Tupeul ia locul onoarei

Undeva prin Moldova, mai precis în oraşul cunoscut ca drept al lui Pinalti, tocmai ce s-a emanat un comunicat de presă. Iaca na, veţi spune, asta-i ştire?, doar zilnic suntem bombardaţi cu aşa ceva. Nu-i chiar aşa, dat fiind că emanatorul comunicatului e una şi aceeaşi persoană cunoscută în zonă, şi chiar în România, datorită unor evenimente ieşite din comun, drept şef de clan mafiot, interlop etc. Ehei, ce mult s-au schimbat vremurile: aldată, când mafia era mafie, onoarea conducătorilor acestora însemna, printre altele, asumarea calităţii de naş şi chiar exhibarea mândriei de a fi aşa ceva.
Acum, însă, asistăm la încercări de a şterge unele graniţe, de a genera confuzie şi ceaţă. Să ne aducem aminte că, nu demult, şeful poliţiei din acea zonă era avocatul mafioţilor, invocând ca argument faptul că şi un procuror cu funcţie importantă dădea bani cu camătă, şi doar, în opinia lui, n-o să încadrăm şi un procuror la categoria interlopi!Mergând pe această linie, situaţia poate escalada primejdios şi aberant. În urmă cu câteva zile, chiriaşul de la Cotroceni sugera facerea unei legi care să protejeze magistraţii de atacurile presei. De ce nu şi una care să-i protejeze pe săracii mafioţi?
Dacă ar fi după mine, lucrurile ar sta cu totul altfel. Mafioţii ar trebui obligaţi să aibă, pe ecusoanele agăţate în piept, dar şi pe cărţile de vizită, însemnul I.I, de la interlop!
Problema e că nu trebuie să acuzăm prea tare mafioţii, de vreme ce fenomenul înlocuirii onoarei de către tupeu este un fenomen generalizat, cu „darea tonului” chiar din vârf, de către clasa politică. Aduc aminte de un personaj care zicea că, dacă va fi suspendat, va demisiona după cinci minute; acelaşi afirma că în ruptul capului nu va accepta să rămână în funcţie la „masa verde”, şi că niciodată nu-i va mai pune în mână mandatul de premier lui Victor Ponta. Câte promisiuni şi jurăminte, tot atâtea răzgândiri. De fapt, tot atâtea călcări în picioare ale onoarei şi înlocuiri ale ei prin tupeu. Dar de ce să ne mirăm?Cum susţinea acelaşi personaj, doar boul este consecvent...
Sunt, în Parlament, peste o sută de aleşi intraţi într-un mod absolut dezonorant, pe uşa din dos, datorită unei legi strâmbe (făcută doar tot de parlamentari).Care mai de care dintre aceştia, în frunte cu blonda Nutzy, se împăunează ceva de speriat cu procentele lor ori cu numărul de voturi adunate, în loc să meargă cu capetele plecate de ruşine. Pe aceştia, eu i-aş obliga să aibă ecusoane cu iniţialele, la alegere, R, SH sau DMAD.Ceea ce înseamnă „redistribuiţi”, „second hand”, sau mai pe româneşte, „de mâna a doua”.
Sunt, în opoziţia politică, un partid şi vreo trei partiduleţe care, la alegerile din decembrie, au înregistrat scoruri absolut catastrofale. Aţi auzit de vreo demisie?A, nu, că asta ar însemna slăbirea formaţiunilor lor, a opoziţiei şi, pe cale de consecinţă, a democraţiei româneşti. Ferească Dumnezeu de aşa ceva!Drept care, cei în chestiune fac uitată înfrângerea şi se pregătesc, deocamdată faultându-se unii pre alţii, să câştige prezidenţialele de la anul... Ăştia da, bărbaţi politici!
Nu-i mai puţin adevărat că nici în zona celor aflaţi actualmente la putere lucrurile nu stau mai bine în ceea ce priveşte onoarea. Numărul doi în stat promisese o demisie în caz de eşec al referendumului de suspendare. Dar, întrucât ţara are aşa mare nevoie de el, s-a răzgândit. Premierul în funcţie promisese, încă de la primul său cabinet, „cel mai cinstit şi mai competent guvern”.Las pe domniile voastre să validaţi - ori nu! – dacă şi-a respectat promisiunea.
Onoarea, spunea Boileau, e ca o insulă prăpăstioasă şi fără ţărmuri;odată ce ai ieşit din ea, nu te mai poţi întoarce. Îngrijorător de mulţi români detestă şederea pe o asemenea insulă şi preferă să urce, în fugă, treptele tranziţiei:de la fiecăruia după muncă sau fiecăruia după necesităţi, la fiecăruia după tupeu...

Dorian Obreja