor sunt in rusa si lumea, inclusiv in supermarket vorbeste in limba rusa, chiar daca stie limba romana.

 

Presedintele tarii este dictatorul Igor Smirnov si se afla putere inca din 1991, fiind ales o data la 4 ani prin alegeri "libere si democrate" cu 90% (sic!) din voturi. Orasele sunt impanzite de panouri publicitare cu chipul lui Smirnov, impreuna cu alti lideri la fel de "democrati" precum Serghei Bagapş, presedintele Abhaziei si Eduard Kokoitî, presedintele Osetiei de Sud, panouri pe care scrie mare, cu litere chirilice: "Impreuna cu Rusia pentru un viitor mai bun".

 

 

Tiraspol, capitala Transnistriei, a fost fondat in 1792 si este al doilea oras ca marime din Republica Moldova, dupa Chisinau. Nu sunt foarte multe de vazut pe aici, insa iti sar in ochi 2 lucruri: tancurile transformate in monumente (pe care le vezi pe strazile importante) si statuile cu Lenin. Prin oras, taxiurile au pret unic - 20 de ruble.

 

 

 

 

Cel de-al doilea oras pe care l-am vizitat in Transnistria, Bender, este fostul oras Tighina si singurul oras din Transnistria care se afla de partea vestica a Nistrului. Centrul orasului este verde, cu multe parcuri, iar asezarea este cunoscuta, in special, pentru cetatea construita in secolul XVI de Stefan cel Mare. In prezent, edificiul istoric nu poate fi vizitat pentru ca in interiorul cetatii se afla o unitate militara.

 

 

In 1538, Tighina a trecut din mainile moldovenilor, in cele ale turcilor, iar din 1812 este administrata de rusi, asa cum a ramas si acum de facto. In Bender a fost construit acum cativa ani un cimitir al eroilor razboiului, unde si statul roman a contribuit cu bani, insa cimitirul acesta este un bun exemplu al modului in care sunt tratati romanii aici, si, in general, orice alta natie care este altceva decat natia rusa. Cimitirul are cea mai mare parte construita pentru soldatii rusi, cu cruci de marmura neagra care arata impecabil, iar intr-o parte mica a lui se afla crucile unor evrei si ale romanilor intr-o zona de maxim 20-30 de mp.

 

 

Datorita amicei mele din Transnistria, care m-a insotit in aceasta calatorie, am reusit sa ne descurcam mai usor cu transportul, in supermarket sau pe strada si obtinut multe informatii despre viata de zi cu zi a oamenilor de aici, informatii pe care nu le gasesti in niciun ghid turistic. Armata este obligatorie pentru orice barbat din aceasta tara, iar cei intre 16 si 23 de ani se inroleaza intr-un soi de KGB al zilelor noastre. Toata lumea are o bucata de pamant in Transnistria, iar daca stai la bloc iti poti cumpara o bucata de pamant la marginea orasului ca sa fii "gospodar", preturile fiind in jur de 100 de euro pentru 500 mp de teren agricol. Strainii nu pot cumpara terenuri in aceasta tara decat daca obtin cetatenie transnistreana, pentru care trebuie sa renunte la orice alta cetatenie, iar daca ai o ruda care a decedat in Transnistria si esti indreptatit sa intri in posesia mostenirii, trebuie sa iti iei cetatenie transnistreana intr-un timp foarte scurt; in caz contrar mostenirea intra in posesia statului.

 

 

 

Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant este protectia sociala de care au parte pensionarii in Transnistria, acesta fiind unul dintre motivele care ii fac pe multi moldoveni sa ceara cetatenie transnistreana (renuntand la cetatenia moldoveneasca). Gazul metan este gratuit de la rusi, ceea ce face ca utilitatile sa coste foarte putin, cel mult 30 de euro/luna pentru orice cetatean transnistrean (totul, inclusiv intretinerea, cablul, curentul etc.). Tot rusii ofera echivalentul a 20 de dolari in plus la pensie, fiecarui pensionar. Varsta de pensionare este de 55 de ani, iar pensia medie este in jur de 100 de euro, adica mai mare decat salariul mediu care este in jur de 100 de dolari.

 

 

Cei care ies la pensie pot continua sa munceasca si beneficiaza de transport gratuit pe orice mijloc de transport din intreaga tara, platesc doar 25% din pretul utilitatilor (care si asa erau ieftine), au impozite gratuite si 20% reducere cu talonul de pensie la orice supermarket Sheriff la orice produs, in fiecare zi de luni pana vineri pana la ora 17:00. In concluzie, Transnistria ofera o pensie mai mare, varsta de pensionare mai mica si numeroase alte beneficii, ceea ce a determinat chiar si un oficial moldovean sa declare ca "Transnistria cumpara cetateni moldoveni".

 

In general, preturile sunt mai mici in Transnistria decat in Moldova; mai ales tigarile si bautura au preturi semnificativ mai bune decat la Chisinau. Produsele pentru care sunt renumiti transnistrenii sunt cognacul Tiraspol, laptele condensat si pelimenii (paste umplute cu carne sau branza).

 

 

Cetatenii din Republica Moldova sunt mult mai liberi decat cetatenii din Transnistria, insa acestia se uita uneori cu ciuda catre transnistreni, care se pare ca, de cativa ani, o duc mai bine in Transnistria decat in Moldova. De asemenea, moldovenii vad in Romania o speranta catre o viata mai buna; tocmai de aceea exista in acest moment depuse 1 milion de cereri de cetatenie romana printre moldoveni. Pasaportul romanesc le-ar da posibilitatea moldovenilor de a circula liberi prin UE si prin lume.

 

Cam aceasta a fost in mare calatoria mea in Transnistria. A fost o experienta interesanta, care merita incercata, daca sunteti pasionati de aventuri. Este bine, insa, sa aveti pe cineva de-al locului care sa va insoteasca si care sa va explice si povesteasca despre viata adevarata de acolo.