Pestera Buhui – Muntii Aninei

Dupa Pestera Comarnic este a doua ca marime din Muntii Banatulu (lungimea totala: 3217m). Carstul cuprins in limitele bazinului Buhui face parte din zona centrala a muntilor calcarosi ai Aninei si respectiv a marii zone carstice Resita – Moldova Noua. Din punct de vedere geomorfologic ne aflam in podisul calcaros Colonovat in care formele carstice de suprafata si de adancime sunt bine reprezentate datorita liniilor tectonice numeroase si eroziunii carstice pe intinderi mari. Pentru a ajunge la Pestera Buhui pornim din centrul Aninei cu unul din autobuzele locale si coboram la statia de la cimitirul orasului. De aici urcam pe drumul modernizat de langa cimitir pana pe platoul impadurit la cabana Maial (1 km, ¼ ora cu piciorul).

Descriere Pestera Buhui – Muntii Aninei

Lasand pe stanga drumul ce duce la Saua Cuptoare, coboram pana la stavilarul Lacului Buhui (640 m altitudine) printr-o padure deasa de fag, pe alocuri amestecata cu conifere (circa 3 km pe drum forestier, 1/2 ora cu piciorul). Apucand pe drumul care urmeaza Valea Buhui, dincolo de barajul lacului observam ca apa paraului se pierde prin ponoare, ca albia calcaroasa devine seaca pe cateva sute de metri si ca in dreptul Izbucului Certej se umple din nou cu apa formand un paraias, care dupa numai 70m dispare la stanga prin Intrarea Certei a Pesterii Buhui, abia vizibila din drum din cauza padurii (de la baraj pana aici 1 km). Daca continuam sa mergem pe acelasi drum forestier inca 1 km pe valea redevenita seaca ajungem la raspantia din Saua Cuptoare, unde intalnim Drumul Stegului (Anina – Resita). Din raspantie putem cobora pe o poteca in stanga si inapoi de-a lungul unei vaiugi seci cam 250m pana la o dolina mare, in fundul careia se deschide Intrarea prin Dolina a Pesterii Buhui. Tot din raspantie putem merge la stanga, pe Drumul Stegului, inca 1,7 km pana la Cantonul Celnic situat in apropierea periferiei Aninei; de aici, drumul coboara in serpentine spre centrul orasului oferind o priveliste de neuitat. Daca dorim sa coboram insa la Intrarea Grota Buhui a pesterii, dupa circa 500m facuti din raspantie pe Drumul Stegului (tot spre Anina), coboram pe o poteca obscura si greu de gasit, la dreapta, in Valea Buhuiului. Ea ne conduce exact in fata intrarii prevazute cu un baraj care retine apa paraului subteran si o trimite in oras printr-un tunel. Aceasta captare realizata chiar in gura pesterii pentru apa potabila necesara Aninei dateaza din anii 1888-1889. Altitudinea la baraj: circa 600m. Traseul fiind in circuit se poate realiza si invers. Exista marcaj cruce albastra intre Lacul Buhui – Grota Buhui si Cantonul Celnic. Galeria principala masoara 2100m si e parcursa in intregime de paraul Buhui. Pestera s-a format prin pierderea apei acestui parau prin ponoarele de pe albia sa. Au existat trei captari succesive: prima la Pestera Cuptoare; a doua la Intrarea Certej; a treia prin ponoarele din aval de barajul Lacului Buhui, etape strans legate de variatiile climatice ale cuaternarului.

Pestera se prezinta ca o galerie de dimensiuni variabile, cu multe cotituri si cu cateva sali mari pe parcurs. Atat din galeria principala cat si din sali pornesc galerii laterale scurte, infundate la capat fie cu concretiuni, fie cu material aluvionar. Paraul Buhui apare in capatul din amont al galeriei principale; primeste ca afluent paraul Certej in dreptul intrarii cu acelasi nume; pierde partial o parte de apa prin ponoare si fisuri; dispare complet in dreptul Intrarii prin Dolina; reapare si formeaza cascade si dome adanci pana la barajul de la Intrarea Grota Buhui. Pestera poate fi parcursa de la un capat la celalalt, dar pentru a evita obstacolele mai dificile se recomanda folosirea succesiva a celor trei intrari. Sa patrundem mai intai prin Intrarea Certej, larga de 9m si inalta de 2m, insotiti de apa paraului cu acelasi nume. La numai 22m de la intrare dam in galeria principala drenata de paraul Buhui care vine din stanga, din directia Lacului de acumulare Buhui, inaintand in acest sens 25m intalnim pe stanga un labirint de mici galerii. Mai departe plafonul galeriei se inalta pana la 6-8m, are hornuri de pana la 14m, iar in albie apar dorne. In dreptul cotului urmator putem admira o frumoasa concretiune, Cascada Izvorului, impodobita cu gururi pline cu apa iar dupa cot, o scurgere stalagmitica proeminenta, Vulturul. Continuand inaintarea dam pe stanga, la nivel superior, de o sala cu val stalagmitic, apoi de o bucla a galeriei principale si o galerie laterala ascendenta accesibila pe 66m. Urmeaza inca cateva cotituri si ajungem in fata izbucului puternic, locul in care paraul Buhui isi face aparitia cu zgomot in galerie. Pe toti cei 648m ai galeriei sudice prin care am ajuns aici, in afara concretiunilor spectaculare, peretii au urme puternice de eroziune sub forma de niveluri, lingurite, marmite si lame de calcar. Intrarea prin Dolina se afla cu 975m in aval de Intrarea Certej (in apropiere mai exista o intrare, un aven de 15m). Patrundem in galeria principala prin deschiderea larga de 11m si inalta de 2,5m si avansam la stanga, in amonte, pana la Trecerea Dificila. Reluand vizitarea din acest punct, urmarim cotiturile galeriei. Familiarizati cu traseul, ne putem permite acum, la intoarcere, sa admiram paraul subteran in ale carui ape negre se reflecta, la lumina palpaitoare a lampilor de carbid, boltile inalte si arcuite gotic, asprimile si ascutisurile nenumaratelor urme de eroziune si coroziune, siluetele elegante, ireal marite ale colanelor concretionare si stalpilor de calcar, intre punctele 92 si 95 se afla o surpatura masiva deasupra careia tavanul se bolteste ogival undeva la 25-30m. Trecand printre blocuri imprastiate haotic pe podea si prin domele cursului subteran, remarcam ca dincolo de o admirabila formatiune sclipitoare, Cascada Alba, apa se pierde in intregime la baza peretelui stang si in pietrisul din albie. La 108m mai jos de Intrarea prin Dolina apa reapare printr-un izbuc si dupa inca 70m formeaza o dorna imensa in care la marile viituri adancimea depaseste 3m si care poate fi trecuta numai cu barca. Dincolo de ea, un fenomen important ne tine pe loc si la propriu si la figurat : Cascada Mare. Apa se pravale cu zgomot infernal printr-o gatuitura a galeriei de la 3m inaltime intr-un lac circular adinc de 2,5m. Acest obstacol ne obliga sa ne reintoarcem la Intrarea prin Dolina si sa iesim afara.
Pestera Buhui este una din cele mai mari pesteri banatene si din tara, impresionanta nu numai prin dimensiuni, ci si prin marea varietate a aspectelor pe care le prezinta galeriile si salile fosile incarcate cu concretiuni. Ea are si o importanta stiintifica datorita problemelor de hidrologie carstica si de biospeologie. De aceea a fost propusa in anul 1969 ca rezervatie speologica.
Pestera este practic neamenajata si putin vizitata. Pentru turistul obisnuit se recomanda numai portiunea dintre Intrarea Certej si confluenta cu galeria principala. Parcurgerea galeriei principale se poate face numai de catre turistii rezistenti si antrenati, condusi de un speolog cu experienta in explorarea pesterilor cu apa. Ei trebuie sa fie echipati cu cizme de cauciuc lungi, salopeta, casca de protectie, mijloace de iluminat individuale si barca pneumatica. Se mai recomanda vizitarea numai la ape scazute si evitarea poluarii de orice natura a cursului subteran, deoarece apa este potabila, captata pentru Anina. Timpul de vizitare (cu piciorul si barca): o zi.

Sursa: turismland.ro