Teodor Corban a urcat pe scena îngerilor
Dimensiune font:
* „A fost un mare actor care a marcat teatrul din Iaşi, teatrul contemporan. E o pierdere uriaşă pentru filmul şi teatrul românesc”, a transmis Cristian Hadji Culea, directorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” * „Nu regret anumite roluri, ci doar paleta de personaje pe care mi-ar fi plăcut să o am”, spunea Teodor Corban într-un interviu oferit Ziarului Evenimentul Regional al Moldovei cu prilejul împlinirii a 30 de ani de carieră actoricească
O veste tristă a cutremurat Iașul astăzi. S-a stins actorul Teodor Corban, de la Teatrul Național, „cel pe care-l știe toată lumea din filmul Aferim, unde juca rolul principal, zapciul Costandin”, după cum a scris pe contul ei de Facebook teatrologul Oltița Cîntec. „Un film în care a strălucit în toată splendoarea lui interpretativă, o producție laureată cu Ursul de Aur la Berlin și cu multe Premii Gopo, unul dintre ele chiar pentru prestația lui Teo, cum i se adresau apropiații”, a continuat teatrologul.
O viață dedicată scenei
Teodor Corban a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1985 la clasa prof. Dem Rădulescu - Dragoș Galgoțiu.
Între 1985 și 1988 a fost actor pe scena Teatrului „V. I. Popa” din Bârlad, apoi a jucat la Teatrul Dramatic din Constanța. Din 1989 a slujit Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. „Pentru teatrul nostru e o pierdere inexprimabilă. E un mare actor care a marcat teatrul din Iaşi, teatrul contemporan. E o pierdere uriaşă pentru filmul şi teatrul românesc”, a spus Cristian Hadji Culea, directorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”.
Moartea lui Teodor Corban este deplânsă şi oficialii Ministerului Culturii, care consideră plecarea actorului „mult prea devreme” de pe „marea scenă a lumii”. „Ne-a lăsat moştenire arta şi creaţia sa. Moştenire sunt şi personajele pe care le-a construit într-un mod autentic”, afirmă reprezentanţii ministerului.
Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Naţional Iaşi, spune despre Teo Corban că a reprezentat şi reprezintă în continuare un simbol de muncă, seriozitate şi profesionalism: „Fără doar şi poate este una dintre cele mai triste veşti ale acestui an. Este o pierdere imensă nu doar Naţionalul ieşean ci pentru întreaga cultură românească, unul dintre cei mai talentaţi, unul dintre cei mai smeriţi şi iubiţi actori ai României. Astăzi a plecat să joace pe marea scenă a veşniciei. Pentru noi a fost o adevărată încântare să-l avem în trupa Ateneului. Ultima premieră a fost pe scena Ateneului alături de bunul său prieten Ticu Puşcaşu. Cu siguranţă noi îi vom păstra o memorie vie şi o amintire frumoasă”.
Prima piesă jucată la Iași a fost „Scadența”, de Elias Canetti, în regia lui Ovidiu Lazăr. „Veneam de la Teatrul Victor Ion Popa din Bârlad, nu eram începător, dar aveam emoții pentru că mă alăturam unor actori cu care am crescut în Iași și pe care îi consideram a fi niște monumente. Să fie alături de ei pe scenă era un privilegiu – Sergiu Tudose, Emil Coșeru, Adina Popa. Era o distribuție importantă, era aproape tot teatrul pe scenă și eram și eu! Îi priveam de când eram copil, apoi liceean și brusc m-am alăturat ca și coleg. Emoțional, a fost un moment mare”, spunea regretatul actor într-un interviu oferit Ziarului Evenimentul Regional al Moldovei la împlinirea a 30 de ani de carieră.
Pe scena Naționalului ieșean a jucat în sute de spectacole (la unele semnând și regia), a avut zeci de roluri memorabile.
„Nu regret anumite roluri, ci doar paleta de personaje pe care mi-ar fi plăcut să o am”
În cinematografie, şi-a făcut apariţia cu rolul primarului din „Călătorie la oraş”' (2003), în regia lui Corneliu Porumboiu. Regizorul l-a cooptat şi câţiva ani mai târziu pentru rolul Virgil Jderescu, patronul unui post de televiziune local, din „A fost sau n-a fost?” (2006), producţie recompensată la Festivalul de la Cannes cu premiile Camera d'Or şi „Label Europa Cinema”. Pentru acest rol, actorul a primit premiul special la Festivalul de Film Cottbus, împărţit cu Mircea Andreescu şi Ion Sapdaru, şi a fost nominalizat la Premiile Gopo la categoria Cel mai bun actor în rol principal. Palmaresul său cinematografic mai include roluri în „California Dreamin' (nesfârşit)” (2007), „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007), „Francesca”, (2009), „Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” şi „Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber” (2009), „Portretul luptătorului la tinereţe” (2010), „De azi înainte” (2011), „Bora Bora” (2011), „După dealuri” (2012), „Poziţia copilului” (2013), „O vară foarte instabilă” (2013), „Betoniera” (2013), „Un etaj mai jos” (2015), „Aferim!” (2015), „Câini” (2016), „6,9 pe scara Richter” (2016), „Cărturan” (2019), „Urma” (2020), „Copacul dorinţelor: Amintiri din copilărie” (2021), „Boss” (2022).
Pentru rolul Sandu Pătraşcu din pelicula „Un etaj mai jos”, în regia lui Radu Muntean, a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul European de Film de la Sevilla, în 2015, iar pentru interpretarea lui Costandin din „Aferim!”, în regia lui Radu Jude, a primit premiul Gopo pentru rol principal într-un film de lungmetraj ficţiune, în 2016. În 2021, a mai primit o nominalizare la Premiile Gopo pentru rolul Mihnea din filmul „Urma”.
Între teatru și film a iubit mereu „scândura”. „Teatrul înseamnă un timp de manifestare pe viu, în direct cu spectatorii, față de film. Tot prin comparație cu filmul, se mai și creează acel transfer de energie, care nu este o vorbă-n vânt, ceea ce la film tehnic este imposibil. Tu filmezi azi, iar filmul se difuzează peste un an și poate în moment ești în altă parte decât proiecția. Este posibil și un transfer de energie între ecran și public, dar cel direct pe care îl simte actorul de pe scenă și publicul din sală este ca o relație mamă-făt. Este greu de exprimat în cuvinte, dar se întâmplă, este aproape magic. Se simte!”, spunea Teodor Corban. Cât despre regrete, marele actor mărturisea că „sunt cele pe care le are orice actor cu bun simț și cu toată țigla pe casă. Nu regret anumite roluri, ci doar paleta de personaje pe care mi-ar fi plăcut să o am. Regret că nu am jucat suficient la vârsta mijlocie, atât cât puteam să joc. Între 35-45-50 ani cred că erau roluri pe care aș fi putut să le fac foarte bine, dar așa a fost. Este un regret pe care îl au toți actorii, și mai ales actrițele, ca să bag zâzanie (râde)”.
Pentru o ultimă clipă, Teodor Corban va fi alături de publicul pe care l-a iubit şi pentru care a creat. Trupul său va fi depus joi, 19 ianuarie, ora 9,00, în foaierul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”.
Maura ANGHEL, Laura RADU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau