Nu triunghi amoros, ci sur-menaj în trei

În mod clasic, menage a trois (menaj în trei, pe româneşte) constituie o expresie ce se referă la un aranjament domestic, în cadrul căruia trei persoane, de regulă având între ele relaţii amoroase, trăiesc împreună nu numai la figurat, ci şi la propriu, adică în spaţiul aceleiaşi locuinţe. În vremea noastră, înţelesul termenului s-a modernizat (a se citi extins), referindu-se la orice fel de relaţii, deci nu doar amoroase, între trei persoane. S-a inventat, plecând de aici, dar şi de la cuplu, un sinonim mult mai comprimat lingvistic - truplu. Termenul în discuţie nu trebuie confundat, cu nici un chip, cu un altul foarte cunoscut (şi încă şi mai mult practicat de către oameni), acela de triunghi amoros.
De-a lungul istoriei, s-au înregistrat numeroase cazuri de materializarea a acestui, să recunoaştem, straniu concept, începând de la personajele biblice Avram-Sara-Hagar, continuând cu regele suedez Gustav al treilea, soţia acestuia şi contele Adolf Fukila, poetul Ezra Pound, soţia şi amanta acesteia, şi terminând cu scriitorul Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir şi Olga Kosakiewicz. Trebuie spus că, în Brazilia, anul trecut, prin aprilie, a fost chiar oficiată cea dintâi căsătorie între trei persoane, chestiune care a făcut multe valuri la nivel mondial.
Mai puţine valuri de acest fel, dar mult mai mari urmări a avut un alt eveniment ce mi se pare a se înscrie în definiţia termenului amintită la început, eveniment ce a putut fi consemnat, din motive de jenă a participanţilor, la câteva zile după data la care se consumase, şi anume 12 decembrie 2012. Atunci, în puterea nopţii şi departe de ochii lumii, se semnase un pact de coabitare între locatarul de la palatul Cotroceni şi cel de la palatul Victoria, în prezenţa altor doi politicieni, dintre care unul e mai puţin important, aşa încât rămânem cu trei personaje, condamnate, prin intermediul actului menţionat, să trăiască împreună pe o durată de aproximativ doi ani.
Situaţia acestui „truplu” este extrem de complicată şi delicată. Teoretic, premierul este în ingrata poziţie denumită „la mijloc”, trebuind să-şi împartă timpul şi atenţiile între cel cu care s-a „logodit” în februarie 2011 şi cel cu care coabitează/concubinează din decembrie 2012. Dar nici pentru celelalte două personaje viaţa nu e uşoară, fiecare trebuind să depună eforturi susţinute pentru păstrarea sau chiar întărirea relaţiei cu partenerul lor, dar şi străduinţe deosebite pentru a slăbi/dinamita legătura dintre acesta şi cel de al treilea membru al truplului. De fapt, fiecare dintre cei trei îşi urmăreşte propriile interese şi încearcă să ducă lucrurile în direcţia care îl interesează/avantajează, ceea ce face ca tabloul să fie încă şi mai complex. Şi chiar mai pervers, se poate spune, căci trădările, jocurile de culise şi multe altele de acelaşi gen fac parte din regulile unui asemenea joc.
Rezumând, pare că avem de a face, deci, în premieră pentru politichia autohtonă, cu un menaj în trei. În realitate, este vorba de un sur-menaj. Atât pentru cei trei protagonişti (dar nu de grija lor sufăr eu), cât, mai ales, pentru susţinătorii fiecăruia dintre ei, ca şi pentru mulţi dintre simplii cetăţeni, care nu pot rezona la asemenea combinaţii, nici măcar de dragul unei aşa-zise stabilităţi politice, căreia i-ar prefera o stabilitate, dacă nu chiar o prosperitate economică!

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK