Lagărul de sub Negruzzi

În urmă cu patru ani, dintr-o groapă comună din spatele cantinei Universităţii „Al. I. Cuza” au fost exhumate osemintele a peste 100 de soldaţi nemţi * acestea au fost găsite pe locul unde a funcţionat, după război, un lagăr de prizonieri * oseminte ale militarilor nemţi executaţi de sovietici se mai găsesc sub terenul de sport de la Colegiul „C. Negruzzi”, dar şi între căminele universităţii

Începând cu anul 1998, pe teritoriul României au fost descoperite osemintele a peste 5.000 de militari nemţi căzuţi în luptele celui de-al Doilea Război Mondial sau ucişi în lagărele sovietice. Toate aceste oseminte au fost găsite prin grija Alianţei Populare Germane pentru Îngrijirea Mormintelor Militare, o organizaţie umanitară susţinută financiar de guvernul de la Berlin şi de familiile care au pierdut pe cineva în război, în timpul campaniilor militare din cele două războaie mondiale. La 10 ani distanţă de la primele cercetări, în octombrie 2008, membrii organizaţiei germane scot la lumină, în urma săpăturilor efectuate pe o parcelă din spatele cantinei Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, peste 100 de schelete ale soldaţilor germani, morţi în urma tratamentelor sau execuţiilor soldaţilor sovietici, în fostul lagăr din Copou.
Copii jucau fotbal cu craniile prizonierilor
Osemintele militarilor nemţi ucişi în spatele universităţii din Iaşi ies însă la suprafaţă mult mai devreme, fără ca vreo autoritate locală să întreprindă ceva. Foşti elevi ai Colegiului „C. Negruzzi” îşi amintesc mai multe grozăvii la care au fost martori, în care jocurile nevinovate pe timp de pace erau „condimentate” cu un adevărat arsenal de cranii şi obiecte pe care pământul le scotea la suprafaţă, ca mărturie a unui război crunt ce trecuse prin acele locuri. Un fost elev îşi aminteşte că, prin anul 1959, a văzut pe terenul de sport copii jucând fotbal cu cranii umane, iar un altul rememorează faptul că, în anii `70, când s-a construit rezervorul subteran de apă din spatele cantinei Puşkin, au fost găsite în groapa săpată, zeci de schelete. „Ţin minte că în pauză fugăream fetele din clasă cu un craniu înfipt într-un băţ, iar un coleg a găsit o ţeavă dintr-un pistol mitralieră Schmeisser, ruginit”, îşi aminteşte ieşeanul. Aceste mărturii sunt întărite de alte şi alte frânturi de poveşti. „Am copilărit pe strada Puşkin din 1972 până în 1993 şi de fiecare dată când se făceau săpături pentru instalaţii de apă erau descoperite gropi comune. Prin `86 am găsit şi o cască aparţinând armatei germane, undeva în zona din spatele universităţii. Poveşti despre fotbal cu cranii am aflat şi eu de la prietenii de joacă mai mari decât mine. Cât despre existenţa unor lagăre ale prizonierilor germani, ştiu de la o mătuşă care îmi povestea, pe când trăia, despre zone împrejmuite cu garduri înalte de sârmă ghimpată, unde stăteau laolaltă prizonieri şi cei răniţi grav dintre ei. În timp de vară îi bâzâiau muştele, iar încercarea de a le arunca mâncare sau bandaje era socotită colaborare cu inamicul”, îşi aminteşte un alt ieşean.

Gropile comune de sub terenul de sport de la Negruzzi
În România, de identificarea acestor gropi comune se ocupă patru specialişti ai Alianţei Populare Germane pentru Îngrijirea Mormintelor Militare, ajutaţi fiind şi de reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din Bucureşti. Aceştia avansează cifra de 1.700 de ostaşi nemţi care s-ar afla în gropile comune din spatele Universităţii „Al. I. Cuza”. Toate osemintele care au fost deshumate au fost reînhumate, după o slujbă de sfinţire, în parcela germană a cimitirului Eternitatea. „Toate osemintele care s-au scos din spatele cantinei de la Universitate au fost înhumate în parcela germană din cimitirul Eternitatea. Nici unul dintre ostaşii nemţi nu avea plăcuţe de recunoaştere sau, cel puţin, nu au fost găsite, acestea presupunându-se că le-au fost luate atunci când au fost introduşi în lagăr. Cei care au scăpat cu viaţă din lagărul din Copou, au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, iar cei care au murit sau aveau boli incurabile au fost abandonaţi în lagărul de la Iaşi”, a declarat Gabriela Linde, directorul adjunct al Centrului Cultural German din Iaşi. De asemenea, reprezentanta comunităţii culturale germane la Iaşi susţine existenţa mai multor gropi comune care s-ar afla sub terenul de sport de la Colegiul „Negruzzi”. „Când s-a tras prima conductă pentru căminul de lângă cantină au început să iasă la suprafaţă foarte mult oseminte. David, fostul secretar al Universităţii, de pe vremea când s-a construit cantina şi căminele, a adunat osemintele pe timp de noapte şi le-a îngropat undeva în faţa sălii de la cămine. Osemintele din spatele cantinei au fost exhumate, dar mai sunt multe oseminte şi sub terenul de sport de la Liceul Negruzzi. Acest lucru este demonstrat de mărturii, dar şi de sondajele făcute de specialiştii de la Cultul Eroilor din Germania. La cantină ne-au permis să le scoatem pentru că au vrut să betoneze, dar la Negruzzi încă nu avem acceptul”, a completat Gabriela Linde.
Lumina misterioasă de pe mormintele soldaţilor nemţi
Cimitirul militar german sau „parcela nemţilor” din cimitirul Eternitatea din Iaşi este cel mai mare din ţară. La nivel naţional există încă şase cimitire de acest gen, dar nu de aceste dimensiuni. În acest cimitir continuă să se facă anual înhumări ale osemintelor soldaţilor căzuţi în întreaga Moldovă. Tot în acest cimitir au fost reînhumate şi osemintele celorlalţi soldaţi nemţi înhumaţi în alte parcele ale cimitirului Eternitatea. „Din toate acele morminte s-au făcut exhumări, iar osemintele au fost aduse în 1994 în parcela nouă, iar vechile parcele au fost predate administraţiei cimitirului. În 1965, parcela germană era în dreptul cişmelei şi se întindea până la capela catolică. Acolo au fost înhumaţi soldaţii nemţi care au căzut pe front între 1941 şi 1944, atunci când eram aliaţi cu Germania. După 1944 s-au ras toate crucile de deasupra şi au rămas numai mormintele. Nemţii au mai avut şi o parcelă a soldaţilor din Primul Război. Ţin minte că era o parcelă verde cu o singură cruce, undeva în deal, spre biserică. Crucea din parcela germană, a soldaţilor din Primul Război Mondial, a fost mutată în parcela nouă. Aceasta a fost singura cruce din vechea parcelă. Eu am venit în Iaşi în anii `60, şi de fiecare dată când mergeam în Eternitatea vedeam o lumină aprinsă tot timpul la această cruce. Nici până astăzi nu ştiu cine o aprindea, căci niciodată nu am văzut pe nimeni”, a rememorat Gabriela Linde. În Iaşi se presupune că ar mai fi câteva zeci de mii de soldaţi germani care zac sub pământ, în locuri necunoscute. Din păcate, liniştea veşnică a acestor soldaţi întârzie să vină, la 80 de ani de la încheierea războiului. Aceasta fie pentru că martorii care cunosc aceste locuri sunt din ce mai puţini, relieful s-a schimbat sau deasupra acelor gropi sunt ridicaţi astăzi coloşi de beton, iar avizele pentru exhumare se obţin foarte greu. Nelu PĂUNESCU

1.700
Aceasta este estimarea numărului de ostaşilor germani care s-ar afla în gropile comune din spatele Universităţii Cuza

* * *
În România, de identificarea gropilor comune se ocupă patru specialişti ai Alianţei Populare Germane pentru Îngrijirea Mormintelor Militare, ajutaţi de reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor

* * *
„Toate osemintele care s-au scos din spatele cantinei de la Universitate au fost înhumate în parcela germană din cimitirul Eternitatea” - Gabriela Linde, directorul adjunct al Centrului Cultural German din Iaşi