„Trebuie să arătăm că trăim într-o economie de piață, nu într-o societate de piață”

 

 

 * dialog cu Joaquín Turmo Garuz, profesor de Macroeconomie şi Economie Internaţională la Facultatea de Economie și Afaceri din cadrul Universităţii din Barcelona

 

 

- Domnule profesor, toată lumea se întreabă ce se va întâmpla cu economia europeană, oprită aproape în totalitate în urmă cu două luni, pentru a para ascensiunea noului coronavirus. Cum ne va afecta acest blocaj, pe termen scurt și mediu, dar mai ales cine ne poate spune unde suntem cu adevărat acum, ca punct zero?

- Într-adevăr, primul lucru care poate fi evidențiat este incertitudinea, care a crescut enorm. Toată lumea are mai multe dificultăți pentru a face prognoze viitoare și asta afectează guvernele, companiile și lucrătorii. Motivul este foarte clar: absența unui tratament eficient sau al unui vaccin. Datele privind gradul de contagiune în sine sunt diferite între țări: în timp ce, potrivit datelor oficiale, Grecia a înregistrat 2 decese la 100.000 de locuitori, România - 7, Germania – 11, iar Portugalia - 14, în Regatul Unit au fost 67, în Spania – 58, iar în  Italia - 56. Dar există chiar și îndoieli cu privire la aceste date și nu există încă nicio explicație pentru diferențele acumulate, cum nu există mici suficientă experiență acumulată cu privire la modul de a combate a noului coronavirus. Se pare că mobilitatea crescută a generat mai multe infecții. În ceea ce privește lupta împotriva COVID-19, există o singură certitudine: că rezistența sistemului de sănătate este crucială în răspunsul la o pandemie. În timpul stării de urgenţă, autorităţile au mers pe ascuţişul unui aparat de barbierit, încercând să concilieze capacitatea sistemului de sănătate și riscul asupra vieții umane cu încercarea de a evita paralizia economică. Au existat două interese concurente: pe de o parte, cererile pentru protecția muncitorilor, pe de altă parte, încercările de a limita paralizia activității economice a companiilor. Iar lucrul acesta s-a manifestat diferit în statele europene. De exemplu, în Uniunea Europeană, țările cu guverne mai sensibile la riscul de COVID-19 și mai conștiente de limitările sistemului lor de asistență medicală, în general cele ale guvernelor cu mai multă sensibilitate socială, au întreprins măsuri mai stricte. Dimpotrivă, țările mai liberale, de dreapta, au optat pentru mai puțin intervenționism. Cu toate acestea, timpul a schimbat atitudinea; poate cel mai clar exemplu este cel al premierului britanic Boris Johnson, a cărui atitudine inițială a stârnit o răspândire majoră a pandemiei în Marea Britanie. Rămâne, totuşi, incertitudinea cu privire la amploarea și momentul în care se va produce aproape sigurul recul al bolii.

- Cât va dura această perioadă a „paraliziei economiei mondiale” și cum credeţi că vor reacţiona piețele?

- Răspunsul este foarte greu de ghicit. Dacă am avea garanții că nu vor exista noi valuri ale pandemiei, atunci blocarea acestei paralizii economice ar înceta destul de repede, deși în mod inegal, în funcție de sector și țară, dar ar putea avea loc o recuperare relativ rapidă. De ce? Pentru câteva motive... În primul rând, nu este o criză financiară, ci o cădere sau paralizie simultană a ofertei și cererii economiei. În al doilea rând, din același motiv, în măsura în care resursele materiale sau umane ale companiilor au rămas intacte, oferta ar putea fi activată. În al treilea rând, în ceea ce privește cererea, avantajul este că s-au generat unele economii forțate în timpul staării de urgenţă (trei luni de consum redus în multe familii), care ar putea activa cererea cu o anumită viteză, în special în bunuri și servicii locale (de exemplu, turism local).

 

„Este esenţial să se restabilească conștientizarea societăților că statul trebuie să garanteze bunăstarea... Aceasta ar trebui să însemne o creștere a cheltuielilor sociale și o intervenție mai mare a statului direct în această direcţie, împotriva privatizării sănătății, a educației sau a sistemului de pensii. Desigur, asta înseamnă creșterea colectării impozitelor, în ciuda dorințelor „bancherilor”...

 

- Dar reacţia nu a fost una unitară la nivelul UE...   

- În cele din urmă, autoritățile economice (guvernele și băncile centrale) au reacționat foarte diferit față de acum zece ani. Revenind la cele spuse anterior, adevărul este că, atât timp cât nu există vaccinuri sau tratamente care să fie eficiente, vor exista incertitudini și, în consecință, o oarecare paralizie: limitarea contactelor, distanțarea socială etc., ceea ce va însemna că multe activități productive nu se vor recupera complet. Să ne gândim la turism (hoteluri, restaurante, baruri etc.), cinema, teatru și alte activități culturale și sportive și chiar multe activități productive care vor fi afectate de necesitatea distanţării sociale. Au apărut deja focare de infecție în unele activități productive, în special în cele mai precare...

- Nimic nu va mai fi ca înainte! Asta spun bancherii, antreprenorii, investitorii... Ce trebuie să înțeleagă muncitorii, în ce „cheie” trebuie să privească acest raționament?

- A spune că niciodată, este prea mult. În afară de incertitudinile menționate, fiecare criză implică schimbări. Dar, va fi important să profităm bine de lecțiile care pot fi învățate din această pandemie și, mai ales, care rămân în memoria colectivă, socială și politică. În această privință, nu știu dacă bancherii și alte grupuri economice și sociale ar fi de acord cu privire la posibila proiectare a viitorului postCOVID-19. Din multe alte motive, este esenţial să se restabilească conștientizarea societăților că statul trebuie să garanteze bunăstarea; adică să se recupereze statul de bunăstare, așa cum a fost conceput la originea sa. Aceasta ar trebui să însemne o creștere a cheltuielilor sociale și o intervenție mai mare a statului direct în această direcţie, împotriva privatizării sănătății, educației sau a sistemului de pensii. Desigur, asta înseamnă creșterea colectării impozitelor, în ciuda dorințelor „bancherilor”. Chiar și FMI, în cazul Spaniei, solicită creșterea resurselor în sănătatea publică.

- În perioadele de criză avem mai multă bogăție, mai multă sărăcie! Ar funcționa acest raționament?

- Mai multă sărăcie, da, în condiţiile în care nu există nicio intervenție decisivă a puterilor publice. Primul efect al crizei este creșterea șomajului, prin urmare, deteriorarea condițiilor de viață ale celor care au mai puțin, ceea ce înseamnă sărăcie și inegalitate. În majoritatea țărilor, numărul persoanelor care au trebuit să meargă în căutarea de alimente distribuite de ONG-uri și organizații oficiale a crescut. A crescut numărul persoanelor care au supraviețuit sub pragul sărăciei.

Dacă la asta se adaugă corupția, atât în ​​activitățile private, cât și, mai ales, în activitățile publice, rezultatul este exploziv: dezamăgirea socială și un teren fertil pentru propuneri din partea extremei dreaptă. Prin urmare, modul în care guvernele și băncile centrale răspund este crucial. Acestea trebuie să implementeze politici anticiclice, care să permită redresarea economică și socială. În sfera socială, luptând împotriva inegalității. La nivel economic, luând în considerare, de asemenea, posibila perspectivă de relocare a activităților care pot fi realizate pentru consolidarea autosuficienței industriale: este necesară pregătirea persoanelor care pot fi activate în fața acestei posibilități.

 

„Activitatea economică ar trebui să fie reorientată spre evaluarea conservării vieții umane și a mediului, astăzi și în viitor. Din punctul meu de vedere, această transformare trebuie să fie condusă de acțiuni guvernamentale și intervenție publică. Trebuie să arătăm că trăim într-o economie de piață, nu într-o societate de piață; prin urmare, nu totul ar trebui tranzacționat pe piață”.

 

- Datele disponibile reflectă o scădere brutală a activității. Putem aprecia că măsurile luate de aproape toate guvernele lumii - reduceri și ajutoare fiscale - au fost cele mai corecte pentru a minimiza impactul acestei crize asupra economiei mondiale?

- Da, potrivit previziunilor FMI, în 2020 PIB-ul mondial va scădea cu aproape 6%, cu o scădere de 8% din PIB în economiile avansate, cu 10% în UE și Regatul Unit sau 8% în SUA. Reduceri ale PIB-ului de 3% sunt, de asemenea, anticipate în economiile în curs de dezvoltare. Doar China prevede o creștere a economiei sale în jurul valorii de 1%. Aceasta este o imagine sumbră, niciodată văzută până acum. Este adevărat că FMI prevede recuperări puternice în 2021, dar incertitudinea este ridicată. Toate acestea creează o imagine sumbră, pentru că nu se anticipează nicio țară a cărei economie ar putea fi motorul recuperării.

- „Cu indicatori care anticipează cea mai mare recesiune globală din ultimii 150 de ani, sperăm că guvernele și băncile centrale vor trebui să continue să joace un rol fundamental pe termen scurt și mediu”, a declarat Saadia Zahidi, director general al Fondului Economic Mondial, instituție apărătoare a neoliberalismului și al economiei laissez-faire. Va fi suficient acest tip de protecționism, marile programe guvernamentale pentru a atenua impactul asupra economiei pe termen scurt?
- Într-adevăr, măsurile menționate anterior sunt esențiale pentru combaterea impactului crizei, dar unii se îndoiesc de eficiența lor pentru o refacere continuă. Mai presus de toate, deoarece în perioada premergătoare crizei, unele sectoare, cum ar fi sectorul auto, sufereau deja de o anumită stagnare. Măsurile de impact macroeconomic pe termen scurt sunt esențiale pentru a absorbi cel mai puternic impact, dar alte măsuri ar trebui întreprinse în Europa pentru a permite relansarea industriei. Aceste măsuri ar trebui să identifice activitățile de creștere viitoare și, bineînțeles, ar trebui să țină cont foarte mult de activitățile științifice și tehnologice, după cum am comentat anterior. Pe de altă parte, întrucât ieșirea din criză va depinde de capacitatea fiecărei țări și de voința guvernului său, recuperarea economică poate duce la înrăutățirea diferențelor tehnologice între țări.

- Care ar fi schimbările care trebuie aplicate pentru recalibrarea economiilor europene la dimensiuni juste? Ar fi momentul cel mai potrivit pentru luarea unor decizii politice istorice sau trebuie doar să ne concentrăm asupra problemelor economice?
- Totul este relaţionat; aspectele economice influențează aspectele sociale și politice. Adesea, problema trebuie să fie atentă la urgente și nu la importanță, pentru a atenua severitatea crizei. Dar tocmai criza poate fi o ocazie de a transforma modelul de creștere economică, pe bazele actuale. Dacă această criză a dezvăluit ceva, este fragilitatea ființelor umane și tocmai asta are o importanță economică și socială deosebită. Într-un sondaj recent realizat la Universitatea mea (Universitatea din Barcelona), profesorii au declarat că sunt de acord, copleșitor de acord cu următoarea afirmație: „Situația cauzată de pandemie și de starea de urgenţă a relevat faptul că cele mai esențiale locuri de muncă nu sunt cele mai bine plătite” . Într-adevăr, în Spania, lucrările de sănătate, inclusiv munca medicală, lucrările de cercetare și dezvoltare și lucrările de întreținere etc. sunt departe de a fi bine plătite. Cu toate acestea, ele au fost esențiale în timpul stării de urgenţă. Ceva similar se întâmplă și în alte țări. Acest lucru trebuie evaluat. Activitatea economică ar trebui să fie reorientată spre evaluarea conservării vieții umane și a mediului, astăzi și în viitor. Din punctul meu de vedere, această transformare trebuie să fie condusă de acțiuni guvernamentale și intervenție publică. Trebuie să arătăm că trăim într-o economie de piață, nu într-o societate de piață; prin urmare, nu totul ar trebui tranzacționat pe piață. În special, activitatea comercială în servicii precum asistența medicală ar trebui să fie limitată.

 

„Revenirea naționalismelor și populismelor împiedică acordurile în jurul politicilor comune, deoarece acestea se concentrează pe diferențe și nu pe interese comune. De exemplu, extrema-dreaptă olandeză, precum şi cea austriacă, au apreciat că în țările din sud există numai persoane care se gândesc doar la petrecere și nu lucrează, profitând de finanțarea europeană. Cu toate acestea, olandezii ignoră faptul că statutul de paradis cvasi-fiscal în Olanda aduce un prejudiciu restului Uniunii Europene de aproximativ 25 de miliarde de euro. Pe scurt, în situații de necesitate nimeni nu vrea să contribuie”.

 

- Uniunea Europeană va ieși mai puternică sau nu va ieși din această recesiune, spuneau, recent, analiștii politicii economice. Până la urmă, va fi o chestiune politică sau economică?

- Aceasta este o întrebare permanentă în Uniunea Europeană. Totul depinde de voința politică și de cum evoluează tendințele politice naționale. Revenirea naționalismelor și populismelor împiedică acordurile în jurul politicilor comune, deoarece acestea se concentrează pe diferențe și nu pe interese comune. De exemplu, extrema-dreaptă olandeză, precum şi cea austriacă, au apreciat că în țările din sud există numai persoane care se gândesc doar la petrecere și nu lucrează, profitând de finanțarea europeană. Cu toate acestea, olandezii ignoră faptul că statutul de paradis cvasi-fiscal în Olanda aduce un prejudiciu restului Uniunii Europene de aproximativ 25 de miliarde de euro. Pe scurt, în situații de necesitate nimeni nu vrea să contribuie. De la Jacques Delors nu a existat niciun adevărat lider în Comisia Europeană care să propună progrese în integrare și, iată, au trecut de atunci mai mult de 20 de ani. Uniunea Europeană depășește Brexit-ul și va continua să fie unită, deoarece nimeni nu este interesat să plece din UE, dar are nevoie de un nou impuls, de o nouă viziune. Acest nou impuls trebuie să aibă coeziunea ca element cheie.

A consemnat Dan M.BREZULEANU