Tizicul de Botoșani, foc din bălegarul de vacă

Chiar dacă pare greu de crezut în secolul în care oamenii caută panouri fotovoltaice pentru case, folosesc roboți la multe treburi casnice, cei înstăriți fac călătorii pe Lună, iar tinerii sunt ași în tehnologie, în satele din Botoșani oamenii se încălzesc cu bălegar uscat. Sau tizic, așa cum i se spune unui amestec din balegă de vacă și paie, care ține loc și de brichete, și de pelete, și de lemn ori de gazul din centralele termice. În lumea satului, tradiția bate orice invenție, mai ales dacă este condiționată de un trai modest.

Pentru cei cărora le plac poveștile, cea a tizicului începe cu practici vechi și oameni cu inimi generoase, care au căutat întotdeauna să folosească resursele disponibile cât mai eficient. În satele din Botoșani, tradiția de a utiliza bălegarul de vacă ca material combustibil a fost transmisă din generație în generație, iar astăzi, această practică continuă să strălucească în lumina amintirilor și în spiritul solidarității. Cei ancorați în trista realitate pot înțelege cu ușurință că doar nevoia îl împinge pe om să stea în urma vacile și să le adune bălegarul, cu care apoi să-și înfunde sobele.

Foc din bălegarul de vacă

Procesul de obținere a tizicului este unul artizanal, care necesită multă muncă.

Rețeta este simplă - bălegarul este adunat de pe câmp, se amestecă fie cu lopata, fie cu paiele, se frământă cu picioarele, apoi se modelează în forme care se clădesc și se lasă la uscat, în soare. Când „cărămizile ecologice” sunt gata, ajung în magaziile oamenilor, iar de acolo în sobe, pe timpul iernii. „Iese fum, cum să nu, dar oamenii s-au obișnuit. Cei mai bătrâni fac tizic, că cei tineri ori au plecat, ori își cumpără lemne sau brichete. Proceseul este murdar și respingător, dar face parte din cultura locului și cu greu cred au oamenii vor renunța. Mă refer la cei în vârstă”, am aflat de la Ionuț Toader, un voluntar la o asociație de turism care promovează tradițiile Moldovei.

În fapt, tizicul înseamnă mai mult decât niște cărămizi obținute din bălegar, este un simbol al comunității și solidarității fiindcă sătenii se ajută între ei. Apoi, pe timp de iarnă, căldura nu vine doar de la flăcările mocnite ale bucăților de bălegar uscat, ci și din inimile oamenilor ce se adună în jurul focului cu diferite ocazii.

Într-o lume în care ritmul vieții se accelerează, tizicul, chiar dacă este o dovadă a traiului modest, rămâne o tradiție și un simbol al identității locale, Botoșaniul fiind una dintre puținele zone din țară unde sătenii folosesc absolut orice produs al cirezilor de vaci...

Maura ANGHEL