„Noi, oamenii, avem trei vieți: viața cu sine, viața cu ceilalți și viața cu munca”

 * Dialog cu Felicia Stoica, psihoterapeut și coach

În ritmul haotic al vieții moderne, grija de sine devine adesea o prioritate neglijată. Cu toate acestea, este esențial să înțelegem că a avea grijă de noi nu este un lux, ci o necesitate pentru o viață împlinită și echilibrată. Este un proces continuu, care implică atât aspecte fizice, cât și mentale și care poate să influențeze profund starea noastră de bine și succesul în toate domeniile vieții.

Pe lângă aspectele fizice, grija de sine implică și îngrijirea aspectelor mentale și emoționale ale ființei noastre. Este important să ne acordăm timp pentru a ne relaxa, pentru a ne conecta cu noi înșine și pentru a ne gestiona stresul și anxietatea. Investiția în sănătatea noastră mentală este la fel de importantă ca și în cea fizică și poate avea un impact profund asupra modului în care ne simțim și funcționăm în viața de zi cu zi.

De asemenea, grija de sine înseamnă să ne acordăm permisiunea de a ne prioritiza propriile nevoi și dorințe. Uneori, suntem atât de absorbiți de îndatoririle și responsabilitățile noastre că uităm să ne dedicăm timpul și atenția propriei persoane. Este important să ne amintim că nu este egoist să ne acordăm timp pentru noi înșine, ci este esențial pentru a ne menține echilibrul și bunăstarea. De spre toate aceste lucruri am discutat cu psihoterapeutul Felicia Stoica, un cunoscut și apreciat specialist din Iași.

- Care sunt principalele tale valori și cum le integrezi în munca ta de psiholog și coach?

- Pentru mine, valorile sunt ca niște borne care ghidează o viață autentică, sunt acele lucruri ne-negociabile care mă țin „pe drumul meu”. Sunt un om aflat continuu în procese de evoluție personală, îmi antrenez zilnic gândirea pozitivă, lucrez cu mine ca să mă înțeleg mai bine și să mă aliniez cu valorile mele: libertatea, familia, umorul, contribuția și curajul. În munca mea cu clienții, în grup sau individual, creez un spațiu în care oamenii își dau voie să fie așa cum sunt și nu le judec gândurile, emoțiile, deciziile sau acțiunile, îi provoc într-un mod inconfortabil uneori dar mereu în scop pozitiv, râdem împreună și îi ajut să obțină rezultate dincolo de ce își imaginau ca pot. 

- Cum te-ai adaptat nevoilor specifice ale fiecărei categorii de clienți (copii, adolescenți, femei) în procesul tău de psihoterapie și coaching?

- Tind să cred că meseria pe care o am este un dar de la Dumnezeu. Am fost un copil rebel și complexat în același timp, o adolescentă introvertă și creativă, astăzi un adult echilibrat și aventurier. M-am luptat zeci de ani să fiu într-un singur fel, credeam că identitatea mea are prea multe discrepanțe și e ceva în neregulă cu mine, până într-o zi când am înțeles că de fapt asta e una din super-puterile mele, să fiu în multe feluri, în mod firesc. Peste flexibilitatea asta nativă s-a așezat educația pe care am primit-o de la tata care m-a învățat să respect oamenii indiferent de statut social, educație, bani, vârstă... Mereu îmi spunea „prețuiește fiecare dialog, de la oricine poți învăța ceva, chiar și de la o persoană fără adăpost”.

Îmi dau seama că genetica și educația de acasă mă ajută să nu fac eforturi ca să mă adaptez, pot avea conversații valoroase cu oricine, de la copii din familii vulnerabile până la directori de companii la nivel global. Și o fac natural, în unele zile chiar de la o oră la alta.  

- Care sunt principalele provocări pe care le întâmpini lucrând cu fiecare grup de vârstă sau categorie de clienți și cum le abordezi?

- Este adevărat că sunt provocări specifice fiecărei etape de viață însă eu nu le tratez diferit. În meseria mea, succesul înseamnă schimbările pe care le fac clienții mei la nivel de gândire, emoții, obiceiuri și transformarea asta e complicată. În viziunea mea, provocarea este una singură, ritmul clienților, pe care o abordez în două feluri: în primul rând cu răbdare să le fiu alături în ritmul lor, nu al meu, iar când simt că la un moment dat nu îmi iese, nu le respect ritmul și nu mai sunt un profesionist bun pentru ei, le spun asta direct și ne reglăm împreună

- Cum combini abordarea psihologică cu tehnici de coaching în sesiunile tale?

- Psihoterapia și coaching-ul sunt două profesii pentru care este nevoie de formare academică de lungă durată, examene, certificări de la organizații acreditate care să valideze atât competențele cât și respectarea unui cod de etică. Eu am practic două meserii și am ales să mă specializez în două abordări extrem de complementare: psihoterapie adleriană și coaching sistemic. Este un mare beneficiu pentru client pentru că pot să înțeleg în profunzime complexitatea naturii umane dar stau puțin în trecut, atât cât să descopere cum să îl folosească ca să își optimizeze prezentul și să fie mai pregătiți pentru viitor.   

Lucrez în rol de psihoterapeut și coach în mediul corporate și în privat pentru clienți care vin din propria inițiativă, iar problemele variază de la schimbarea de carieră, leadership, îmbunătățirea relațiilor până la sănătate mentală și emoțională. Unii clienți vin către mine și își doresc să facă psihoterapie, alții solicită coaching și mai sunt unii clienți care fie nu știu ce vor fie nu îi interesează, au o problemă și vor să o rezolve.  

Indiferent daca provocările sunt de natură profesională, business sau viață personală, ce au în comun este identitatea clientului, felul în care cine este impactează ce își dorește să obțină. Știu bine care este limita dintre cele două roluri, uneori țin procesele de lucru foarte curat delimitate, alte ori le îmbin armonios chiar și pentru același client, dar niciodată în aceeași sesiune ci în sesiuni diferite. Clientul își definește obiectivele la început iar apoi depinde de problema cu care vine la fiecare sesiune, mă adaptez după nevoile lui, cu acordul lui, ca până la final să obțină rezultatele pe care și le dorește.

  „Poate cel mai mare obstacol suntem noi înșine, atunci când ne punem în calea evoluției noastre prin propriul sistem de gândire”

- Se vorbește mult despre tehnicile de mindfulness sau alte practici de auto-reflecție. Le folosești în lucrul tău cu clienții?

- Nu am o specializare în practici de mindfulness și nu îmi permit să practic nimic fără o pregătire. Sunt o persoană foarte curioasă și autodidactă, am studiat singură destul de mult domeniul ăsta și pot să spun că am cunoștințe. Dincolo de asta, practic yoga, meditația și mișcarea conștientă. Folosesc uneori unele tehnici simple și cu măsură, dacă simt că i se potrivesc clientului și problemei pe care o are. Fac asta doar după ce îl informez că nu sunt un specialist ci doar un practician și dacă este de acord să îi propun doar din ce am testat eu mai întâi cu mine.

- Ești pasionată și de lucrul cu femeile. Care sunt principalele obstacole cu care se confruntă femeile în încercarea lor de a-și menține echilibrul și sănătatea mentală în societatea actuală?

- Este adevărat, misiunea mea este să ajut femeile cu peste zece ani de experiență în antreprenoriat și leadership să își (re)găsească scopul, încrederea și liniștea, să trăiască cu împlinire în relația cu sine, cu ceilalți și cu cariera. Fără să mai treacă încă zece ani din viață.
Cred că valabil și pentru bărbați și pentru femei. Poate cel mai mare obstacol suntem noi înșine, atunci când ne punem în calea evoluției noastre prin propriul sistem de gândire, prin poveștile pe care ni le spunem despre lume și viață, despre cum „ar trebui” să fie lucrurile.

Din ce am observat eu, dar posibil să mă înșel, femeile au mai des sau mai puternic un spirit de sacrificiu împins spre extrem și au sentimente de vinovăție când se ocupă de binele lor. Asta devine un obstacol, renunță la ele și se pun pe ultimul loc, după copii, partener de viață, cerințele de la muncă, din păcate uneori chiar și după treburile casnice.

- Care sunt cele mai eficiente tehnici de gestionare a stresului pe care le puteți recomanda femeilor care se simt copleșite de multiplele lor roluri?

- Când vine vorba de natura umană, eu nu cred în cele mai eficiente tehnici, indiferent de scopul lor. Cred că fiecare dintre noi are nevoie să descopere ce i se potrivește și lucrez personalizat pentru fiecare client. În cei aproape 24 de ani de lucrul cu oamenii am mers mereu pe ideea că un pas esențial în gestionarea stresului este educația - despre emoții, despre formele de eustres și distres, despre felul în care funcționează creierul la factorii stresori, despre răspunsul corpului, etc. Această psiho-educație este o tehnică în sine și uneori e chiar suficientă. Sunt și situații mai complexe în care stresul este întreținut de alte dezechilibre: pierderi semnificative, anxietate, boli, etc.  Excluzând situațiile critice, cred că ce au în comun oamenii stresați sunt două lucruri. Primul este că și-au pierdut scopul, sensul și motivația, al doilea că au uitat să se relaxeze, să se bucure de ei. Eu nu am soluții, caut împreună cu clienții mei surse de relaxare plecând de la stilul lor de viață. Îl ajut să se uite la mediul familial, mediul profesional, odihnă, tranzițiile în care sunt, obiceiurile de muncă etc.

Apoi clientul testează iar secretul meu este că am grijă să îl îndrum să găsească diferite practici sau activități care se adresează holistic tuturor celor 3 nivele: cognitiv, emoțional și somatic. Și asta poate însemna orice, de la exerciții ghidate pentru scop, sens și valori, jurnale ghidate, descoperirea și cultivarea pasiunilor, redefinirea vieții sociale, educație despre emoții până la practici de relaxare a sistemului nervos autonom.

„Femeile au prea multe roluri care interferează și care solicită rezervorul de timp, energie și stare emoțională și se străduiesc să exceleze în toate”

- Cum ne putem prioritiza sănătatea fizică și mentală într-un mod care să fie sustenabil pe termen lung?

- Aici voi răspunde scurt și pe etape, deși răspunsul poate fi desigur lung și complex. Femeile au nevoie să își cunoască limitele și să hotărască să și le asume, apoi să învețe cum să le comunice clar, ferm și respectuos în același timp. Este important să aibă grijă să își protejeze limitele, fără resentimente, iar în final să își cultive curajul să facă curățenie în relațiile toxice.

- Care sunt semnele că o femeie ar putea să își depășească limitele și să aibă nevoie de sprijin suplimentar pentru a evita epuizarea sau burnout-ul?

- Îmi place să spun că noi oamenii avem trei vieți: viața cu sine, viața cu ceilalți și viața cu munca. Și în fiecare viață purtăm mai multe pălării pentru că avem mai multe roluri.

Femeile au prea multe roluri care interferează și care solicită rezervorul de timp, energie și stare emoțională și se străduiesc să exceleze în toate. Doar că ce se întâmplă de cele mai multe ori este că stau prea mult într-un singur rol și, de obicei, este cel profesional. Își consumă toate resursele din rezervor în viața cu munca și nu mai au de unde hrăni celelalte două vieți. Așa se produce un dezechilibru puternic. O perioadă îl pot duce, dar uită că odată cu trecerea timpului scad și capacitățile și stilul ăsta de viață păstrat pe termen lung duce încet și sigur către epuizare.

-  Cum poate o femeie să își redefinească sau să își reevalueze scopurile și prioritățile în viață pentru a se asigura că își trăiește viața în conformitate cu valorile și pasiunile ei?

- Redefinirea este un proces de redevenire și nu cunosc nicio femeie care a făcut asta singură. E ca și cum ai spune că un medic cardiolog se poate opera singur.

Dincolo de cărți, podcast-uri sau orice alte surse de informații, spun cu încredere că redefinirea a cine ești și cum vrei să îți trăiești viața este o muncă cu sufletul care se face alături de un psihoterapeut sau un coach potrivit pentru tine.

-  Ce este pentru feminitatea, Felicia?

- O învăluire între putere la interior manifestată prin blândețe la exterior.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

„Misiunea mea este să ajut femeile cu peste zece ani de experiență în antreprenoriat și leadership să își (re)găsească scopul, încrederea și liniștea, să trăiască cu împlinire în relația cu sine, cu ceilalți și cu cariera. Fără să mai treacă încă zece ani din viață.
Cred că valabil și pentru bărbați și pentru femei. Poate cel mai mare obstacol suntem noi înșine, atunci când ne punem în calea evoluției noastre prin propriul sistem de gândire, prin poveștile pe care ni le spunem despre lume și viață, despre cum ar trebui să fie lucrurile” – Felicia Stoica