Un infractor bombardează instanţele ieşene cu cereri de redeschidere a cazului

 * cel sancţionat se află în Penitenciarul Iaşi, unde execută o pedeapsă de 5 ani închisoare * doar anul trecut, el a făcut 12 cereri de redeschidere a procesului, 10 dintre acestea fiind retrase ulterior, în faţa instanţei * judecătorii au constatat că tânărul şi-a exercitat „cu rea-credinţă drepturile procesuale şi procedurale”, amendându-l cu 2.500 de lei

Nu doar legislaţia stufoasă şi în perpetuă schimbare, normele procedurale complicate şi procesomanii sunt cauzele supraaglomerării instanţelor de judecată. Un rol important îl joacă aşa-numiţii contestatori-deţinuţi, care găsesc din orice un motiv ca să schimbe aerul din penitenciar cu cel al sălilor de judecată şi să facă o plimbare cu autobuzul blindat.

Cel mai recent caz, un veritabil record în materie, este cel al lui Paul D., un tânâr în vârstă de 21 de ani, care este cazat în imobilul din str.Dr.Vicol nr.10 încă din toamna lui 2017, unde execută o pedeapsă de 5 ani. Anul trecut, el a bombardat Judecătoria, Tribunalul şi Curtea de apel cu tot felul de cereri de redeschidere a procesului şi contestaţii în anulare. N-a adus niciun argument, niciun motiv faptic în sprijinul demersurilor sale, iar 10 din cele 12 cereri depuse le-a retras imediat cum s-a văzut ajuns în sala de judecată.

Comportamentul lui Paul i-a adus la exasperare pe judecători, nu doar că i-au respins, alaltăieri, ultima cerere, dar i-au mai şi dat o amendă de 2.500 lei pentru „abuz de drept”. „Instanţa constată că doar în anul 2019, deţinutul-contestator Paul D.  a formulat – aşa cum rezultă din fila 2 dosar – nu mai puţin de 12 cereri cu acelaşi obiect de redeschidere a procesului penal, un număr de 10 fiind ulterior retrase în faţa instanţei, alte două nefiind încă soluţionate. Apoi, instanţa constată că, în speţă, contestatorului i s-a făcut adresă la locul de detenţie pentru a face precizări la cerere, însă, aşa cum s-a subliniat mai sus, acesta nu a dat curs solicitării, limitându-se la menţiona că îşi menţine cererea şi că vrea să fie adus în instanţă. În al treilea rând, după ce a fost adus în instanţă şi după ce a precizat din nou că cererea este a sa şi o menţine, contestatorul a dorit să îşi schimbe radical obiectul cererii, iar după ce i s-a spus că acest lucru nu este posibil, a cerut termen de arhivă.

În al patrulea rând, după ce i s-a adus la cunoştinţă că i se permite să studieze dosarul cauzei împreună cu avocatul din oficiu, în sala de judecată (volumul redus al actelor dosarului neimpunând acordarea unui termen distinct), cauza urmând să fie lăsată la a doua strigare, contestatorul a refuzat studierea dosarului, iar apoi, a cerut, din nou, amânarea judecăţii cauzei, de această dată, sub pretextul că doreşte să îşi angajeze un avocat ales, cerere care i-a fost respinsă motivat.

Nici ulterior, respingerii acestei cereri, contestatorul nu a dorit să studieze dosarul, deşi a fost interpelat din nou. Ulterior, acesta nu a dorit să mai facă nici o precizare sau să pună concluzii cu privire la contestaţia în anulare promovată. În fine, instanţa are în vedere şi soluţia dispusă prin sentinţa vizată de contestaţia în anulare (s-a luat act de retragerea unei cereri), precum şi faptul că nici una din dispoziţiile sentinţei nu a fost contestată de deţinutul Paul D în termenul legal, rămânând definitive.

În aceste condiţii, instanţa constată că toată această conduită/poziţie procesuală de ansamblu a deţinutului-petent Paul D, amplu descrisă anterior, concretizată, în esenţă, în formularea unei cereri vădit inadmisibilă (după ce anterior formulase numeroase cereri similare, pe care apoi şi le-a retras), în formularea cu vehemenţă de solicitări multiple şi cu caracter şicanatoriu, cu singurul scop practic de a obţine o amânare a cauzei (şi, deci, o nouă aducere a sa în instanţa), reprezintă, în realitate, o exercitare cu rea-credinţă a drepturilor sale, respectiv un abuz de drept, inclusiv în scopul menţinerii sale în Penitenciarul Iaşi şi a aducerii repetate în faţa Tribunalului Iaşi.

În plus, se are în vedere că, prin acest tip de conduită procesuală a contestatorului şi prin formulare de cereri vădit inadmisibile, au fost generate, inutil, cheltuieli judiciare ridicate. Aceste concluzii sunt întărite şi de numărul ridicat (doar) al cererilor de redeschidere a procesului penal formulate de acest deţinut şi înregistrate pe rolul Tribunalului Iaşi, la care se adaugă zeci de alt cereri repetitive. De aceea, în baza constatărilor şi argumentelor de mai sus, instanţa îi va aplica contestatorului-deţinut Paul D. o amendă judiciară în cuantum de 2.500 lei pentru abuz de drept, constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale”, au precizat magistraţii în motivarea sentinţei. Marcel FLUERARU