Titu Maiorescu, critic literar, estetician şi om politic

 Membru al Academiei Române. Personalitate marcantă a epocii, conducătorul spiritual al Societăţii literare „Junimea” şi al revistei „Convorbiri literare”, prin care a reuşit să direcţioneze creaţia literară spre naţional şi spre european. A desfăşurat la Iaşi şi o vastă muncă didactică la Liceul Naţional, Şcoala Normală „Vasile Lupu” şi la Universitatea „Al. I. Cuza”, unde a fost şi rector. A realizat lucrări ce stau la baza literaturii române: „O cercetare critică asupra poeziei române la 1867”; „În contra direcţiei de azi în cultura română”; „Critice”; „Literatura română şi străinătatea”; „Discursuri parlamentare” - din perioada în care a fost prim-ministru şi ministru de Externe al României. Mentor al literaturii române într-o epocă de mare avânt, a militat pentru o limbă literară izvorâtă din limba populară, pentru măiestrie artistică, a sprijinit estetica realismului în literatură. A dovedit un remarcabil talent de orator şi polemist, creând în aceste domenii o adevărată şcoală.