Abandonate de propria mamă

* 5 surori cu vârste cuprinse între 3 şi 12 ani din satul Hălceni (comuna Şipote, judeţul Iaşi) au fost abandonate fără remuşcări de cea care le-a dat viaţă * fetiţele sunt acum în grija bunicii, care susţine că propria fiică se prostituează în Italia

Sunt cinci copii cu vârste cuprinse între 3 şi 12 ani. Cinci fetiţe pentru care cuvântul „mamă” nu înseamnă alint, protecţie sau căldură maternă, ci doar o noţiune abstractă. De aproape jumătate de an nu au mai primit nici o îmbrăţişare, nici un ajutor şi nici un semn din partea celei care le-a dat viaţă. Primesc doar căldură de la soba de chirpici încălzită cu vreascuri şi câte un boţ de mămăligă şi un polonic de ciorbă lungă, din mâna bunicii care încearcă să le crească dintr-o pensie mizerabilă de 350 de lei pe lună. În nici un ungher al cămăruţei strâmte nu este aruncată vreo păpuşă, vreo jucărie sau vreo urmă de staniol de ciocolată. Sunt cinci suflete condamnate parcă să nu împartă nimic din bucuriile copilăriei. Zâmbesc cu inocenţa debordantă a vârstei, fără să ştie dacă mâine vor mai fi sau nu împreună. „Mama lor nu mai corespundează deloc cu copiii din luna septembrie, iar eu nu am nici un ban, nici un ajutor de nicăieri, decât pensia. Dacă nu am nici un ajutor financiar ca să-i cresc pe toţi, este foarte greu. Ce să faci cu atâţia copii, că te mănâncă! Am şi o femeie paralizată dincolo, o cumnată de-a mea pe care o ţin. Fac câte o oală mare de mâncare şi nu-mi ajunge până seara. Aici e ca la popotă, iar mie îmi trebuie un ajutor ceva, ca să răzbesc de la zi la zi, nu mai spun de la săptămână la săptămână. Nu le-aş despărţi, că sunt fete şi dacă le despart...”, ne spune Cecilia Szasz, bunica fetelor care stau grămadă pe patul de scânduri, cu ochii mari şi curioşi la tot ce se spune. În casa de chirpici din satul Hălceni (comuna Şipote), cu geamuri acoperite cu folie şi pardoseală de lut, bucuria nu prea şi-a făcut loc. Totul e sărăcăcios, de până şi pisicile au dat bir cu fuga de atâta sărăcie, iar singurul câine e pipernicit precum un şoarece. „Nu avem nici bani de lemne. Am reuşit, cu chiu cu vai, să cumpăr câteva vreascuri. Eu am o pensie de 350 de lei, că am căzut de la etajul 3 şi am şi criză comiţială. Aşa bolnavă le ţin. Îl mai am pe soţul, care nu lucrează, că e în spital acum. Ieri am pus două kilograme de orez din ajutoarele astea, cum s-o dat acu la primărie, da nu poţi să faci numai pilaf şi borş. Dacă se pun copiii, termin şi ajutoarele astea în 2-3 zile. Înainte de sărbători mi-au dat un cupon de la Crucea Roşie, de 50 de lei. Ce să se cunoască la 5 copii din 50 de lei? Numai un kilogram de fasole e 10 lei. Totul e scump. Anul ăsta nu s-a făcut nici păpuşoi şi pământ nu am, pentru că eu sunt provenită aici, că am stat în Iaşi”, trece femeia de la una la alta, frângându-şi mâinile.

Nouă oameni pe o pensie de 350 de lei

Tatăl copiilor, un tânăr în putere, intră şi el în camera scundă în care îşi duc zilele fetiţele. Este mult prea pasiv în faţa problemelor propriilor copii faţă de activitatea susţinută, depusă pentru procrearea lor. Stă tăcut într-un colţ şi se uită pierdut pe geam. „Nu lucrează, e vai de capul lui. El mai vine la copii, dar nu are cu ce, nu are. El, săracu’, dacă ea l-a lăsat, ea e de vină. Chiar dacă este copilul meu, ea este vagaboanda. Or te duci să munceşti pentru copii, că-i viaţa amară, or îţi trebuie bărbaţi şi-ţi abandonezi cinci copii! Cum poţi să pui tu capul pe pernă când ştii că copiii tăi sunt în România şi nu au ce mânca? Acu’ nici nu mai răspunde la telefon. Înainte mai îmi dădea câte un telefon şi mă minţea frumos că trimite pentru copii câte ceva. A trimis o singură dată nişte haine de astea folosite, pe care le găseşti pe toate drumurile acolo, în Italia, da mie îmi trebuie haine? Mie îmi trebuie mâncare la copii”, îi sare femeia în apărare ginerelui. Ionela Szasz este cea mai mare dintre fete, după care urmează Diana, Andreea Alexandra şi Eugenia Ciupercă, după numele tatălui. Circuitul se închide cu mezina Iasmina Ştefania Szasz, de 3 ani. „Primăria ar putea să-mi dea copiii în plasament ca să primesc un ban şi pentru ei. E păcat să-i dau la stat. Mi-e milă, pentru că sunt crescuţi dintr-o bucăţică. Mă doare inima de toţi. La stat, dacă îi dau, îi desparte. Dar cum pot să las ca nepoţii mei să ajungă la stat? I-aş îngriji cum aş putea eu, dar cu banii ăştia îmi vine foarte greu. Pe asta mare nu aş da-o, pentru că ştie toată lumea cum am crescut-o de mică. Nici pe cea mică n-aş da-o, pentru că zic că e Szasz, e numele meu, dar ăstelalte, nici pe ele nu le-aş da, le-aş ţine pe toate, dar dacă n-am ce să le dau de mâncare... Ele nu ştiu, săracele…”, mai spune bunica.

Salvarea ar putea veni de la Primărie

Cazul familiei Szasz-Ciupercă este cunoscut şi la primăria din Şipote, iar asistentul social al comunei susţine că şansele ca surorile să nu fie despărţite sunt mari. „Tatăl nu beneficiază nici măcar de venitul minim garantat, pentru că nu are buletin. Dacă ar veni cu o cerere şi actele necesare, l-am putea ajuta, ca să trimitem la Hârlău să i se facă acte. Copiii nu ar trebui să plece din familie dacă tatăl ar arăta interes pentru ei, dar, din păcate, numai bunica este cea care se preocupă de ei în acest moment şi îi îngrijeşte. Dorinţa bunicii de a-şi lua nepoţii în asistenţă maternală nu poate fi îndeplinită, pentru că acest lucru nu este posibil pentru rude de până la gradul IV. Familia poate primi însă ajutor social şi alocaţii de susţinere. Cât o priveşte pe mamă, era de aşteptat să facă acest gest. A fugit de ce a fost mai greu şi, din câte am auzit, chiar ar fi spus ultima oară că vrea să îşi vadă de viaţa ei, recunoaştere ce implică abandonul acestor copii. Tot ce putem face pentru copii ţine de bunică şi de tată, ca ei să vină să le facem acte pentru aceste forme de sprijin”, ne-a spus Cătălina Moşneguţu, asistent social al comunei Şipote.
De astăzi, 4 din cele 5 surori vor trebui să se pregătească de şcoală şi grădiniţă. Fără ghiozdane, pacheţele, hăinuţe sau încălţări bune de iarnă, cu siguranţă ele vor ieşi zâmbind, toate patru, pe poarta casei. Dacă bunica, tatăl sau autorităţile nu vor face mai mult pentru a le ajuta, e posibil ca parcursul împreună al surorilor Szasz-Ciupercă să se frângă cu totul, în afara ultimei rămăşiţe de sprijin. (Nelu Păunescu)