EXCLUSIV Copiii asasini ai Iaşului FOTO

Eduard P., Constantin Tuluc, Robert Ciobanu, Teodosian Gherman, Silviu Tecuţă, Mihai B. şi George M. sunt copii din Iaşi care au îngrozit întreaga ţară şi au adus durere în sufletul celor care au pierdut pe cineva drag din cauza lor. În ciuda vârstelor fragede, ei au ucis cu sânge rece, în unele cazuri, calculându-şi cu exactitate fiecare pas. Lipsa modelelor morale, multiplele frustrări şi carenţe de ordin afectiv sunt componentele care ar putea oferi o explicaţie pentru modul extrem în care au acţionat aceşti copiii. Şi mai grav este că, potrivit specialiştilor, aceştia ar putea recidiva. 

Crima pe care a comis-o la sfârşitul săptămânii trecute Eduard P., în vârstă de doar 16 ani, readuce în atenţie alte cazuri la fel de sinistre. În aproape 20 de ani, în Iaşi au fost şapte copii care au ucis, cei mai mulţi dintre ei fiind în ultimii zece ani. Sunt copii şi tineri din Iaşi sau veniţi în capitala Moldovei care încă nu atinseseră vârsta majoratului care au deja mâinile mânjite de sângele unui necunoscut, al unor persoane din anturaj sau chiar pe cel al membrilor familiei.

EXCLUSIV FOTO / VIDEO: Detalii şocante din trecutul ucigaşului din Copou

Eduard P.

Primul caz răsunător
În după-amiaza zilei de sâmbătă, 28 februarie, Eduard P. (16 ani) şi-a strangulat prietena, pe Diana G., tot de 16 ani, cu un colier de plastic. Fapta a săvârşit-o în parcul Copou şi a fost mânat de gelozie... Diana G. A fost înmormântată marţi, 3 martie, iar băiatul este în arest preventiv timp de 30 de zile pentru omor calificat. Astăzi, 5 martie, este posibil ca el să fie supus expertizei psihiatrice, dacă asta vor hotărî procurorii.

Ultimul drum al elevei ucise din gelozie - GALERIE FOTO - VIDEO

Constantin Tuluc

Însă, primul caz răsunător care deschide seria copiilor asasini ai Iaşului a fost în martie 1997, când Ştefan, un băiat de 11 ani, a fost găsit mort la subsolul blocului. Singurul indiciu al anchetatorilor era un bilet de răscumpărare. S-a dovedit că asasinul era Constantin Tuluc (15 ani), prietenul său, care l-a ucis fiindcă nu voia să-i urmeze planul de a-şi înscena răpirea, pentru a scoate bani de la familie. Tuluc i-a pus pe faţă o pungă de plastic şi l-a strâns de gât. El a fost condamnat la 12 ani şi 6 luni de închisoare, pedeapsă pe care a ispăşit-o.

Efectele catastrofale ale lipsei comunicării directe între oameni EXCLUSIV

Eliberat după nici zece ani
În octombrie 2005, Robert Ciobanu a supus-o la perversiuni sexuale şi a sugrumat-o pe vecina sa Larisa Chelaru, de doar 8 ani.

Robert Ciobanu

Băiatul de 17 ani a ţinut apoi ascuns cadavrul la subsolul blocului din Lunca Cetăţuii, apoi l-a aruncat în tomberon. „Am sărutat-o pe fese şi atunci mi-a venit să-mi frec penisul între picioarele ei. Mi-a spus să o las să plece şi a încercat să iasă. Am blocat uşa şi ea a început să plângă şi nu ştiam cum s-o fac să tacă. Mi-a venit ideea s-o omor”, povestea Robert. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, judecătorii i-au înlocuit pedeapsa de 20 de ani de puşcărie cu internarea într-un centru de reeducare pentru 15 ani, din care opt fuseseră deja petrecuţi după gratii. După şapte luni în centru, s-a ajuns la concluzia că se poate reintegra social, aşa că Robert Ciobanu, astăzi în vârstă de 26 de ani, a fost eliberat.

EXCLUSIV Cine opreşte dramele tot mai frecvente din şcoli?

Cazuri monstruoase în familie
În 2009, Teodosian Gherman, care avea doar 13 ani, s-a supărat că nu poate pleca într-o excursie şi i-a zdrobit capul mamei cu ciocanul, apoi şi-a dus sora la orfelinat. Prea tânăr ca să răspundă penal, a fost internat într-un centru de recuperare comportamentală şi, în cele din urmă, a plecat cu tatăl său în Franţa.

Teodosian Gherman

În octombrie 2011, un alt elev a ucis bestial. Silviu Tecuţă, de 17 ani, şi-a strangulat şi înjunghiat mama şi bunica, apoi a spălat cadavrul celei care i-a dat naştere. Teribila scenă s-a petrecut în vila familiei, din Bucium. La câteva ore după asasinat, băiatul a mers la preotul Aurel Mărgineanu, vecin cu el, şi i-a povestit ce a făcut şi că ar vrea să-şi pună capăt zilelor. Cel din urmă a sunat la 112. Silviu era de mai multă vreme în atenţia psihiatrilor, el suferind de schizofrenie. „Sunt un monstru”, le-a spus el medicilor. Aceştia au ajuns la concluzia că băiatul n-a avut discernământ în momentul comiterii crimei şi a rămas internat într-un centru psihiatric.

Silviu Tecuţă

A ucis un om din curiozitate
La Târgu Frumos, în 2013, un minor a tras în ţeapă un bărbat din dorinţa de a se distra. Constantin M. dormea în mijlocul drumului, cu pantalonii în vine, şi a fost observat de un grup de puştani. Pe caldarâm, lângă bătrân se afla un băţ de salcâm, pe care Mihail B. (16 ani) l-a introdus în fundul lui Constantin M. „După ce băţul a intrat cam 20 de centimetri, minorul a început să dea şuturi în capătul lui. Băţul a străpuns organele interne şi a ieşit prin zona subclaviculară dreaptă”, au spus procurorii. Mihai B. a fost trimis la reeducare pentru 15 ani.

Doctor în psihologie Ion Mânzat: „Pedeapsa şi suferinţa mea trebuie să devină creatoare!”
 

Cum explică specialiştii crima la vârste fragede
Chiar dacă detaliile diferă în aceste cazuri, toate au un punct comun - crimele au fost săvârşite cu sânge rece de copii! Lipsa de afecţiune, felul în care au crescut, posibilele traume sau modul în care aceştia au fost ajutaţi să perceapă agresivitatea sunt câteva explicaţii. „Familia este de luat în calcul, astfel ne putem gândi la frustrări, carenţe afective precoce şi lipsa unor modele morale. În schizofrenie, agresivitatea se îndreaptă către persoanele apropiate; tipic, apare ambivalenţa şi aversiunea afectivă faţă de mamă. Dar, se observă că în toate cazurile, chiar dacă nu este omorât cineva din familie, este distrusă o relaţie cu cineva semnificativ. Agresivitatea este deplasată. Refuzul de a aduce în câmpul conştiinţei adevăratele traume poate să deplaseze acea agresivitatea neexprimată către un alt obiect, pentru care această restricţie nu există, respectiv, a nu distruge acea persoană care ţi-a dat viaţă”, explică Roxana Brânzei, psiholog principal în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi, pentru ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei”.

În plus, specialiştii precizează că structurile psihopate, deci dizarmonice, sunt de suspicionat în astfel de acte, dar şi că sunt săvârşite cu discernământ. „Bineînţeles că aceste persoane au discernământ - se vede clar că au planificat -, dar paradoxul este că majoritatea criminalilor calculează, fantasmează, mai întâi savurează scenariul mental şi abia apoi optează pentru o variantă de punere în act...”, continuă Roxana Brânzei.

Magda Luchian, psiholog clinician: „Boala nu este o pedeapsă, este o lecţie!”

Posibilitate crescută de recidivă
În plus, Roxana Brânzei atrage în continuare atenţia asupra faptului că în aceste cazuri se poate vorbi despre o recidivă. „Majoritatea recidivează. Din păcate, în cazul psihopatiilor, reuşita - fie că e vorba de tratament medical, fie că e vorba de detenţie - este nesemnificativă şi o spun deoarece cunosc foarte bine domeniul, sunt pasionată de el! E ca şi cum ai încerca să transformi un deşert într-o vegetaţie luxuriantă... Aceste persoane ar trebui monitorizate toată viaţa!”, încheie psihologul Roxana Brânzei. Însă, chiar dacă explicaţii se pot găsi, durerea celor care şi-au pierdut prematur o persoană dragă rămâne, la fel cum rămâne şi dorinţa de a fi găsite soluţii pentru evitarea unor noi cazuri. Andreea IGNEA, Ştefana CZELLER

* * *
Un caz cu un tânăr din Botoşani
Reeducare pentru 15 ani este măsura luată pentru tânărul care, în 4 septembrie 2014, i-a ucis cu toporul pe Tiberiu Petrovici şi soţia acestuia, Parascheva. Gabriel M. (17 ani), din Botoşani, fusese angajat să-i ajute la muncă. Băiatul a luat trei telefoane, câteva sute de lei şi pistolul cu bile al septuagenarului. Apoi, în loc să fie cuprins de remuşcări, şi-a sunat tatăl şi i-a povestit că a făcut rost de un pistol şi de bani, ba chiar a tras în aer, ca să-l convingă! În cele din urmă, el a fost descoperit la o stână şi încătuşat.

* * *
„Acestea sunt doar cazurile care apar în media, dar, în realitate, ele sunt mult mai frecvente! Responsabilitatea revine în primul rând familiei pentru că nu există o anomalie la nivel neurologic. Psihopatiile sunt boli ale societăţii, ale relaţiilor. Astfel, mediul care poate corecta sau, dimpotrivă, strica este, în principal, familia!” - Roxana Brânzei, psiholog principal în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi

* * *
„Aceste persoane ar trebui monitorizate toată viaţa!” - Roxana Brânzei, psiholog principal în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi