„Dezvoltarea Aeroportului ne-ar fi benefică!“

* managerul a vorbit despre ultimii opt ani petrecuţi în România, la Ineu şi Miroslava, unde a coordonat două uzine Delphi ridicate de la zero * directorul a explicat cum reuşeşte să conducă o fabrică care are peste 2.000 de angajaţi în care lumina nu se stinge niciodată * John Huston a povestit despre cum a ajuns să vorbească româneşte şi vacanţele pe care le petrece în România

 

- Istoria fabricii din Miroslava, unde se produc injectoare şi pompe de injecţie, începe în 2007. Cum vedeţi evoluţia acestei investiţii?

- Delphi este o corporaţie prezentă în foarte multe sectoare. Fabrica din Miroslava este  considerată cea mai importantă uzină producătoare de sisteme de injecţie common rail (sistem „rampă comună“). După 5 ani, uzina de aici este cea mai mare din cadrul Delphi pe acest domeniu. Am început cu aceste sisteme de injecţie common rail, dar intrăm şi pe medium duty (pompe de medie presiune).

 

- Câţi clienţi are fabrica în acest moment şi cum a evoluat numărul lor de la începutul investiţiei?

 

- Când am început să producem aveam doi sau trei clienţi. La început a trebuit să pregătim personalul şi să convingem clienţii că putem să oferim produse de calitate realizate în România. Acum, am ajuns să distribuim produse către 15 clienţi din întreaga lume. 

 

- În ce ţări ajung produsele fabricate la Miroslava?

 

- Cel mai recent client este din Marea Britanie. Exportăm produse în China, Coreea, Turcia, Franţa, Suedia, Germania şi Slovacia. Exportăm în Marea Britanie de la începutul acestui an, unui client interesat de medium duty, sisteme folosite spre exemplu la tractoare.

 

- În ce măsură influenţează lipsa infrastructurii derularea acestui business?

 

- Când am ales unde vom construi fabrica ştiam care era infrastructura din zonă. Am ales cunoscând condiţiile de aici. Folosim camioane pentru a transporta marfa de la Iaşi şi există mai multe rute cu anumite puncte logistice. Ştiam de la început că trebuie să dezvoltăm această zonă şi să aducem utilităţile de care aveam nevoie: apă, canalizare, gaz.

 

- Dacă aţi avea de ales între două investiţii majore de infrastructură: aeroport şi autostradă, ce aţi prefera?

 

- Noi contractăm firme care ne asigură logistica, rolul nostru este să producem pompe de injecţie şi injectoare. Nu pot răspunde pentru firmele care transportă aceste mărfuri, dar ceea ce pot spune este că dezvoltarea aeroportului şi a legăturilor externe ar fi benefică. Avem mulţi clienţi care vin în Iaşi, mulţi angajaţi Delphi din întreaga lume ajung aici să vadă procesul de producţie, iar mai multe legături aeriene cu siguranţă ne-ar ajuta.  

 

- În ce măsură criza economică din ultimii ani a influenţat activitatea fabricii?

 

- Nu aş putea spune că s-a simţit puternic criza pentru că ea a coincis cu dezvoltarea fabricii noastre şi am avut posibilitatea să ne calibrăm producţia la piaţă. Până acum nu am observat un impact major al crizei asupra activităţii noastre.

 

- Potrivit datelor prezentate pe site-ul Ministerului Economiei, cifra de afaceri a uzinei din Iaşi a fost în 2011 de 300 de milioane de euro, iar profitul a ajuns la 14 milioane de euro. Cum s-a încheiat anul trecut?

 

- Nu am voie să fac publice aceste date, ceea ce pot spune e că anul trecut a fost mai bine decât în 2011. 

 

- Este greu să coordonezi o fabrică în care muncesc peste 2.000 de angajaţi?

 

- Lucrez în domeniul automotive de peste 30 de ani. Când începi un asemenea proiect te concentrezi pe competenţele oamenilor cu care munceşti şi dezvolţi şi aplici metode pentru a-i pregăti să fie cei mai buni. De aceea încercăm să cooperăm cu mediul universitar, angajăm mulţi proaspăt absolvenţi din domeniile tehnice şi avem un program intern de training în care îi învăţăm specificul domeniului automotive.

 

- Credeţi că acest parteneriat cu Universitatea Tehnică ar putea fi un prim pas pentru un viitor cluster în automotive la Iaşi?

 

- Este posibil. Universitatea colaborează foarte bine cu noi şi ne oferă suportul de care avem nevoie, dar Delphi poate fi doar o parte din ceea ce înseamnă un cluster. Nu poate veni de la noi o asemenea iniţiativă, pentru că un cluster este un parteneriat între mult mai multe entităţi.

 

- Cum aţi caracteriza forţa de muncă din Iaşi? Credeţi că angajaţii de aici sunt diferiţi faţă de cei din alte regiuni ale ţării sau din alte zone ale Europei?

 

- Nu, oamenii sunt peste tot la fel. Sunt în domeniul automotive de mult timp şi ştiu de ce pot fi în stare oamenii. Cred că românii din această zonă sunt la fel de capabili ca oricare alţii din orice colţ al lumii. Pentru că ştiu de ce sunt în stare îi pot provoca, învăţa şi dezvolta pentru a obţine produse de calitate în această industrie.

 

- Care credeţi că sunt avantajele şi dezavantajele economice ale judeţului Iaşi în comparaţie cu un judeţ din vestul ţării?

 

- Cred că în vestul ţării este o competiţie mult mai mare, pentru că majoritatea firmelor au preferat siguranţa oferită de acea zonă de la graniţa de vest a României. Acolo sunt foarte multe firme, iar competiţia în ceea ce priveşte atragerea forţei de muncă în firma ta este foarte mare. Iaşul, un oraş mare, cu universităţi care oferă forţă de muncă pregătită, este un loc mult mai stabil pentru o companie ca a noastră.

 

- Dacă ar fi să alegeţi o nouă locaţie pentru ca Delphi să deschidă o nouă fabrică, unde ar fi?

 

- Mi-ar plăcea să cresc capacitatea pe care o avem în România. Unde ar fi exact amplasată n-aş putea spune, necesită multe discuţii, analize, studii şi negocieri cu Guvernul, dar mi-ar plăcea să continui să muncesc aici, în România.

 

„Casa mea este modestă“

 

 

- Cum aţi ajuns să locuiţi în România?

 

- Sunt un american ce trăieşte de 20 de ani în Europa. Am lucrat pentru Delphi în Luxemburg unde am cunoscut-o pe Anca, soţia mea, care plecase din România chiar după Revoluţie. Eu doream să mă implic în producţia din domeniul automotive şi să cresc profesional, iar ea dorea să revină în România pentru a fi mai aproape de familie. Aşa am decis să ne mutăm în România. Este o ţară foarte frumoasă pe care amândoi o iubim. Nu cred că există o ţară în Europa cu atât de multe resurse, iar românii ştiu asta şi o parte din cei plecaţi se întorc. Îmi place să fac sport şi practic alpinism, schi, înot, iar faptul că pot face toate astea aici e fantastic.  

 

- Unde preferaţi să petreceţi vacanţa? 

 

 

- Pentru că practic alpinismul mă duc de câte ori pot în Buşteni. Soţiei mele îi place să meargă la mare, aşa că trebuie să negociem atunci când alegem o destinaţie de vacanţă. 

 

 

- Vă atrage ceva în Iaşi, în ceea ce priveşte oraşul?

 

- Petrec mult timp muncind, dar a fost o reală surpriză pentru mine că aici la Iaşi am ajuns în mijlocul unei familii. Soţia mea are doi unchi aici, o familie mare. Activitatea mea vizează fabrica, când am timp fac sport, iar soţia mea are familia care să o susţină. Nu sunt o persoană care să petreacă mult timp în oraş.

 

- Ştiu că locuiţi aproape de fabrică, în unul din satele comunei Miroslava. Cum v-aţi descrie casa?

 

- Este o casă modestă. Soţia mea a cumpărat o casă, dar încălzirea este la sobă cu lemne. Practic, singura utilitate pe care o avem în casă este electricitatea. Nu suntem persoane extravagante, doar că asta se potriveşte personalităţilor noastre. Soţia mea a crescut în Bucureşti şi a visat tot timpul să aibă curte şi animale. Este perfect, ea are ceea ce a visat, iar eu sunt aproape de fabrică.

 

- Vă vedeţi implicat într-un alt proiect într-o altă parte a lumii?

 

- Atât eu, cât şi soţia mea suntem foarte fericiţi aici. Deocamdată nu este cazul să discutăm despre o plecare. Va veni un moment în care echipa din jurul meu va fi pregătită să preia conducerea acestei fabrici, iar rolul meu se va schimba. În acest moment eu sunt managerul acestei fabrici. De la an la an deleg o parte din responsabilităţi şi va veni o zi în care voi fi mai puţin prezent, dar nu cred că voi pleca anul viitor.

 

- A fost greu să învăţaţi româna?

 

- La începutul căsniciei, Anca şi cu mine am ales o limbă neutră: franceza, ca să nu existe vreun avantaj dacă vorbeam limba nativă a unui dintre noi. În Luxemburg am învăţat franceza, iar după ce iei contact cu o limbă romanică este puţin mai uşor să ajungi la română. Problema mea, atât în franceză, cât şi în română, este că am un accent foarte puternic american. Pot vorbi cu angajaţii în română, dar pentru prezentările mari aleg engleza pentru a fi sigur că cei prezenţi înţeleg tot ce le spun. 

 

- Vă vedeţi având propria dumneavoastră afacere?

 

- Sincer, sunt în această companie de peste 30 de ani şi mă simt bine făcând ceea ce fac. Până acum am lucrat în cinci zone în care Delphi avea sedii, aşa că nu am motive să mă plictisesc. 

 

A consemnat Alina Stan

 

 

„Motivul pentru care fac ceea ce fac este să formez oameni şi sunt foarte fericit şi împlinit prin ceea ce fac”