„Am nevoie să gătesc, am nevoie de adrenalina pe care mi-o oferă bucătăria”
Dimensiune font:
Dialog cu Vlăduț Eugen Manoliu, un promotor al artei gastronomice, un român pentru care acasă înseamnă locul unde vibrează pământul
Gastronomia este o artă a vieții, o călătorie fascinantă prin arome, texturi și culturi, care ne conectează într-un mod profund la lumea din jurul nostru. Este o modalitate de a experimenta bucuria, creativitatea și identitatea culturală, a cărei importanță se reflectă în multiplele moduri în care ne influențează viața de zi cu zi.
Prin intermediul gastronomiei, putem explora o diversitate de ingrediente și tehnici culinare care ne permit să experimentăm o varietate de arome, culori și gusturi. Contribuie la o alimentație sănătoasă și echilibrată, promovând sănătatea și bunăstarea, dar este mai mult decât doar nutriție. Este un vehicul pentru cultură și tradiție. Fiecare cultură are propria sa bucătărie, cu rețete și tehnici transmise din generație în generație. Astfel, gastronomia reprezintă o modalitate de a păstra și transmite istoria și identitatea culturală a unui popor. De la sushi-ul japonez la pasta italiană, fiecare fel de mâncare spune o poveste despre țara de origine și despre oamenii care o prepară.
În plus, gastronomia are un impact economic semnificativ. Industria alimentară și restaurantelor oferă locuri de muncă pentru milioane de oameni la nivel global. Stimulează agricultura și pescuitul, având un efect direct asupra economiilor locale și globale. Este un factor important în turism, atrăgând milioane de turiști în căutare de experiențe culinare unice.
Gastronomia are, de asemenea, un rol social important. Mesele aduc oamenii împreună și promovează comunicarea și conectarea. Acestea sunt momente în care putem împărtăși povești, tradiții și emoții cu cei dragi. Prin intermediul acestei arte, putem experimenta bucuria de a găti împreună cu familia sau de a savura mese în compania prietenilor.
În concluzie, nu este doar un act de hrănire a corpului, ci și o formă de artă, o expresie culturală, o forță economică și un mijloc de conectare socială. Despre toate acestea, dar și despre pasiunea de a lucra în bucătărie, am discutat cu Vlăduț, un chef despre care cu siguranță vom auzi mult mai multe lucruri frumoase.
- Cum a început pasiunea ta pentru gătit și când ai știut că vrei să urmezi această carieră?
- Pasiunea pentru gătit a început încă din copilărie când , locuind cu bunicii la Roman, unde sunt născut, se gătea foarte des. Fiind cel mai mic, mă învârteam printre picioarele bunicii în timp ce gătea și cu timpul am început să o ajut. Când am mai crescut a început să îmi placă și am încercat „rețete” noi, nu mereu comestibile.
- Ce te-a inspirat să participi la concursul „Chefi la cuțite” și cum crezi că această experiență te-a modelat ca bucătar?
- Dorința de a mă face văzut m-a împins să particip la „Chefi la cuțite”. Eu știam că gătesc bine, dar ca să evoluez profesional trebuiau să vadă și alții.
- Lumea a tot spus că ai gătit pentru Conor McGregor (celebrul luptător irlandez de arte marțiale mixte și pugilist profesionist - n.r.). Cum a fost?
- Primesc mereu această întrebare și mă amuză teribil de fiecare dată. Nu am gătit în mod special pentru Conor McGregor. Lucram la un restaurant într-o zonă foarte bună din Dublin la care obișnuia să vină el. Fiind chef de partie (bucătar responsabil de o secție - n.r.), responsabil de secția caldă, am gătit în momentul în care ne-a vizitat restaurantul împreună cu familia sa. Eram la Dublin, lucram în bucătăria de la Fallon and Byrne din Peoples Park, aflată în golful Dun Laoghaire.
- Ai fost bucătar în Irlanda. Ce te-a determinat să pleci peste hotare?
- Nu eram într-un loc foarte bun în viața mea în momentul în care am decis să plec în Irlanda. Un prieten foarte bun plecase deja de câteva luni și vorbeam aproape zilnic despre viața lui acolo și de cât de frumoasă i se părea experiența într-un hotel de 5 stele. Am vrut să evoluez și mi-am dat seama că, la momentul respectiv, în Iași nu prea mai aveam cum și unde să cresc. Așa am ajuns să plec.
- Ce le-ai gătit celor din străinătate?
- Le-am gătit irlandezilor ciorbă rădăuțeană care le-a plăcut foarte mult. Le-am făcut și sarmale care i-au dat pe spate. Slănină și șoric nu au vrut să mănânce, au avut o reticență în privința asta. În principiu, avem o gastronomie văzută foarte bine peste hotare, în primul rând datorită faptului ca folosim foarte multe produse locale, crescute la noi, în grădină.
- Te-ai întors acasă. Cum ai decis să iei biletul către Iași?
- În adâncul sufletului meu sunt naționalist și îmi iubesc țara. Nu la extrem, dar simt cum mă cheamă pământul românesc înapoi acasă. Mi-am promis că o să fac în așa fel încât să ajut la evoluția bucătăriei de acasă, din Iași, cu ajutorul cunoștințelor dobândite acolo. Și asta am făcut. Am venit cu niște sisteme și practici de lucru pe care le-am
implementat în bucătăriile pe care le-am condus în Iași.
- Ce îți place să mănânci în timpul liber? Există vreun fel de mâncare care îți este preferat?
- Iubesc să mănânc vită, gătită în toate felurile posibile. De la tartar până la beef bourguignon.
- Cu ce tip de gastronomie te identifici cel mai mult și de ce?
- Cred că cel mai mult mă identific cu bucătăria franțuzească. Sunt de părere ca bucătăria s-a născut și a crescut în Franța, după care a plecat în călătorie în jurul lumii. Îmi place tehnica de gătit franceză, felul migălos de a face totul cu o precizie chirurgicală. Totodată, pot spune ca sunt fan al simplității din bucătăria italiană. Încerc mereu să găsesc echilibrul între tehnica asta complexă și simplitate.
- Care a fost cel mai dificil fel de mâncare pe care l-ai gătit vreodată și pentru cine a fost?
- Cele mai dificile feluri de mâncare gătite sunt cele pentru soția mea, care este cel mai mare critic al meu. Uneori imposibil de mulțumit nu pentru ca este pretențioasă, ci pentru că nu mănâncă foarte multe lucruri.
- Ai avut vreodată accidente în bucătărie, cum ar fi tăieturi cu cuțitul sau mâncare arsă? Cum te-ai descurcat în acele situații?
- Există o vorbă: „Arsurile și tăieturile sunt ale noastre și le purtăm cu mândrie la fel cum militarii de carieră își poartă medaliile”. Bineînțeles ca au existat accidente, unele mai grave, altele mai puțin. Pot aminti despre unul dintre ele, când, fiind understaffed în bucătărie, eram doi bucătari în loc de patru, din grabă și neatenție, mi-am tăiat o bucată considerabilă din degetul arătător la feliator. Ar fi trebuit să mă duc la spital, dar am considerat că e mai important serviciul, m-am pansat singur și am continuat tura până la final.
- Ce faci atunci când nu gătești? Ai hobby-uri sau interese în afara bucătăriei?
- Există viață și după bucătărie! Puțină ce-i drept, dar există. De obicei mă joc, sunt gamer într-o oarecare măsură, nu prea mai am timp din cauză că de un an jumătate jonglez între job, casă și facultate. M-am înscris la Facultatea de Economie pentru a aprofunda cunoștințele practice de management HoReCa pe care le am și pentru a dobândi unele noi care mă pot ajuta în dezvoltarea profesională.
- Cum menții echilibrul între viața profesională și cea personală?
- Grea întrebare, greu răspuns și mai greu de realizat. Am noroc de o soție care mă înțelege și care îmi este alături în tot ceea ce fac. A înțeles ca nu pot fără bucătărie și nici nu vreau. A înțeles ca am nevoie să gătesc, am nevoie de adrenalina pe care mi-o oferă bucătăria. Și eu la rândul meu am înțeles că viața se alcătuiește din momente, mai ales cele frumoase trăite împreună. Viața mea e dedicată în mare parte creării de momente frumoasă alături de ea.
- Cine te-a influențat cel mai mult în cariera ta și ce sfaturi prețioase ai primit?
- Fiind puțin influențabil aș spune că nimeni. Ar fi totuși câteva sfaturi pe care le-aș putea aminti: „Cât ești tânăr plimbă-te în cât de multe bucătării cu putință și acumulează toată experiența posibilă. La 30 de ani, stabilește-te într-o bucătărie pe care să o conduci”. „Nu există nu pot, nu există nu știu, când primești un task care ți se pare imposibil de realizat, informează-te și du-l până la capăt”.
- Ce părere ai despre bucătăria românească?
- Din punctul meu de vedere noi nu prea avem mâncare tradițional romanescă. Sarmalele și ciorba de burtă sunt turcești, chiftelele sunt și ele asiatice unde se numesc kufta, kafta sau kofta. Suntem, cum spune vorba, un popor de ciobani mâncători de carne de porc. Având ca și poezie reprezentativă miorița putem spune ca suntem un popor de ciobani dar nu prea mâncăm carne de miel. Deși nu sunt ale noastre 100% sunt sigur ca le-am îmbunătățit și le-am adaptat gusturilor noastre. În afară de faptul că mâncăm destul de gras, nu prea există greșeli sau lucruri pe care le-aș schimba în bucătăria românească.
- Cine este Vlad Manoliu? Ce te definește? Ce vise ai?
- Vlăduț Manoliu este băiatul acela grăsuț din Roman care nu a dus o viață neapărat ușoară, dar care i-a promis mamei lui că o va face mândră și care, bineînțeles, și-a promis sieși că nu o să mai fie niciodată sărac. Vlăduț Manoliu este tânărul bucătar care a auzit despre el că nu este chiar ce și-ar dori bucătarul șef și care și-a promis că nu o să mai audă asta despre el niciodată. Vlăduț Manoliu este bucătarul care și-a respectat promisiunea pe care și-a făcut-o, aceea de a ajunge bucătar șef înainte de 30 de ani. Vlăduț Manoliu este bucătarul șef pe care nu toți și-l doresc, dar este bucătarul șef de care au nevoie.
Următorul plan, pentru că lucrez pe bază de planuri, nu de vise, este să deschid un restaurant în Iași și o școală de bucătari.
„Sunt bucătar șef la un restaurant mic din centrul orașului. Îmbin rețetele tradiționale românești gătite cu ajutorul tehnicilor moderne cu mâncarea clasică de bistro unde poți găsi paste, risotto, steak-uri, dar și o salată, un șnițel cu salată germană de cartofi și bacon sau o supă cremă din legume de sezon” - Vlăduț Eugen Manoliu
Importanța gastronomiei se reflectă în multiplele moduri în care ne influențează viața de zi cu zi, contribuind la sănătatea noastră, la transmiterea culturii și tradiției, la dezvoltarea economică și la crearea legăturilor sociale. Reprezintă un element fundamental al existenței umane și merită să fie explorată și apreciată în întreaga sa diversitate și profunzime.
Gastronomia reprezintă un aspect fundamental al culturii și societății noastre, având un impact profund asupra identității și interacțiunilor noastre sociale. Prin intermediul preparatelor culinare, oamenii transmit istorii, tradiții și valori, iar gastronomia devine astfel o formă de expresie culturală și socială deosebit de semnificativă.
Unul dintre cele mai importante roluri ale gastronomiei în cadrul culturii este acela de a păstra și transmite tradițiile și istoria unei comunități. Fiecare cultură are propriile sale rețete tradiționale și metode de gătire care sunt transmise de-a lungul generațiilor. Prin preparatele lor specifice, oamenii celebrează evenimente importante, precum sărbători sau ceremonii, își amintesc de trecutul lor. De asemenea, mâncarea poate juca un rol important în consolidarea identității culturale și sociale. Grupurile de prieteni sau familii se pot identifica printr-o anumită preferință pentru anumite tipuri de bucătărie, ceea ce poate contribui la formarea unui sentiment de apartenență și coeziune socială.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau