Restanţele Justiţiei pentru 2013

* justiţia ieşeană a trecut în 2013 fără să pună punctul pe „i” în câteva dintre procesele sale răsunătoare * abia pentru la anul este programată şi finalizarea noului palat de justiţie

Cum 2012 se apropie de sfârşit, şi justiţia ieşeană îşi face bilanţul. Într-un an cu zeci de mii de procese şi tot felul de scandaluri de corupţie, o privire înapoi arată că au rămas destule probleme nerezolvate. Dosare răsunătoare, cum ar fi cel al tragediei feroviare de la Scânteia, ale ieşenilor care şi-au aruncat în aer blocul sau al celui mai grav caz de violenţă domestică, şi-au găsit rezolvarea, măcar într-o primă fază. Însă destule altele nu au ajuns la final, urmând să aglomereze mesele judecătorilor şi în 2013.

Procese de corupţie maraton

Printre procesele de corupţie care se măsoară cu anii, cap de afiş la Tribunal e cel al poliţiştilor corupţi de la Rutieră. În cazul a 14 agenţi, procurorii vorbesc despre aranjamente vizând aplicarea unor sancţiuni cât mai blânde ori nereţinerea unor documente şoferilor care călcaseră strâmb.
Anchetatorii au interceptat discuţii în care e vorba nu doar despre şoferi oarecare, ci şi despre VIP-uri. Deputatul Relu Fenechiu ar fi fost beneficiarul îngăduinţei lui Răzvan Marciuc, după ce fusese prins de radar, în octombrie 2008. „Era un BMW seria 6 şi era Fenechiu la volan, care mergea cu 200 la oră. L-am oprit, da i-am dat drumul. Ce să-i fac?”, îi spunea Marciuc unui coleg. La ultimul termen, deputatul a negat că ar fi gonit pe şosea, pentru simplul fapt că pe drumurile Iaşului e imposibil să mergi cu 200 km/oră! Procesul va continua în ianuarie.
Pentru judecătorii Curţii de Apel, o adevărată piatră de moară este dosarul poliţiştilor de frontieră de la Albiţa. 47 de agenţi şi ofiţeri, printre care şi şeful PTF, Daniel Corban, sunt acuzaţi de luare de mită şi aderare la un grup infracţional organizat. Potrivit procurorilor, „în perioada noiembrie 2010 -- ianuarie 2011, inculpaţii au pretins, primit ori acceptat, atât în nume propriu cât şi în numele celorlalţi colegi, suma totală de 2.164.800 lei şi alte bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera”.
Poliţiştii au fost prinşi după ce anchetatorii au infiltrat în rândurile lor un investigator sub acoperire şi le-au pus microfoane în tonete. Anchetatorii mai spun că Daniel Corban ştia acoperit subordonaţii, primindu-şi în schimb partea. „Mai mult, acesta, folosindu-se de funcţia de comandă pe care o exercita, proteja activitatea infracţională, primind în schimbul acestei protecţii sume de bani cu titlu de mită”, se mai precizează în rechizitoriu.
Din vara lui 2011, dosarul se tot mută între instanţele din Iaşi, Vaslui şi Bucureşti şi DNA. Recent, el s-a întors la Iaşi, urmând să reînceapă audierile în ianuarie.

Tragedia de la Fundaţie, o nucă tare pentru judecători

Nici procesul tragediei de la Fundaţie nu e aproape de un verdict. Pe 21 martie 2011, vagonul cu numărul 164, condus de Dumitru Cristian Diaconu, a scăpat de sub control şi a izbit în plin cele 6 autoturisme care aşteptau culoarea verde a semaforului. Impactul a fost extrem de violent, o Dacia fiind ruptă în bucăţi, iar un taxi aruncat peste un Chevrolet. Un angajat la Penitenciarului, Daniel Condurache, a fost ucis şi alte cinci persoane rănite. Până la urmă, tramvaiul s-a oprit într-un autobuz. Vatmanului i s-a reproşat că nu a adaptat viteza la condiţiile de trafic şi configuraţia şoselei, motiv pentru care nu a putut opri tramvaiul în condiţii de securitate. Diaconu a susţinut că a încercat să oprească tramvaiul, dar sistemele n-au funcţionat corect. „Pentru a reduce viteza, am acţionat frâna electrodinamică. A ţinut un contact, două, respectiv o fracţiune de secundă, după care a scăpat, respectiv nu a mai funcţionat deloc. Imediat după aceea am încercat să-i mai dau un contact şi, văzând că nu ţine, m-am ridicat în picioare şi m-a dus până la capăt, trăgând în acelaşi timp frâna de aer. Am strigat cât am putut de tare Nu mai am frâne şi le-am spus călătorilor să fugă cât mai în spate şi să ţină cât mai bine. După aceea am intrat în coliziune cu autovehiculele. Presupun că pasagerii au strigat după ce am spus că nu am frâne, dar eu personal nu am sesizat absolut nimic, fiind complet absorbit de ceea ce făceam. Nu mă consider vinovat de producerea accidentului”, şi-a amintit Diaconu.
Audierile martorilor vor continua şi la anul. „Avem patru-cinci martori pe care încă nu i-am propus. Procedura nu stabileşte un moment pentru a aduce martori în apărare”, ne-a spus dna Anca Drăgoi, avocatul vatmanului.

Planuri de mutare în casă nouă

Nu doar finalizarea unor dosare importante este aşteptată pentru anul viitor, ci şi mutarea în casă nouă a judecătorilor. Demersurile pentru un alt sediu au demarat încă din 2002, fiind concesionat de la municipalitate un teren de 4.700 mp în Târgu Cucu. Iniţial, şefii justiţiei ieşene preconizau că lucrările se vor desfăşura în perioada 2006-2010, însă realitatea le-a contrazis estimările. Până la urmă, banii au venit de la Banca Mondială, printr-un proiect derulat împreună cu Ministerul Justiţiei.
O primă licitaţie, pentru proiectare, nu a fost cu noroc, oficialii Băncii Mondiale cerând repetarea procedurii fiindcă suma cerută era prea mare. Până la urmă, a fost aleasă o firmă din Iaşi, Mihul SRL, care a făcut proiectul în schimbul a 450.000 de euro, fără TVA. Alegerea constructorului s-a făcut tot la New York, câştigătoare fiind declarate JV SC Kranz Eurocenter SRL si SC Conarg Construct SRL, din Piteşti. Valoarea finală a contractului de execuţie se cifrează la 42,845 milioane de lei.
Lucrările au suferit întârzieri încă din iarna trecută. „Aceste întârzieri au fost cauzate de două evenimente neprevăzute: săpăturile la fundaţie s-au realizat, parţial, în regim arheologic din cauza descoperirii de resturi de clădiri cu potenţial arheologic şi s-a realizat şi o deviere a unei conducte magistrale de canalizare, care traversa amplasamentul”, a precizat Biroul Mass-Media de la Ministerul Justiţiei. Teoretic, cel mai târziu în toamna lui 2013, noul palat ar trebui însă finalizat. El ar urma să aibă o suprafaţă construită de 15.506 mp, fiind proiectat să aibă parter, 5 etaje şi două niveluri subterane.
Fără îndoială, 2013 ar putea aduce multe alte surprize, atât în ce priveşte procesele, cât şi „bucătăria” instanţelor. Până atunci însă, magistraţii şi justiţiabilii se pot consola cu gândul că oricând poate fi şi mai rău. (Ştefana Czeller)