Dorian OBREJA

Termenul din titlu (cunoscut, atenţie, şi sub numele de neomarxism) aflat în ghilimele are la bază, conform dicţionarelor, ideea că oamenii trebuie să aibă grijă să nu se exprime sau să acţioneze într-un fel care ar putea să ofenseze, să excludă sau să marginalizeze oameni dejavantajaţi social sau discriminaţi. La fundamentul conceptului sunt două principii : 1. limbajul curent conţine numeroşi termeni ce sunt consideraţi jignitori de persoanele care aparţin unor minorităţi, iar utilizarea acestor termeni jignitori perpetuează o situaţie de discriminare ; 2. înlocuirea acestor termeni ofensatori cu expresii neutre diminuează discriminarea şi şi promovează buna înţelegere. În Europa, conceptul are la bază lucrările teoreticienilor Şcolii de la Frankfurt, în frunte cu Theodor Adorno, Erich Fromm şi Hrebert Marcuse (deloc întâmplător, toţi trei membri ai unei minorităţi etnice...).

Nu doresc să discut despre concept în general, ci punctual, sub forma sa de reinterpretare culturală „în cheie progresistă”, care se află, cel puţin în exemple precum cele ce urmează, în mod evident sub semnele delirului şi absurdului.

În urmă cu aproape trei ani, iubitorii, dar mai ales cunoscătorii literaturii poliţişte rămâneau stupefiaţi : cel mai cunoscut roman de gen, aparţinând Agathei Christie, şi anume „Zece negri mititei” îşi schimba numele, fiind eliminate ultimele două cuvinte, referitoare  la culoarea şi, respectiv, mărimea personajelor şi considerate a avea conotaţii rasiste. Acum romanul se va numi, fără nicio noimă, Erau zece”, iar o ecranizare, încă şi mai stupid „Şi apoi acolo erau nouă!” Decizia aparţine strănepotului scriitoarei, care, sigur, vrea să fie şi slănina-n pod - deci cu banii încasaţi din vînzarea cărţilor şi drepturile de ecranizare, şi cu gura unsă - pozând în sfânt în faţa celor care s-au legat de un astfel de titlu ; cred că ar fi fost mai potrivit să folosesc o altă expresie, cea cu sufletu-n rai, dar e...incorectă politic...

Nici un celebră carte-western nu scapă de delirul reinterpretării. În august 2022, editura Revensburger şi-a retras rapid cartea despre noul film Winnetou şi alte titluri, din pricina acuzaţiilor de rasism cu care s-a confruntat pe internet. Are dreptate publicaţia Bild când  afirmă că „din cauza grupului de cenzură, eroul nostru din copilărie ajunge pur şi simplu pe rug”. Trebuie să (ne) aşteptăm ca, după schimbarea numelor unor cărţi, acestea sau altele să fie arse, aşa cum s-a întâmplat în regimurile totalitare ?

În Elveţia, sunt probleme legate de denumirea lui „Winnetou ice cream”, afirmându-se că brandurile trebuie să fie corecte politic şi cultural, îngheţata amintită fiind considerată „o bombă cu ceas”( ?).

Înapoi în Germania, la Berlin, acum trei ani, când o staţie de metrou, denumită „Mohrenstrasse” (strada Maurilor), va fi rebotezată în Glinkastrasse, după numele unui compozitor rus (probabil că, după invadarea Ucrainei, s-o fi schimbat iar denumirea...). Decizia a fost luată, citez exact „pentru că numele ei este jignitor pentru negri”. Nu văd legătura cu negrii, eu ştiind că maurii erau berberi/arabi...

Nici Tom şi Jerry nu au scăpat: site-ul Amazon a avertizează că aceste desene animate conţin scene violente, comportament inadecvat şi remarci rasiste.

În schimb, nicio problemă să vedem la televiziuni filme precum „Fuck you, profule”, „Profa rea, dar bună”, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” sau „Hansel şi Gretel” - varianta horror !