E popular, ce dacă-i penal!

Liderii politici au intrat recent în miezul dezbaterilor privind modificarea legii electorale. Pe lângă necesitatea de necontestat a reformei din acest sector, subiectul este unul cu priză la public, având în vedere Parlamentul obez, dar proporţional, care s-a născut după alegerile din decembrie 2012.
Ca şi în alte cazuri, dezbaterile se concentrează în mod ipocrit pe găsirea unei soluţii care poate aduce o mai bună reprezentativitate, ignorând aproape complet adevărate hibe ale tabloului parlamentar: supradimensionarea, instabilitatea generată de migraţionism şi acceptarea condamnaţilor penal. Astfel, primele idei lansate în spaţiul public de liderii USL şi PDL fac referire la revenirea, totală sau parţială, la votul pe liste. Dezbaterile se concentrează pe tipul de listă: deschisă - cu posibilitatea ca alegătorul să poată opta pentru anumite nume din lista de partid, chiar dacă ele nu sunt în „top ten”, sau închisă - ordinea fiind cea stabilită de liderii de partid. La cum se prezintă Parlamentul României în 2013, cred că prima grijă a „specialiştilor” din comisia de modificare a legii electorale ar trebui să fie eliminarea penalilor din cea mai importantă instituţie a statului. Nu ştiu alţii cum sunt, însă eu aş prefera ca un condamnat definitiv într-un dosar penal să nu-mi propună/voteze legile pe care va trebui să le respect. Ştiu sigur un caz în care alesul, condamnat penal la 2 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi uz de fals, şi-a câştigat mandatul de parlamentar cu un scor zdrobitor - aproape 67%. Cu certitudine domnul respectiv este extrem de popular în rândul electoratului din propriul colegiu, cu toate acestea, chiar nu-şi are locul în legislativul ţării. Poate că de aici ar trebui să înceapă adevărata reformă electorală. Dacă propria conştiinţă, şi cea a semenilor noştri, nu ne protejează împotriva unor astfel de decizii, atunci legea trebuie să intervină, în încercarea de a normaliza accesul spre demnităţile publice.
Nici problema migratorilor „de meserie” nu se află printre priorităţile reformei electorale. Parlamentarii par puţin dispuşi să-şi sancţioneze colegii nestatornici, cu apetit pantagruelic pentru guvernare. În schimb, dimensiunile dizgraţioase şi ruşinoase ale noului legislativ vor suferi modificări. Deşi nimic nu s-a bătut în cuie, liderul PSD Victor Ponta a anunţat o posibilă variantă pentru alegerile din 2016, un Parlament bicameral, cu 300 de deputaţi aleşi pe listă, plus aproximativ 100 de senatori desemnaţi uninominal. Scăderea este consistentă în comparaţie cu cei 588 de aleşi din actuala legislatură, însă este departe de cifra votată la referendumul naţional din 2009. Atunci, aproximativ 8 milioane de români au fost de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maxim 300 şi cu un Parlament unicameral. Poate nu este cea mai potrivită cifră, nici cea mai fericită organizarea a legislativului românesc, însă, dacă electoratul poate să-şi aleagă un deputat penal, de ce să nu poată stabili, prin vot, numărul parlamentarilor?