Înțelepciunea lui Dragobete

 

De Ziua lui Dragobete, adică ruda mioritică a lui Valentin cel capitalist, ar trebui să vorbim despre lucruri frumoase, să ne amintim că oameni suntem şi că aşa cum îi tratament pe cei din jur, aşa vom primi la fiecare soroc. Din păcate, nu pot fiindcă mult prea multe lucruri urâte se întâmplă în jur şi poate dacă ne tragem de mânecă unii pe alţii treburile s-or mai schimba.

Cazurile de copii bătuţi de părinţi sunt la ordinea zilei şi parcă sunt tot mai multe pe zi ce le numărăm. Mame alungate de acasă, prichindei trimişi la cerşit de bărbaţi care nu ştiu decât să bea şi să dea ordine, oameni pentru care bunătatea nu este nici măcar un cuvânt, ci o înşiruite de litere fără de înţeles.

Elevii agresaţi la şcoală de colegi, sub ochii îngăduitori ai profesorilor, ori păruiţi tocmai de oamenii de la catedră, sunt un alt subiect de care văd că lumea s-a săturat că altfel nu-mi explic de ce nu se întâmplă nimic bun.

Violuri, furturi, tâlhării ai căror autori abia sunt la vârsta mustăţii abia mijite, iar legea nu are ce să le facă. În cel mai bun caz îi pedepseşte internându-i în casele de corecţie, de unde ies mai răi decât au intrat. Oare care o fi momentul în care şi-au pierdut sufletele? Sau poate nici măcar nu au ştiu că ar putea avea un alt parcurs în viaţă.

Uneori stau şi mă întreb cum de ce pot întâmpla astfel de nenorociri, dar copiii repetă comportamentul celor care îi educă, celor ale căror modele le sunt oferite şi despre care cred că sunt etaloane. Ce ai mai putea spune despre profesorii care îşi bat joc de copii, despre învăţătorii care îşi aleg prichindeii cu care să lucreze şi pe restul îi ignoră?

Dacă astăzi tot e o sărbătoare a dragostei poate ar trebui să vorbim despre adevărata iubire, cea pe care ne-o oferim nouă înşine, despre valorile fiecăruia, pe care ar trebui să le împărtăşim cu toţi cei alături de care trăim, apoi să învăţăm să facem acest lucru în fiecare secundă. Ar fi bine să ne căutăm mereu modele, să ne raportăm la oamenii pe care îi preţuim, să le aflăm poveştile, să luăm ce este bun şi să mergem apoi pe calea noastră cu dorinţa de a fi mai buni în primul rând faţă de noi. Dacă Dragobete ne poate aduce înţelepciunea asta, că tot e un moment al dragostei, propun să-l sărbătorim în fiecare zi, nu doar când aflăm despre ea din ofertele comerciale ori din întâmplare.

Maura ANGHEL