Visul american, povestit din Bucovina

* „America este exact aşa cum o vezi în filme, cu părţi bune şi rele. În America orice om îşi poate depăşi condiţia” * asta este concluzia la care a ajuns Ioan Goraş, un sucevean de 26 de ani, recent ieşit de pe băncile facultăţii, care a trăit din plin visul american

În anul 2008, tânărul, care astăzi este şeful de cabinet al parlamentarului PDL Ioan Bălan, a accesat programul „Work and Travel” şi a zburat cu avionul zece ore peste Ocean, până când a pus piciorul pe pământul descoperit de Cristofor Columb. „Am vrut să plec cu un an mai repede, însă nu am avut bani. Programul este foarte bine gândit, însă ai nevoie de bani ca să pleci, bani pe care ulterior îi recuperezi. Eu aveam nevoie atunci de 2500 de dolari ca să-mi acopăr biletul de avion şi vizele. Aşa că timp de un an am muncit pe unde am apucat ca să fac rost de aceşti bani. Am lucrat şi la un post de radio, am făcut şi chestionare. În cele din urmă mi-au dat şi părinţii nişte bani pe care i-am returnat când m-am întors acasă, pentru că nici părinţii mei nu stau bine cu banii”, îşi aminteşte suceveanul.
După ce în sfârşit a făcut rost de bani, Ioan Goraş şi-a făcut bagajele şi dus a fost. A stat patru luni în America. „Înainte de plecare nu am închis un ochi timp de trei nopţi. Avem emoţii foarte mari. Nu mai fusesem în străinătate şi acum trebuia să parcurg peste 10.000 de kilometri ca să ajung în America”, a spus tânărul. Cu emoţii mari, studentul de atunci a plecat în aventura vieţii lui alături de alţi şase tineri suceveni.
După un drum obositor de aproape zece ore cu trenul de la Suceava la Bucureşti, şi alte zece ore cu avionul de la Bucureşti la New York, studenţii au ajuns la destinaţie. „Când am aterizat am avut nevoie de două ore ca să ieşim din aeroport. Ne luam şi noi după fluxul de oameni, dar tot am avut nevoie de timp”, a spus Ioan.
După ce au ieşit din aeroport, tinerii au dat piept cu... America. „Am avut parte de cunoscutul şoc cultural. Am văzut acele taxiuri galbene din filme, bărbaţi de 60 de ani cu pantaloni largi şi cu căşti pe urechi. Ştiaţi că pentru a vedea cerul în New York trebuie să te uiţi în sus şi nu în stânga sau în dreapta? Noi ştiam şi chiar am vrut să vedem dacă este adevărat. În cele din urmă ne-am urcat în autobuz şi am plecat spre Virginia Beach, un oraş turistic aşa cum este Constanţa. Aici trebuia să lucrez ca ajutor de chelner la un restaurant al lanţului hotelier Hilton”, povesteşte tânărul. În prima săptămână grupul de suceveni s-a acomodat cu clima şi fusul orar, după care fiecare s-a pus pe treabă.
„Am câştigat şi 110 dolari pe zi”
Ioan Goraş a explicat că la restaurantul luxos de la Hilton lucra aproximativ şapte ore pe zi. A fost impresionat de profesionalismul şi rigoare angajaţilor de acolo. Chelnerii erau oameni tineri, cu vârste de până la 28 de ani, care în paralel studiau la facultate. „Într-o zi de weekend un chelner făcea şi câte 400 de dolari bacşiş. Împărţeau aceşti bani cu ajutorul de chelner sau cu bucătarul doar dacă vroiau. În general nu împărţeau, pentru că aveau nevoie de bani ca să-şi achite împrumutul de 30.000 de dolari pe care-l luau de la stat pentru a-şi plăti studiile. În America aceasta este o practică, studenţii i-au cu împrumut bani de la stat ca să studieze. Acesta este şi motivul pentru care chelnerii aveau nevoie de foarte mulţi bani”, ne-a spus Ioan Goraş. Suceveanul a explicat că restaurantul unde a lucrat i-a oferit posibilitatea să câştige mai mulţi bani în serile când hotelul Hilton găzduia nunţi sau alte evenimente. „Managerul general de la Hilton era un tip profesionist. Era un tip greu de abordat. Nu vorbeai des cu el, dar atunci când vorbeai îţi explica nişte lucruri pe care trebuia să le memorezi. Mi-a explicat că hotelul se bazează pe calitate şi pe servicii ireproşabile. Nu toţi studenţii au înţeles treaba asta. Au fost studenţi care au fost concediaţi, pentru că nu au înţeles să respecte eticheta. Programul i-a ajutat să-şi găsească alt job. Cât mă priveşte, managerul de la restaurant mi-a propus, spre finalul perioadei de şedere, să rămân la ei. Mi-au făcut o ofertă de angajare pe postul de chelner ceea ce m-a impresionat, pentru că în restaurant nu erau chelneri străini. Managerului i-a plăcut cum vorbesc”, a declarat suceveanul.
Pentru că munca de la restaurant nu era istovitoare, Ioan Goraş şi-a căutat şi un al doilea job. „M-am angajat la o pizzerie. Am avut şi un al treilea job, am lucrat la un motel. Am făcut curat în camere. Aşa am ajuns să câştig chiar şi 110 dolari pe zi”, a spus fostul student.
De vorbă cu lunetiştii aflaţi în misiunea
În urma experienţei americane, Ioan Goraş a rămas cu un respect deosebit pentru forţele de ordine de peste Ocean. A avut ghinionul şi norocul în acelaşi timp să asiste la o misiunea de prindere a unui criminal. „Într-o zi când eram de serviciu la motel, un infractor înarmat, căutat în trei state pentru uciderea soţiei s-a baricadat într-o cameră de unde tot ameninţa pe unii şi pe alţii. Am văzut cu ochii mei intervenţia forţelor de ordine. La faţa locului a venit o echipă de pompieri, poliţişti, antitero şi acele swat-team pe care le vedem prin filme. Eu am stat într-o cameră cu lunetiştii. Misiunea lor era să-l lichideze pe criminal în caz de forţă majoră. Am stat de vorbă cu lunetiştii şi mi-au povestit cum au ajuns să practice această meserie. În cele din urmă l-au prins pe infractor”, ne-a spus suceveanul. Tânărul a precizat că poliţiştii americani îi respectă pe cetăţeni doar dacă cetăţenii respectă legea. „Am mai văzut tot în Virginia Beach, cum poliţiştii care erau călare au prins nişte hoţi. Au fost destul de agresivi cu ei. I-au trântit la pământ de nu s-au văzut”, este de părere Ioan Goraş. Pe de altă parte, spune suceveanul, tot poliţiştii americani sunt cei care atunci când un cetăţean are nevoie de ajutor, face tot posibilul să ajute. „Cu o săptămână înainte să ne întoarcem în România, am închiriat o maşină ca să mergem într-o excursie. Autostrada pe care am ieşit avea câte nouă benzi pe fiecare sens de mers. La un moment dat ne-a explodat un cauciuc la maşină şi am tras pe dreapta, pe banda de urgenţă. În câteva minute, lângă noi şi-a făcut apariţia patrula de stat care ne-a întrebat dacă suntem teferi şi dacă ne poate ajuta cu ceva”, a spus Goraş.
Două geamantane de haine şi un sac de amintiri frumoase
Din banii pe care i-a câştigat în America, Ioan Goraş şi-a achitat datoriile în ţară şi a reuşit să-şi cumpere două valize pline de haine de firmă. „Am umplut valizele cu haine pe care am dat doar 200 de dolari. Le-am cumpărat la reducere”, a spus tânărul, care pe lângă bani, a venit acasă cu un sac de amintiri frumoase.
Când a ajuns înapoi acasă, lui Ioan Goraş i s-a propus să ocupe postul de coordonator local al programului „Work and Travel”. Tânărul a acceptat postul, iar acum îi ajută pe alţi studenţi ca să trăiască visul american. „Până acum nu mai puţin de 1100 de studenţi suceveni au plecat în America prin acest program, care este avantajos şi pentru angajatorii americani. Angajatorii primesc o reducere a taxelor de 25% dacă angajează studenţi străini”, a spus Goraş, explicând că acum programul este şi mai uşor de accesat, pentru că sunt bănci care oferă credite pentru cei care vor să ajungă în America prin „Work and Travel”.
Route 66
Ioan Goraş a explicat că studenţii care accesează programul se împart în două categorii: cei care vor să ajungă în America pentru a face bani şi cei care vor să-şi îndeplinească visele. Printre aceştia s-au mai strecurat însă studenţi care au plecat prin intermediul programului, dar apoi au rămas definitiv în State. După cele patru luni de muncă la Work and Travel, studenţii au dat în judecată statul american, solicitând o altă viză de şedere. Procesul se desfăşoară pe parcursul a cel mult trei ani, timp în care solicitantul poate să lucreze. Aproximativ 90% dintre cei care dau statul în judecată pentru a rămâne în America au câştig de cauză.
„Am avut un student pe care eu personal îl admir foarte mult care a plecat în America pentru a-şi cumpăra o motocicletă cu care să parcurgă celebrul Route 66. A muncit patru luni de zile, şi-a cumpărat motocicleta, după care a parcurs drumul de la Chicago la L.A. A dormit prin moteluri şi la cort. A ajuns în L.A. a vândut motocicleta şi s-a întors acasă”, a povestit coordonatorul programului. Acesta atrage atenţia că de-a lungul timpului au fost şi cazuri în care studenţii au avut parte de experienţe nu tocmai plăcute în America deoarece nu s-au documentat înainte de plecare. Un grup de suceveni a plătit o cursă cu taxiul 1100 de dolari, când puteau să ajungă la destinaţie cu autobuzul care costa doar 60 de dolari. Indiferent de situaţie, Ioan Goraş îi încurajează pe tineri să acceseze programul. „Înscrierile pentru anul acesta au început în toamnă. Probabil că la vară peste 100 de suceveni vor trăi visul american...”, a conchis suceveanul.
Oana Şlemco