Cornel Nistorescu:„Trăiește românește” sau prefă-te!

Zilele acestea, am trecut de cîteva ori pe lîngă același mare panou electoral pe care scria ”Trăiește românește”. Aparținea PSD-ului! Trebuie să admit că din tot ce s-a lansat în ultima vreme, acesta mi se pare unul dintre cele mai inspirate. Pentru România acestei perioade, pusă în context european și geopolitic, încercată de tot soiul de obligații și cereri, invitația PSD mi se pare una dintre cele mai potrivite. Țara noastră chiar are nevoie de o respirație profund românească. Nu importată, nu mimetică, nu contrafăcută, nu forțată!

Vreau să fiu bine înțeles. Nu pledez pentru nimic care ar presupune o separare, o izolare, o ieșire din Uniunea Europeană sau o delimitare. În nici un fel! Dar de o apărare a identității și a unui punct de vedere românesc, cu siguranță, că este nevoie. Pur și simplu, prăvala de interese și influențe au făcut din spațiul românesc unul eterogen, confuz, amenințat, cu o grilă de valori importată prin impunere, nu prin asimilare sau aderare. Diluarea specificului românesc din multiple cauze și riscul de pierdere a identității au dus la ascensiunea unor curente pînă acum fără mare impact. Dar ascensiunea lor este continuă și direct proporțională cu importul de norme și modele greu asimilabile pe fondul unei istorii aparte și cu o spiritualitate dominant ortodoxă.

Să revin la „Trăiește românește”. Niciodată, nu mi s-a părut mai potrivit un asemenea slogan. Sună ca o soluție, de parcă ar fi fost cerută de o populație nemulțumită, sătulă de experimente, de traduceri sau de alte impuneri etice. Sloganul propus de PSD sună ca o lovitură de gong, ca un apel la regăsire, ca o mobilizare a populației, ca o chemare la trezirea societății. Din păcate, de îndată ce trecem de acest îndemn de campanie, dăm de altele. „Cumpără românește!” „Alege românește!” „Românii” în sus, „românii” în jos, de parcă alte etnii n-ar mai fi pe aici. Invocarea identității noastre a devenit o tehnică ieftină de gîdilare a orgoliului, ca o bătaie pe umăr a poporului, ca un tras cu ochiul. „Pensiile românilor”, „salariile românilor”, „drepturile românilor” sunt doar locuri comune folosite cu scop propagandistic și cu efect din ce în ce mai redus. Pare mai degrabă a fi un avertisment sau o etichetă la o minciună. Abia după ce intrăm în cîmpurile semantice utilizate în discursuri publice putem sesiza goliciunea lor, caracterul demagogic al folosirii insistente a adresării de tip „românii mei”, cum zicea o teleanalfabetă.

Îmi imaginam că acest slogan de impact ar putea anunța și un program pe măsură. O repoziționare a PSD-lui sau o lărgire semnificativă de abordare, născută și din ascensiunea AUR. Din păcate, sloganul mobilizator sună frumos, dar arată ca un afiș supercolorat lipit pe un tomberon plin cu slăbiciuni și cu gunoaie.

Este suficient să privim la campanie și la ce trăiește și „operează” PSD!