„A îndrăzni să fii tu însuți în afara regulilor e cea mai frumoasă vindecare. În artă nu există nici reguli și nici limite!"

 Dialog cu psihoterapeutul Ana Băianu, creatorul proiectului „TRAI”, un program de cunoaștere personală prin artă

Art-terapia este o formă de terapie care utilizează procesele creative ale artei pentru a ajuta oamenii să își exprime și să își exploreze emoțiile, gândurile și traumele. Oferă un spațiu sigur, în care indivizii pot să-și exploreze sinuozitățile interioare și să își descopere resursele interne. Una dintre cele mai importante aspecte ale art-terapiei este capacitatea sa de a permite oamenilor să comunice prin intermediul artei ceea ce poate fi dificil sau imposibil de exprimat în cuvinte. Prin desen, pictură, sculptură sau alte forme artistice, putem accesa niveluri profunde ale subconștientului și pot aduce la suprafață sentimente și experiențe pe care poate că nu le-am putea trăi în alt mod. Art-terapia este benefică pentru o gamă largă de probleme și condiții, inclusiv anxietate, depresie, traume emoționale, tulburări de alimentație, tulburări de personalitate și multe altele. Aceasta oferă o modalitate creativă și non-verbală de a aborda aceste probleme și de a le gestiona. Mai mult decât atât, promovează autocunoașterea și dezvoltarea personală. Oamenii se pot înțelege mai bine pe ei înșiși, pot descoperi noi perspective și pot găsi modalități să-și îmbunătățească viața și să-și atingă potențialul maxim. Art-terapia este o resursă valoroasă în domeniul sănătății mintale și al dezvoltării personale, oferind un spațiu sigur și creativ în care oamenii pot să-și exploreze și să-și vindece rănile interioare, să-și dezvolte abilitățile și să-și îmbunătățească mult calitatea vieții. Despre toate aceste lucruri am discutat cu psihoterapeutul Ana Băianu, creatorul proiectului „TRAI”, un program de cunoaștere personală prin artă.

-  Cum poate arta să influențeze dezvoltarea personală a adulților?

- Prin sintagma „dezvoltare personală”, descriem o multitudine de aspecte ale evoluției umane. Deocamdată, tot ceea ce vreau să rețineți este că evoluția e în natura noastră și dacă suntem împotriva ei, riscăm să ne îmbolnăvim. Prin urmare, dacă tot e în firea omului să se dezvolte, hai să o facem într-un mod sănătos, ghidat și accelerat. Prin cele șapte arte și prin toate cele ce derivă din ele, creăm contexte în care nivelurile conștiinței noastre vor fi dezvăluite. Oricare artă am alege, vom avea parte de manifestări emoționale. Arta și psihologia îți cresc inteligența emoțională. Mai notează pe lista beneficiilor o profundă cunoaștere de sine. Lucrarea aceea va fi o oglindă a ta și te va dezvălui altfel decât ar face-o amestecul de nisip și de foc sau luciul apei dintr-un lac. Actul artistic e expresie, dar oare ce înseamnă asta? Gândurile tale sunt deseori puse în cuvinte și exprimate prin vorbe. În artă poți exprima ceea ce e de necrezut și greu de întruchipat printr-un limbaj articulat. Mesajul artistului e complex și mult mai cuprinzător decât o idee. Iată un exemplu: o idee e doar o înșiruire de cuvinte. În momentul în care îi asociem o imagine, gesturi și intonație, tonalități mai înalte ori mai joase, obiecte, abia atunci ideea capătă sens și este pătrunzătoare. Arta e calea cea mai complexă prin care ne facem înțeleși de către noi înșine și de către ceilalți oameni.

 

„Omul are nevoie de alți oameni pentru a crește”

 

- Care sunt principalele beneficii ale participării la programe de dezvoltare personală prin intermediul artei?

- Orice program de grup te stimulează să socializezi, să relaționezi cu alți oameni. Ești acolo, în mijlocul unui grup care a stabilit un set de reguli special formulate astfel încât să fii în siguranță. Poți încerca vulnerabilitatea în timp ce primești protecție și susținere. Poate că te întrebi la ce bun... Să-ți reamintesc faptul că omul are nevoie de alți oameni pentru a crește? Un program de grup care folosește arta îndeamnă la co-creație uneori. Alteori îți permite să lucrezi în liniște la un material care e doar al tău, știind că toți ceilalți fac același lucru pentru ei înșiși. Cât este de nostim să fie o liniște de mormânt în atelier și, la un moment dat, un coleg scapă pensonul și scoate un strigăt sau se trezește vorbind cu tabloul! Din când în când, îți ridici privirea din caietul tău plin de povești nerostite și îi vezi pe alții cum scriu rând după rând. E un sentiment pe care trebuie să-l trăiești căci eu nu am idee cum să ți-l descriu.

- Cum poți utiliza arta ca instrument terapeutic în programele tale de dezvoltare personală?

- Există școli de formare în art-terapie. Eu sunt psihoterapeut și aceasta înseamnă că am foarte multă educație în această direcție. Focusul principal îl mențin asupra procesului psihic, în timp ce actul artistic este un instrument de catarsis ori de intervenție. Voi apela la arte ori de câte ori am nevoie de metafore, când e necesar să accesăm zone uitate ale vieții clientului meu sau când ne propunem să explorăm zone ale inconștientului.

 

„Omul de pretutindeni este creator, creativ și se manifestă”

 

- Există anumite forme de artă care sunt mai potrivite pentru a aborda anumite aspecte ale dezvoltării personale?

- În programul TRAI - ateliere de dezvoltare personală am conectat fiecare din cele 7 arte cu o emoție. Asocierea aceasta am făcut-o intuitiv, îmi place să cred. Smerenia însă mă îndeamnă să admit că experiența strânsă în ani de lucru a dictat alegerea. Cum să scrii când ești fericit? Bine, ai putea să o faci dar ai folosi litere de tipar aruncate în mijlocul unei coli: „SUNT BINE. TE IUBESC”. Dar când ți se rupe inima și lacrimile îți îneacă gâtul, vei scrie mărunt zeci și zeci de pagini. Dacă ți-ai propus să te cunoști mai bine de-a lungul vieții proprii sau mai adânc, prin întreaga istorie familială, îndreaptă-te către cinematografie. Ai nevoie să stabilești limite clare? Strigă NU în cel mai frumos glas (nu neapărat dulce și suav) ca și cum ai fi pe scenă. Te uiți în ochii zecilor de spectatori și strigi NU! Cum se simte asta? Mai tare! Mai apăsat! Bate cu piciorul drept podeaua! Perfect. Acum bate din picior, strigă NU și apleacă-te ușor în față. NU!

Aceasta nu este o școală de artă! Presiunea performanței dispare pentru că nu vom erija în artiști. Omul de pretutindeni este creator, creativ și se manifestă. Cumva explicați casele pictate de bunicile noastre? Dar iile? Dar bățul ciobanului cioplit cu modele geometrice? Ați auzit de doină și de cântece de leagăn? Ei bine, ființa noastră vrea să fie creativă și noi o vom lăsa să danseze, să cânte, să facă tot ce vrea. Mă uit în jur și observ cum omul contemporan caută să se îmbrace colorat și asortat. Femeile noastre sunt măiastre în arta machiajului. Chiar: v-am spus că acestea sunt arte? Cum să nu îți îngădui să le experimentezi pe toate când îți sunt la îndemână? Ele îți vor aduce bucurie. Îți promit!

- Cum încurajezi oamenii să-și exploreze creativitatea și să-și exprime emoțiile prin intermediul artei în cadrul programelor tale? Care sunt cele mai frecvente probleme sau obstacole cu care se confruntă adulții în timpul procesului de dezvoltare personală prin artă și cum le abordezi?

- Rușinea este cel mai mare blocant. Într-un fel, mie îmi place rușinea pentru că ne oprește din a le face rău celor din jurul nostru. Dar când rușinea ne spune că vom fi excluși din grup pentru că suntem dansatori proști, atunci avem o răfuială. O auzeam zilele trecute pe doamna X, vedeta mondenă, desigur, care povestea la TV că la ultima petrecere de arhitecți a râs copios. „Arhitecții ăștia dansează parcă sunt turnul din Pisa”. Așa, și? Dansăm fără rușine, pictăm fără să ne tremure mâna. Un alt dușman este așa-numitul simț al ridicolului: „Suntem la grădiniță ca să modelăm lut? Ne jucăm de-a mamă și de-a tata?”. Rudă apropiată cu rușinea, simțul acesta va bagateliza de multe ori esența vieții. A nu cădea în derizoriu este ghidul multora dintre noi pentru o viață „serioasă”. Doar că mult prea multe aspecte ale vieții noastre au ajuns să fie nedemne de luat în seamă: mâncarea (Ce? Umpli burtica și mergi la muncă), locuința (Doar cât stai acasă? Să ai un pat și un duș), muzica (Așa deci, te distrezi în loc să înveți și să muncești) și câte și mai câte. Mai am un rival: timpul căci oamenilor le rămâne prea puțin răgaz pentru A Fi.

- Cum se pot folosi tehnicile artistice pentru a dezvolta abilități de gestionare a stresului și a anxietății în cadrul programelor tale?

- Dacă în Asia oamenii își iau pauze de pescuit sau de dormit peste zi, în Europa alungăm stresul fie prin mâncat, fie prin scăldatul în mediul cultural. Știu deja că ne place scaunul roșu din sala TNI și canapeaua pufoasă de acasă atunci când suntem martorii actului artistic săvârșit de alții. Ne relaxăm și pare că uităm de toate problemele. Pentru o și mai bună detensionare, putem fi noi înșine protagoniști pentru că atunci când pictăm, când scriem ori cântăm cu vocea sau cu un instrument scăpăm de emoțiile care ne întind nervii la maxim. Cât despre frica și sora sa mai mare, Doamna anxietate, nu există o cale mai potrivită decât aceea a artelor: a îndrăzni să fii tu însuți în afara regulilor e cea mai frumoasă vindecare. În artă nu există nici reguli și nici limite!

- Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să înceapă să exploreze arta ca modalitate de dezvoltare personală?

- Mie îmi plac mandalele. Poți să îți iei un contur gata făcut din cărți de colorat, să dai drumul la muzică și să umpli spațiile goale de pe foaie. Mergi cu mașina și cântă! Înscrie-te la un curs de actorie. Mergi la ședințe de dans. În timp ce te reproduci ca un mic artist, fii atent la emoțiile tale. Poate că îți vei îngădui să notezi undeva gândurile care îți trec prin minte. Vino la TRAI, programul de dezvoltare personală care te plimbă prin șapte arte și șapte emoții. E înălțător! Cel mai bun sfat pe care ți-l dau este că arta nu îți cere nici talent (dacă nu vrei să faci din asta o meserie) și nici energie. Arta și psihologia împreună te vor încărca de resurse fizice, senzoriale și emoționale. Așa că de ce să nu începi?

- Cum poți adapta programele tale de dezvoltare personală prin artă pentru a se potrivi nevoilor individuale ale participanților?

- Atunci când creez un program, mă focalizez pe o tematică. Participanții se auto-selectează în funcție de nevoile lor. Cu alte cuvinte, în grup vor fi oameni cu frământări asemănătoare. Avem exerciții de grup, e adevărat. Avem și spații de timp pe care le-am lăsat cu bună știință libere de sarcini tocmai pentru situația în care cineva are nevoie de mai multă exprimare și susținere. Îmi e greu să vă explic ceva ce singuri veți trăi în momentul în care veți lucra împreună cu mine.

- Care sunt rezultatele sau transformările pe care le-ai observat în viața adulților care au participat la programele tale de dezvoltare personală prin artă?

- Mă faci să lăcrimez de emoție. Sunt acea ființă binecuvântată de Dumnezeu care poate fi martora vindecărilor și transformărilor uimitoare. N-aș putea să vă împărtășesc pentru că ador confidențialitatea. Oamenii povestesc, îi molipsesc și pe apropiații lor. Ce spui dacă îi lăsăm pe ei să continue povestea articolului și să ne scrie cum a funcționat iubirea dintre artă și psihologie în viața lor? Cât despre mine, toată viața mea e o creație și o capodoperă. Copiii mei sunt lucrările mele de căpătâi, relațiile cu oamenii pe care îi am aproape sunt manifestări artistice, iubirea pe care o simt pentru bărbatul meu este o poezie dulce și liniștită. Eu sunt, la rândul meu, creația neamului meu, cioplirea prietenilor și a mentorilor, umplere de virtuți obținute prin maternitate și șlefuită de iubirea romantică a celui care îmi spune „Te iubesc”. Tot așa sunteți și voi, și fiecare din noi. A trăi artistic înseamnă a îți da voie să manifești frumusețea din tine și a te bucura chiar în timpul acțiunilor tale. Nu la final, nu cândva. Chiar când trăiești să te bucuri!

A consemnat Maura ANGHEL