Necunoscute sunt căile clasei pregătitoare!

* jumătatea anului şcolar nu înseamnă şi rezolvarea – măcar pe jumătate – a ceea ce înseamnă conceptul de clasă pregătitoare * se ştie ce ar trebui să se facă, dar nimeni nu ştie cum * în acest context, nici copiii din pântece nu au asigurat încă un viitor stabil în sistemul educaţional românesc

Ar trebui să înceapă recensământul copiilor, apoi ar trebui să se reia discuţiile despre clasa pregătitoare. Discuţii neîncheiate vreodată şi, aparent, mereu altele! A trecut o jumătate de an, dar nimeni nu reuşeşte să găsească şi să claseze cu stricteţe părţile bune, părţile mai puţin bune – ceea ce ar trebui păstrat şi ceea ce ar trebui schimbat la această clasă cu numărul zero…
După luni întregi în care părinţii au fost puşi pe drumuri şi forţaţi să apeleze la mijloace mai puţin ortodoxe pentru a-şi da copiii la şcolile la care doreau, după ce directorii au trebuit să sacrifice laboratoare şi săli de sport pentru a inventa spaţiu, iar investiţiile în mobilier au scos fonduri uriaşe de la vistieria statului – acum, toată lumea e în impas. Nu se ştie dacă această clasă se va păstra la şcoală sau se va întoarce la grădiniţă. „Cred că putem vorbi de mutare doar ca spaţiu, în sensul de a folosi sălile de grădiniţă, care sunt mai spaţioase. Însă, a renunţa la structură nu mi se pare o idee bună, în condiţiile în care foarte multe sisteme occidentale, recunoscute ca fiind performante, încep sistemul educaţional obligatoriu la 5 sau 6 ani, iar copiii pot învăţa mult mai organizat primele cunoştinţe”, a declarat Camelia Gavrilă, şefa Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Iaşi.
Să răspundem la întrebări cu… întrebări
Însă, nimic nu este bătut în cuie. „Drumul acesta, al clasei pregătitoare, va mai trebui corectat, evident. Ca mod de organizare, profesori, material didactic, săli adecvate. Apoi, este necesară şi o libertate de mişcare şi de alegere a şcolii, pentru părinţi”, a mai punctat şefa ISJ o parte dintre nemulţumirile actuale.
În acest context, în loc de răspunsuri, noul ministru al Educaţiei îşi pune şi el… întrebări! „Cred că acest principiu, de a aduce copilul la şcoală cât mai devreme este corect. Dincolo de acest subiect, vorbim despre o problemă de ordin funcţional: unde îl prinzi pe copil în învăţământul obligatoriu? În cadrul formaţiunilor de studiu de la grădiniţă sau în cadrul formaţiunilor de studiu din ciclul primar? Conform legislaţiei actuale - Legea 1/2011 - trebuie să fie în ciclul primar. Dar ce faci dacă nu ai spaţii, pentru că, de fapt, aceasta a fost problema şi, din punctul meu de vedere, Legea 1/2011 - nu doar în această componentă, ci în multe alte componente - s-a grăbit să reglementeze fără să îşi ia măsurile de precauţie, că acele măsuri sunt şi fezabile într-un an, doi sau trei”, spune Remus Pricopie.
Prin urmare, psihoza clasei pregătitoare nu are cum să fie tratată prea curând. De suferit şi de ţinut scutul atacurilor vor fi responsabili tot directorii de şcoli şi de grădiniţe. Iar de decis, o vor face ăia mari. Aşa cum ne-am obişnuit, pe spatele şi pe viitorul a generaţii întregi de copii-cobai.

(Anda Pintilie)