Patriot-ul, între piele și suman

Dorian OBREJA

Așa după cum se știe, săptămâna trecută, locatarul principal de la Cotroceni a mai închiriat o  dată un avion mic, da scump, și a trecut Atlanticul.

A fost firească traversarea acestui ocean și nu a altuia, având în vedere scopurile: primirea, din partea unei fundații, a unei diplome pentru, între altele, ”rolul său de lider transatlantic...”; încercarea, reușită, de a fi primit oleacă și la Casa Albă. Cel din urmă eveniment poate fi sintetizat ca întâlnirea dintre un viitor fost președinte cu un probabil tot viitor fost președinte. Această simetrie este însoțită de o alta: primul personaj dintre cele două este cel mai nepopular președinte dintre cei 9 șefi de state excomuniste membre ale UE (potrivit unui sondaj realizat de Globsec), pe când al doilea face parte din binomul celor mai detestați candidați la Casa Albă (conform WSJ).

Acuma, întorcându-mă puțin, subliniez că fundația cu pricina este una și eminamente pro-democrată (adică pro-Biden), dar și cu o conducere arhiaglomerată de nu mai puțin de patru foști șefi CIA.; alte motive ale acordării diplomei constau în ”cariera sa remarcabilă, pentru conducerea exemplară a României” – cel din urmă cam fiind într-o contrazicere flagrantă cu concluziile sus-amintite ale Globsec.    

În ceea ce privește întâlnirea din Biroul Oval, ea a confirmat justețea îndemnului ”la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Locatarul principal al Casei Albe nu numai că e evitat orice discuție privind candidaturile la șefia NATO, dar a înlocuit ”datul” cu ”cerutul”, solicitând sprijinirea Ucrainei, prin cedarea unui dintre sistemele Patriot, pe care țara noastră le-a achiziționat de la partea americană!!!

Solicitarea a fost cât se poate de clară, spre deosebire de replica „transatlanticului”, care a putut formula doar perspectiva unui răspuns, aflat sub semnul trocului. Iată un  pasaj consistent și edificator din replică: „I-am spus (...) că va trebui să discut eu acasă, în CSAT, să vedem cum putem să punem problema, ce putem să oferin și evident ce putem să primim în schimb, pentru că este inacceptabil să rămână România fără apărare aeriană”.  

Subliniez că la fel de neînțeles și de  neacceptat este un alt fapt. Potrivit datelor publice, sistemul de apărare anti-aeriană Patriot este cea mai mare și mai scumpă achiziție militară făcută de România vreodată – 3,7 miliarde dolari pentru 7 sisteme cu rachete sol-aer. Primul sistem a devenit operațional din 2021. De atunci încoace, alte trei sisteme urmau să intre în dotare până la final de 2022. La momentul actual, se pare că avem livrate, din cele 7 sisteme, doar 4, dintre care numai unul operațional; în același timp, din cele 54 de lansatoare HIMARS, doar 18 sunt livrate.

Este inacceptabil și deosebit de grav că, de peste 2 ani fiind război într-o țară vecină, cei răspunzători de domeniu – începând cu șeful CSAT – nu au făcut tot posibilul pentru ca apărarea României să devină tot mai performantă, inclusiv prin livrarea și operaționalizarea sistemelor amintite. Reproșabile și pozițiile unor politicieni, care consideră că avem mai multe sisteme funcționale sau dau ca sigură cedarea unuia dintre ele.

Premierul Rutte a propus ca Olanda să cumpere sistemele necesare și să le dea Ucrainei. România ar putea vinde un sistem Olandei, sau să îl doneze Ucrainei. Dar nu suntem, nici militar, nici financiar, în poziția alegerii ultimei variante. Și nici moral, deoarece cămașa e mai aproape de piele decât sumanul!