Ni s-a furat Crăciunul!? (galerie foto)

* mai mult decât o stare de spirit, sărbătorile de acum par să se transforme într-o obligaţie * mulţi oameni nu mai reuşesc să se bucure de căldura familiei, iar drumul spre biserică a fost uitat * nici Moş Crăciun nu mai are farmecul de altădată * copiii s-au învăţat să primească daruri în fiecare zi – punând astfel, sacul bietului Moş în inferioritate

Suntem oameni cultivaţi şi moderni dar, de multe ori, ne împiedicăm la răspunsuri banale. Omitem să vedem ceea ce este frumos şi la îndemâna noastră, ne depărtăm de noi şi de suflet şi descoperim că suntem nefericiţi. Ne speriem de modul în care trece timpul, iar Crăciunul şi apropierea de un nou sfârşit de an ne umplu de frustrări şi de statistici, de liste şi de cumpărături nesfârşite. Ne plângem că nu avem bani, dar încărcăm mesele mult peste limita decenţei. În acest context, îl aşteptăm pe Moş Crăciun. Uneori… şi pe Pruncul Iisus Hristos, să Se nască. Sentimentele şi stările ni se învălmăşesc în suflet şi nu putem da, pe loc, un răspuns prompt la o întrebare firească: Ce însemnă Crăciunul?
Nu toţi… însă o mare parte dintre oamenii pe care îi chestionezi fac ochii mari şi dau în bâlbâială. „Ce înseamnă? Nu ştiu. Perioada aceea din an… Nimeni nu prea mai crede în Moş Crăciun. Nu prea mai are o semnificaţie Crăciunul”, spune Andrei. Este nepăsător. Şi, răspândeşte tristeţe în jur. Tristeţea mare este aceea că Andrei e doar un adolescent – dar, şi-a pierdut deja seninătatea. „Întrebaţi pe cineva mai optimist. Poate vă răspunde mai frumos, aşa cum încercaţi dumneavoastră să faceţi scrierea!”, a exclamat o doamnă şi a oftat.
„Acum, copiii au de toate şi nu mai sunt fericiţi”
Deşi nu la fel de uşor, oameni optimişti se găsesc. Vii şi deschişi, pentru a întâmpina cum se cuvine Naşterea Domnului şi sărbătorile de iarnă. „Pentru mine, Crăciunul este un eveniment deosebit, pentru că mă pregătesc cu mâncăruri, mă duc pe la biserică, mă duc pe la familie. E o sărbătoare şi de biserică, şi de casă”, ne-a spus Minerva Suveică. Are 82 de ani şi bucuria omului simplu, dar împlinit. Are şi multe amintiri din copilărie, pe care le păstrează cu sfinţenie. „Era grozav. Mă duceam cu pluguşorul şi cu steaua, în ceată cu mulţi copii. Era ceva deosebit. Evenimentele astea aveau parcă mai multă implicare, mai mult fast. De Moş Crăciun, nu mai spun! Când eram copil, căutam prin toată casa, până găseam darurile ce urma să le primim. Dar, tăceam din gură. De obicei, primeam cărţi, caiete, nu altceva. Părinţii mei nu erau prea avuţi, însă ce era, cât de puţin, era un mare lucru! Acum, copiii au de toate şi nu mai sunt fericiţi”, a constatat bunica Minerva.
Într-adevăr, copiii din familiile cu venituri constante sunt învăţaţi să primească multe şi în fiecare zi. Prin urmare, e imposibil să-i mai impresioneze atât de mult apariţia unui Moş – mai ales dacă, între timp, au aflat din micile-mari secrete ale vieţii.
Bani pentru colindători
Totuşi, măcar până la clasa a IV-a, încearcă să-şi găsească timp şi pentru emoţii. „Ne pregătim. De acum, vine Moş Crăciun. Ne aduce cadouri, e mai frumos decât în alte zile. Crăciunul îl petrecem în familie. Ne gândim şi la chestia asta, că S-a născut Hristos. Eu merg cu colinda şi cu uratul pe la neamuri. E şi bucuria de a-i revedea pe cei dragi, dar şi aceea de a strânge nişte bani”, povesteşte Cosmin Ştefan. Băiatul a mărturisit că reuşeşte să adune ceva profit în această perioadă. Suficient cât să înceapă să-şi facă primele planuri pentru tabăra din vară.
Problema banilor şi planificarea lor e un gând mai ascuns pentru tineri. Care au încetat demult să-şi facă planuri şi care au rămas cu nostalgia unor vacanţe de iarnă petrecute în satele bunicilor. „La ţară primeam colăcei şi mere şi ştiam să ne bucurăm cum se cuvine, când ne umpleam desaga. Acum, nu mai merg la colindat, dar mai ies cu colegii, mergem cu capra. Nu e pentru bani, ci pentru distracţie. Este o ocazie bună de a mai trece pe la rude”, a spus Eduard Finiş.
Cei mai emoţionaţi şi mai nerăbdători de a gusta din toate bucuriile sărbătorilor rămân, însă, copiii mici tare. „Nepoţii mei vor fi foarte încântaţi. Din septembrie îl aşteaptă pe Moş Crăciun. La momentul acesta sunt micuţi, au 2 şi 3 ani, dar sunt fericiţi”, a constatat Mariana Olaru. Schiţează un zâmbet forţat şi se observă că încearcă, măcar de dragul nepoţilor, să fie mai bine decât starea pe care o are pe interior.
Când ne abatem de la Sărbătorit…
„Crăciunul, la mine, înseamnă odihnă. Câteva zile libere. Dar, e şi spiritul familiei. Bucuria de a simţi bucuria copiilor, aceea de a găsi cadouri sub brad. Este şi semnificaţia religioasă… dar, eu am cam uitat drumul la biserică”, recunoaşte Dana Buga.
Şi, până la urmă, cam în această ultimă propoziţie stă misterul. Starea noastră de bine sau de mai puţin bine. Credinţa şi optimismul pierdute pe undeva, în vâltoarea vieţii de zi cu zi. „Sărbătoarea Crăciunului e o alegere şi stă în puterea fiecărui om să aleagă să meargă la biserică, să aleagă să-şi primenească sufletul, să aleagă să trăiască în spiritul Crăciunului. Altfel, se poate întâmpla să fie o sărbătoare fără sărbătorit. Adică, dacă nu vorbim de naşterea lui Cristos, e posibil să facem brad, lumini multe, sărbătoare, cu alte cuvinte – dar, unde este sărbătoritul?”, atrage atenţia preotul Cornel Cadar, reprezentant al Episcopiei Romano-Catolice. Bucuria şi licărirea de speranţă vin, însă, în orice moment suntem dispuşi să ne pansăm rănile şi să ne deschidem sufletul. „Crăciunul poate fi recuperat teologic şi religios vorbind, printr-o participare a noastră la colinde, printr-o prezenţă în biserică, printr-o ajutorare a celor săraci, bolnavi şi singuri în zilele de Crăciun. Toţi suntem Moş Crăciun. Avem nevoie să dăruim şi să primim. Darul cel mai de preţ al lui Dumnezeu pentru noi este Hristos, pe care ni-L trimite din Ceruri”, a punctat preot Ioan Valentin Istrati, reprezentant al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
O, ce veste minunată!
Unii ascultă sfatul şi, prin urmare, găsesc şi zâmbetul şi puterea de a merge mai departe. „Crăciunul marchează, după mine, începutul religiei creştine, prin naşterea lui Iisus Hristos. Acest fapt prilejuieşte familiei să se reunească, la biserică şi acasă. Retrăim secvenţe din anul care se apropie de final, cu bune, cu rele şi ne bucurăm de începutul unui an care se presupune că va fi mai bun decât precedentul”, a spus, visător, Ştefan Ocheşanu.
Visarea şi credinţa sunt, într-adevăr, remedii pentru suflet. Alinând pe interior, pe exterior poate apărea zâmbetul acela, din toată inima. E adevărat că fiecare dintre noi avem multe şi mari greutăţi, însă este la fel de adevărat că, dacă ne oprim o clipă pentru a privi în jur – ne vom înspăimânta. Pentru că, întotdeauna este loc de mai rău. Şi, pentru că mulţi oameni sunt cu adevărat bolnavi, săraci, împovăraţi de grija zilei de mâine. Pentru ei, Crăciunul este ca şi oricare altă perioadă – un moment al preocupării referitor la ceea ce vor pune în farfurie. La noi, preocuparea este ca nu cumva să rămână vreun colţ de masă liber…
Crăciunul este un prilej de a face fapte bune. Şi de a-i ajuta pe cei care chiar n-au parte de cele mai simple bucurii. Crăciunul este un prilej de a mulţumi pentru ceea ce avem. Şi, avem! O viaţă, o familie, o privire spre viitor. Mai important decât atât, avem un Mântuitor! Şi prilejul de a exclama: „Astăzi S-a născut Hristos, Mesia chip luminos! Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!”.

(Anda Pintilie)