Mihai CHIRICA: „Ce trebuie să fac, fac, ce nu pot să fac, spun că nu pot şi mă opresc”

 

- Domnule primar, toată lumea alergă după bani pentru finanţarea diverselor proiecte europene. Iaşul face acelaşi lucru. A fost dificil în perioada în care şeful Executivului era un liberal. Cum va fi acum, cu un membru PSD în fruntea Guvernului? Sunt semnale optimiste în ceea ce priveşte Iaşul şi proiectele sale?

 - În principiu, cred că nu va fi o schimbare relevantă de atitudine pentru că noi suntem într-o coaliţie în care nu judecăm după culoarea politică. Mai mult decât atât, bănui că toată lumea înţelege că disputa politică a noastră este, de fapt, una pentru stabilitatea ţării şi nu vizează neapărat promulgarea intereselor unui singur partid dintre cele două, acum, aflate la guvernare. Cred că lucrurile vor merge, în continuare, înainte... Eu zic că, în linii generale, câteva dintre promisiunile majore pe care Guvernul le-a avut pentru Iaşi - mă voi rezuma la Spitalul Regional de Urgență, la Sala Polivalentă, reabilitarea Şcolii „Vasile Lupu” – pot fi considerate drept lucruri pozitive. Sigur, mai avem autostrada, dar aici aţi văzut procedurile pe autostradă şi una, care aş aduce-o ca o critică, este centura, care ar fi putut începe. Însă nu este un capăt de ţară. Sunt convins că până la sfârşitul mandatului PSD la guvernare va reuşi să facă demersuri şi pentru centura ocolitoare a Iaşului.

 

- Vorbim de centura de sud...

 

- Cea de sud, de trafic uşor, care nici nu are o valoare foarte mare, e teritoriu public foarte uşor de accesat. Ar mai descongestiona traficul dintre Leţcani spre Iaşi şi ar asigura punctul nostru fierbinte, din perspectiva industrială: Parcul Industrial Miroslava. Noi am mai avut discuţii cu succesiunea de directori care au trecut pe la compania de drumuri, ca lucrurile să nu tergiverseze foarte mult şi să vedem deja licitaţia de lucrări demarată.

 

„Indicatorii de trafic spre SRU, într-adevăr, nu justifică o bretea de tip autostradă. Nu vei avea 15.000 de maşini, media zilnică şi 30.000 la orele de vârf întrucât nu pot intra 30.000 de pacienţi acolo, cu  însoţitori cu tot... Dec,  noi ştim lucrul acesta, suntem absolut rezonabili în perspectiva unor astfel de măsurători, dar SRU trebuie legat cât mai rapid la autostradă pentru că nu toată lumea va veni cu elicopterul, iar Aeroportul trebuie şi el legat la austradă. Nu am spus că trebuie să vină pe şase benzi...

 

- S-a tot vorbit despre scenariul în care Ministerul Transporturilor consideră nejustificată, din perspectiva rentabilităţii economice, construirea bretelelor de acces dintre A8 către SRU şi Aeroport. Aveţi un plan B în eventualitatea în care acest scenariu ar putea deveni realitate?

 

- Există şi planul B, dar trebuie să rămânem cu picioarele ancoraţi în raporturile pe care fiecare instituţie le are cu CNAIR. Ei au, să spunem, câteva priorităţi în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că nejustificat este termenul cel mai corect. Ei pot spune că nu se apropie de indicatorii necesari unei bretele de tip autostradă. Dar nu am spus că vrem, obligatoriu, o bretea de tip autostradă! Pentru că autostrada are traseul ei, până la Ungheni, cu traversare în Republica Moldova. Legăturile către obiectivele principale, Aeroport respectiv Spitalul Regional de Urgenţă, poate să însemne cu totul altă abordare. Indicatorii de trafic spre SRU, într-adevăr, nu justifică o bretea de tip autostradă. Nu vei avea 15.000 de maşini, media zilnică şi 30.000 la orele de vârf întrucât nu pot intra 30.000 de pacienţi acolo, cu  însoţitori cu tot... Deci, noi ştim lucrul acesta, suntem absolut rezonabili în perspectiva unor astfel de măsurători, dar SRU trebuie legat cât mai rapid la autostradă pentru că nu toată lumea va veni cu elicopterul, iar Aeroportul trebuie şi el legat la austradă pentru a nu veni foarte multă lumea prin oraş. Nu am spus că trebuie să vină pe şase benzi...

 

- ... un nod de descărcare.

 

- Exact. Nu ştiu dacă cineva a văzut legătura dintre drumul principal de acces către Chişinău şi Aeroportul din Chişinău. Este un drum pe două benzi, care are o relaţionare dinspre nord spre sud şi care îţi poate crea posibilitatea de a accesa Aeroportul din Chişinău fără să fii nevoit să treci prin municipiu. Acelaşi lucru ni-l dorim şi noi. Vrem să facem un drum rapid către Aeroport şi spital cu conexiune în Autostradă.

 

„La Aeroport, totul ţine de organizare: dacă eşti pregătit să primeşti tot traficul cu maşini persoanale, trebuie să te gândeşti dacă ai capacitatea să introduci miile alea de maşini acolo”

 

- Aeroportul Iaşi se dezvoltă şi o face într-o formă greu de prevăzut în urmă cu un an să spunem, ne apropiem de 2,5 milioane de pasageri anual. E nevoie acolo de infrastructură pe măsură. Pot fi soluţionate neajunsurile în ceea ce priveşte accesul către aerogară?

 

- Eu zic ca da pentru că totul ţine de organizare. Dacă dăm drumul la maşini să se ducă spre aeroport, toate vor ajunge acolo pe drumul pe care-l vedeţi. Ele nu se blocau pentru că nu aveau pe unde să ajungă. Nu aveau cum să iasă de acolo. Deci este o altă abordare. Este ca şi cum i-ai îngrămădi pe toţi într-un fund de sac, pentru că totţi vor să facă, la aceeaşi oră, sute de îmbarcări sau debarcări, într-o zonă în care aveau 40 de locuri de parcare. Evident nu ar fi ajuns să încapă toate maşinile. Dar speranţa mea este că lucrurile se vor rezolva odată cu construirea infrastructurii din proximitatea noului terminal, cu degajarea traficului şi pe zona clasică, cea pe care circulă acum, dar şi spre cartierul Tătăraşi, pe strada Holboca şi Aviaţiei. Repet, însă, totul ţine de organizare: dacă eşti pregătit să primeşti tot traficul cu maşini persoanale, trebuie să te gândeşti dacă ai capacitatea să introduci miile alea de maşini acolo. Dacă nu există această capacitatea, va trebui să continuăm să restricţionăm prin favorizarea transportului public.

 

- Managementul traficului, că tot aţi vorbit de trafic, este, sunt convins, un capitol pe care l-aţi dori implementat cu succes. Deocamdată, pare de domeniul imposibilului. Sunt necesare ajustări în ceea ce priveşte fludizarea traficului?

 

- Nu numai că sunt necesare ajustări la sistemul de management al traficului, dar ele rezultă şi din calcule. Toate echipamentele care au fost introduse şi implementate acum 5-6 ani, sunt relevante pentru măsurătorile de trafic de atunci. În ultimele luni de zile am luat legătura cu o companie care are capacitatea de a face aceste ajustări. Sistemul trebuie upgradat. Intenţionăm să mai semaforizăm - şi cu senzori de trafic - încă 32 de intersecţii şi să reparăm toate instalaţiile care nu oferă date reale. De exemplu, avem o buclă care am găsit-o întreruptă la intrarea în Podu Roş, în urma unei intervenţii edilitare, a fost secţionată o fibră. Bucla aceea dă trafic zero, ca şi cum nu ar fi trafic acolo... Automat, bucla următoare nu înţelege de ce, în 150 de metri, nu există trafic, iar după alţi 150 de metri trec 200 de maşini pe minut! Acest lucru este deja comandat. Fiecare intersecţie este acum auditată, pentru a se vedea ce este funcţional. Ce nu este, se schimbă, la fel şi echipamentele care nu mai sunt actualizate, pentru ca ulterior să se lărgească şi baza de lucru prin semaforizarea, într-un regim electronic, a altor intersecţii.

 

„Sunt toate speranţele că vom intra în acest an în licitaţiile de lucrări pentru Sala Polivalentă Iaşi”

 

- Trafic fluidizat, transport în comun eficient, un oraş curat, cu pieţe schimbare la faţă. Apropo, aţi schimbat managementul acolo, însă putem spune că pieţele sunt cu adevărat ale producătorilor?

 

- Nu. Lucrăm la un nou regulament al pieţelor, îl publicăm până la finele săptămânii viitoare. Vrem să scoatem toţi comercianţii ilegali de mărfuri care se dau drept producători. Este una dintre temele pe care mi le-am asumat şi până la sfârşitul mandatului nu va mai intra niciun traficant de produse agricole în numele producătorului agrocol. Asta printr-o colaborare mai strânsă pe care aş vrea să o am cu direcţiile  agricole. Vrem să relevăm faptul că dintr-o mie de metri pătraţi de roşii nu poţi scoate 10 tone aşa cum se întâmplă acum. Dintr-o mie de metri pătraţi pe care declari că îi ai la Buzău, Galaţi, Tg. Frumos,  scoţi atât cât poţi scoate, nu vinzi două veri. Ba mai mult, vii şi vinzi pe timp de iarnă, când tu nu ai nici măcar un siloz

Deci vreau să ajungă la urechile tuturor că zilele următoare va fi propus în dezbatare publică regulamentul modificat în pieţe prin care comercianţii de produse de tip legumicol să fie foarte clar diferenţiaţi de cei care fac comerţ cu respectivele produsee. Producătorii vor avea prioritate maximă.

 

- Haideţi ne întoarcem în zona Moara de Vânt unde se va ridica o Sală Polivalentă cu 15.000 de locuri...

 

.... în jur de 10.000.

 

- Suceava a turnat deja temelia la viitoarea Polivalentă cu 5.000 de locuri, un proiect pe care l-a depus la CNI cam în aceeaşi perioadă cu cel al Iaşului. Noi când trecem de faza aceasta, a betonului, a fundaţiei?

 

- Eu sper în acest an. Sunt toate speranţele că vom intra în acest an în licitaţiile de lucrări pentru Sala Polivalentă Iaşi. E o sală mare, o sală dublă ca mărime faţă de Suceava. Nu ne putem permite investiţii după investiţii. Municipiul Iaşi este de cel puţin două ori mai mare decât municipiul Suceava şi cu o efervescenţă sportivă mult mai evidentă faţă de ceea ce se întâmplă acolo. Să construim ca să spunem peste 10 ani că este prea mică, iarăşi nu este cea mai bună soluţie.

 

- Există cineva care „iubeşte” la CNI? Vă întreb pentru că, iată, stadioanele noi din Timişoara, Piteşti, Constanţa, par a deveni o certitudine, nu doar o prioritate, în timp ce Iaşul este pus, de ceva vreme, în stand-by...

 

- Acum, ştiţi cum e... Întrebările acestea ar trebui să le primească cei care guvernează pentru că noi cerem lucrurile acestea de multă vreme. Aţi văzut că la promovarea în prima ligă la fotbal oamenii, în loc să aplaude şi să ne strângă în braţe, au spus „vrem stadion”. Evident că vor stadion. Este, să spunem, plăcerea aia de a fi pe un stadion care arată de mileniul trei,  nu de mileniul trecut sau chiar mai dinainte. Dar, lucrurile acestea nu mai sunt la îndemâna autorităţilor publice locale în totalitate... De regulă, proiectele se fac împreună cu autorităţile centrale. Avem proiect tehnic şi de stadion, şi de Sală Polivalentă. Sala este mult mai avansată decât stadionul în vederea realizării. Eu sper să înceapă. Deocamdată, avem un stadion pe care putem juca, nu este o lipsă de adevăr nici acest lucru. Un stadion cochet, care a corespuns, din toate punctele de vedere, exigenţelor de Liga 1. Sunt convins că dacă începe Sala Polivalentă, vom găsi şi resursele pentru stadion. După ce scăpăm un pic de presiunea pe care ne-o crează în momentul de faţă şi cofinanţările pe fonduri europene, şi creşterea cheltuielilor datorită costurilor la energie, se va stabiliza după episodul Ucraina. Sunt convins că vom găsi bani prin care să confinanţăm mult mai consistent eforturile Guvernului astfel încât să putem deveni parteneri şi în finanţarea acestor obiective.

 

„Eu zic că, pentru început, o creştere de la 10.000 la 15.000 de locuri utile la stadion, până când dragostea pentru fotbal devine una britanică, este suficient”

 

- Iaşul nu-şi poate permite să şi-l facă din fonduri proprii?

 

- Acum, nu. Vă spun foarte sincer şi de ce. 47 milioane de euro ne trebuie pentru a face depoul din Dacia. Depoul nu numai că este necesar, riscăm să compromitem un parc de tramvaie şi autobuze noi care costă 150 milioane de euro. Investiţia din Dacia este obligatorie. Am împrumutat banii aceştia de la BERD, îi urmărim în implementare şi după ce scăpăm de efortul acesta, va mai dura doi ani de zile. Nu avem rată decât pe termen foarte lung, suntem într-un nivel de îndatorare destul de rezonabil, dar trebuie să-l vedem implementat ca să ne putem gândi la un alt împrumut de unde să putem finanţa şi un astfel de obiectiv.

 

- Are nevoie Iaşul de un stadion de 25.000-30.000 de locuri sau ar fi acceptabil un stadion de 15.000 de locuri, dar unul pe care CNI să-l finanţeze cu prioritate?

 

- În momentul de faţă, în urma discuţiilor de săptămâna trecută la CNI şi în urma discuţiilor pe care le-am avut cu proiectantul şi legat de modificarea normelor ISU privind refacerea calculelor pentru o singură incintă, stadionul nostru este dimensionat la 16.000 de locuri. Deci, acelaşi stadion, se măresc culoarele de circulaţie – aşa cere ISU – vomitoriile prin care este adusă şi defluită populaţia, spectatorii, se măreşte capacitatea lor şi în felul acesta reuşim să ajungem la 15.000 de locuri asumându-ne inclusiv o cotă de cofinanţare de 8 milioane de euro ca să putem să ajustăm şi dezivul general avnd în vedere că implementarea prin CNI presupune şi un cost suplimentar.

 

- 15.000-16.000 de locuri, e mult, e puţin?

 

- Este rezonabil. Nu o spun eu, o spun cei care conduc destinele Federaţiei Române de Fotbal. Ştiţi bine că fost domnul preşedinte Burleanu şi cu secretarul general recent la Iaşi, a fost această discuţie. Eu zic că, pentru început, o creştere de la 10.000 la 15.000 de locuri utile la stadion, până când dragostea pentru fotbal devine una britanică, este suficient.

 

- Avem, totuşi, echipă în prima ligă, avem încă datorii, dar avem iluzii. Cu ce le întreţinem? Există vreun semnal de la vreun investitor că ar dori să se alăture acestui proiect?

 

Nu există un semnal în sensul de a prelua destinele clubului de unul singur. Există mai multe semnale din piaţă – şi le mulţumesc pe această cale – privind implicarea într-un mod activ în destinele clubului prin finanţări, funcţie de bugetul fiecărei companii, ceea ce, de altfel, ne-am şi dori. Vă spun sincer care ste viziunea mea ca primar. Ar trebui ca acest club să crească şi să se întărească precum un club public. Nu în sensul de a fi plătit din bani publici, ci un club al comunităţii. Am mai dat exemplul acesta: cum este, de exemplu, Manchester City. El a plecat ca un club al comunităţii locale, din care cetăţenii, cu  2 lire, 10 lire, 7 lire, contribuiau la bugetul clubului. Acesta a crescut şi când a fost pe val a venit o companie mare, Compania de Investiţii din Qatar şi a zis vrem să investim în continuare şi să-l  ţinem la cel mai înalt nivel. Şi asta fac în momentul de faţă. Şi eu aş vrea să creştem ca un club public, cu aport privat şi prin grija autorităţii locale. Iar când va ajunge sus, să ne putem gândi la un investitor strategic, dar nu ce am avut până  acum...

 

- Îşi va asigur Politehnica Iaşi bugetul pentru Liga 1 din ceea ce spuneţi dvs?

 

Îmi este greu să spun. Eu am o implicare pozitivă, dar nu pot schimba nici legi, nici destine. Ce trebuie să fac, fac, ce nu pot să fac, spun că nu pot şi nă opresc acolo...

 

a consemnat Dan M. BREZULEANU