Ţara unde libertatea-i gri

În urmă cu cam 23 de ani în ţară se sărbătorea prima Zi a mamei fără Mama întregului popor. Era primul 8 martie liber, primul 8 martie în  care ghioceii aveau miros de primăvară şi nu de raţie luată pe cartelă, în care şi câinii noştri aveau covrigi în coadă, nu doar cei ai americanilor. Era primul martie în care libertatea venea la pachet cu aţă roşie şi albă şi era purtată în piept cu neascunsă mândrie, prima primăvară în care pionierii nu erau încolonaţi şi muncitorii nu erau scoşi în stradă să strige „Ura!”, să-şi strige ura.

23 de primăveri mai târziu, cei care se bucurau atunci de primele raze de libertate abia-şi mai amintesc de momentele acelea. Împovăraţi de grija zilei de mâine încearcă să-şi drămuiască cum pot mai bine micile venituri capitaliste, în speranţa că vor rezista fără să se împrumute până luna viitoare. Martie i-a prins, ca şi anul trecut şi – mai grav – ca şi anul viitor, fără bani, fără bucurii, fără speranţe, dar liberi. Doamne pe feţele cărora mai poţi zări urme de cochetărie împânzesc marile magazine. Nu-şi cumpără micile nimicuri care le atrag privirea şi care le-ar bucura, nu-şi iau flori, ci cântăresc câte o punguţă cu patru mucenici gata făcuţi. „Trei lei bucata. Mult”, dau din cap şi pleacă mai departe, cu micul pacheţel rătăcit în imensitatea căruciorului făcut pentru cumpărători mai înstăriţi, mai liberi.

Tot 23 de primăveri mai târziu, un domn de vârsta a treia se rătăceşte într-o cafenea din centru. Vrea să bea o cafea, un suc, un ceai, o bere. Nici nu contează. Schimbă două vorbe cu barmanul care-l cântăreşte circumspect din ochi şi pleacă, fără să se uite înspre privirile celor care stau la mese şi zâmbesc auto-suficient.

Dac-ar creiona cineva un portret al României libere, acesta ar fi cu siguranţă cenuşiu. Gri, la fel ca zidurile blocurilor în care-şi duc traiul liber oameni, de cele mai multe ori, la fel de cenuşii. Culoarea nu ne-am ales-o noi, a venit „la pachet” cu noua stare de fapt câştigată însângerat într-un decembrie rece. Şi-i greu de curăţat griul, mai ales când cei care trăiesc în el nu-s învăţaţi cu alte nuanţe.