Posibil mecanism de reparare a cordului

Deoarece celulele cardiace îşi pierd capacitatea de a se divide la scurt timp după naştere, atunci când celulele mor - aşa cum se întâmplă în cazul unui infarct miocardic, de exemplu - ţesutul mort se transformă în ţesut cicatricial, mai degrabă decât în noi fibre musculare.

Nu este exclus însă ca la un moment dat să putem să refacem în totalitate o inimă afectată în urma unui infarct miocardic.

În prezent, Mauro Giacca de la International Centre for Genetic Engineering and Biotechnology din Trieste, Italia şi colegii săi au identificat molecule care stimulează celulele miocardice adulte să se dividă şi să se multiplice. Lucrarea lasă loc speranţei că celulele pot fi "determinate" să realizeze acest lucru mai târziu pe parcursul vieţii, oferind inimii lezate şansa de a se regenera pe deplin.

Filamentele de microARN sunt secvenţe scurte de ARN care activează şi dezactivează genele. Pentru a descoperi care dintre aceste secvenţe sunt implicate în diviziunea celulară a celulelor de la nivelul inimii, echipa a testat 875 de filamente de microARN uman pe cultură de muşchi cardiac provenit de la rozătoare. Ei au descoperit că 204 dintre aceste filamente joacă un rol în reactivarea proliferării celulare. Mai mult, cercetătorii au scos la iveală faptul că două dintre aceste filamente au afectat aproape 2000 de gene.


Declanşatorul refacerii inimii

Echipa a generat atacuri de cord la şoareci adulţi şi apoi au injectat la periferia zonei afectate un virus inofensiv purtător a două dintre cele mai puternice microfilamente de ARN. "Scopul a fost acela de a declanşa repararea porţiunii afectate nu prin intermediul formării unei cicatrici, ci prin regenerarea ţesuturilor înconjurătoare", afirmă Giacca.

După două săptămâni gradul de extindere al leziunii a fost mult mai redus la şoarecii care au fost injectaţi cu filamente de microARN, iar forţa de contracţie şi alţi indicatori ai performanţei muşchiului cardiac au fost mai bine conservaţi. Mai mult, ţesutul afectat a fost plin de celule musculare mature care aveau abilitatea de a se multiplica.

Giacca susţine că acest lucru ar putea fi o intervenţie terapeutică valoroasă pentru cei care au suferit un atac de cord, atâta timp cât microARN-ul nu determină diviziunea altor tipuri de celule, ducând eventual la declanşarea unei forme de cancer.

Deoarece folosirea unui virus viu la om ar putea, de asemenea, implica un risc, Giacca îşi propune să realizeze microARN sintetic, împachetat în lipide, care va putea elibera microARN intact la nivelul unui cord lezat.

 

Sursa: scientia.ro