Evenimentul acum 100 de ani

 Românii în război. Soarta vitregă a neamului românesc a vrut ca jumătate din el să stea sub stăpâniri străine, să-şi ducă greul vieţei mai mult sau mai puţin lipsite de conştiinţa naţională. De jur împrejurul graniţelor ţării noastre sunt mase compacte de conaţionali de ai noştri, cari în momentele de faţă se găsesc nu numai sub jug străin, dar şi în răsboiu pentru o cauză străină. (...) Împărăţiile cel mai puternice se luptă chiar acum să-şi asigure prietenia României.

Or această prietenie atât de scumpă în momentele de faţă puternicilor împăraţi de la Apus şi Răsărit, n'o putem oferi gratuit, fără să ne gândim la fraţii noştri, cari împărtăşesc în momentele de faţă o soartă atât de îndurerată.

 Buletin politic. Un fost militar, cunoscător în ale războaielor, om cult şi varsat în cunoştinţi milităreşti, ne spunea eri că este peste putinţă ca germanii să fi repurtat succese de acele cu care se laudă şi care se dau sub o formă ce ar face să se creadă cum că armatele împăratului Wilhelm s'ar găsi în aşa situaţie avantajoasă, în cât nu ar avea de ce să voiască, pentru ca să apuce drumul spre Paris.

 Personajul competent despre care vorbim face aprecierile următoare: să presupunem că francezii nu ar dispune momentan de cât de cinci sute de mii de oameni şi că aceste trupe nu ar fi secondate de cât de vre-o două sute de mii de englezi debarcaţi deja în Belgia şi Franţa, şi de vre-o trei sute de mii de belgieni – la un loc toate aceste trupe ar forma cel puţin un milion de baionete, ce s'ar opune năvălirei nemţilor, pe cari îi presupunem o dată şi jumătate, şi chiar de două ori mai numeroşi de cât armatele aliate de pe teatrul războiului.

 În apărare, un milion armată regulată, e ştiut că poate rezista cu succes, mai ales în poziţii alese şi întărite, în contra unei armate atăcătoare, chiar îndoit de numeroase.