Politehnica Iaşi a ajuns la mila lui Ciprian Paraschiv

  Decizie şoc a Curţii de Apel Bucureşti. Fostul preşedinte al Politehnicii Iaşi, Ciprian Paraschiv, a câştigat în instanţă procesul legat de destituirea sa abuzivă din 14 iunie 2021 din funcţia de preşedinte executiv. Sentinţa e definitivă, clubul din Dealul Copoului trebuie să-i achite salariul aferent lunii aprilie 2020 şi nici salariile aferente lunilor ianuarie 2021 - ianuarie 2023. Salarii care, conform contractului individual de muncă nr. 35/22.01.2020 au fost stabilite la 6.500 euro lunar. Mai mult, conform unei clauze din actul menţionat, în caz de încetare a contractului individual de muncă prin decizie unilaterală a angajatorului, angajatul urma să primească despăgubiri în cuantum de 20.000 euro, plus dobânda legală din momentul comunicării deciziei de concediere şi până la efectuarea plăţii. Dacă acest lucru se întâmplă azi-mâine, ar fi vorba de aproximativ 200.000 euro!

Iată, pe scurt, filmul acestei afaceri în care orgoliile şi erorile decidenţilor au dus la acest deznodământ:

 Premizele conflictului

Toamna lui 2019. Presa şi suporterii îl presau pe Adrian Ambrosie, pe atunci numărul unu în club, să facă un pas în spate, să lase pe altcineva să se ocupe de partea administrativă şi de cea sportivă. Mai de voie, mai de nevoie, fostul atacant acceptă. Dar cine vine în loc?

La vremea aceea, fostul căpitan al Politehnicii Iaşi din anii '90, Ciprian Paraschiv era în staff-ul Federaţiei Române, unde dovedise certe calităţi manageriale, avea deja doctoratul luat, o imagine publică fără cusur, părea omul providenţial pentru a înlătura haosul din club. Dar greu de (re)adus. Că oare cine riscă să renunţe la un post mai mult decât confortabil şi cu mult mai multă vizibilitate din cadrul Federaţiei Române de Fotbal pentru a prelua frâiele unui club în derivă, în pericol de faliment şi de retrogradare. Urmare a unor serii de decizii total neinspirate. Refacerea gazonului în plin campionat, ceea ce a implicat detaşarea echipei la Botoşani pentru jocurile de acasă e doar cel mai clar exemplu...

Cip a fost de acord să revină în oraşul natal, dar a pus câteva condiţii. În primul rând, mână liberă în ce priveşte deciziile manageriale. Apoi, un salariu cât de cât apropiat cu cel pe care-l avea la FRF şi nişte clauze de reziliere foarte clare. Pe 22 ianuarie 2020 s-a parafat înţelegerea, Paraschiv a venit şi s-a apucat de treabă.

 Pandemia, primele probleme. Apoi, din ce în ce mai multe

La nici două luni de la instalare, toate planurile noului preşedinte executiv au fost date brutal peste cap. Pandemia COVID-19. Ne amintim, campionat întrerupt, zero venituri din ticketing, publicitate, drepturi TV, curbe de sacrificiu intens negociate cu jucătorii şi staff-ul tehnic etc.

Sezonul 2020/2021 a început în condiţii imposibile. Surse de finanţare vagi şi incerte, arierate vechi şi mereu rostogolite, penurie de jucători. Că, din momentul în care Rednic a renunţat să antreneze la Iaşi, a plecat şi grosul lotului.

Rămas fără jucători şi fără antrenor, Cip a apelat la vechiul său prieten, Daniel Pancu, care este mai întâi ieşean, abia apoi rapidist. Pancu şi-a asumat riscurile imense şi a început pregătirea cu un lot de 6-7 jucători. Erau mai puţin de două săptămâni până la începerea campionatului. Chiar şi în această conjunctură, venirea lui Pancone a deranjat pe cineva cu influenţă în club. Pe motiv de rivalitate veche cu „Diamantul din Nicolina”.

Mandatul actualului selecţioner al Naţionalei Under 20 a fost unul bizar, nu doar sub semnul COVID-ului, ci şi datorită unor situaţii neelucidate ori imposibil de explicat. Meciul de la Craiova sau defectarea nocturnei într-un moment prielnic în disputa cu Viitorul lui Hagi. Cam de aici s-a stricat totul. Pancu a avut o reacţie violentă la adresa oficialităţilor şi a fost pus pe făraş.

Imediat, Ambrosie a ieşit la atac, criticând din ce în ce mai vehement managementul lui Paraschiv. Susţinut de unul dintre liderii vestiarului din acea perioadă. Şi de cei şapte ultraşi.

Poli era deja pe tobogan, spectrul retrogradării era tot mai aproape, dar, în loc să se strângă rândurile, s-a pornit războiul. Fiind extrem de greu de dat afară, Consiliul Director a apelat la o găselniţă pentru a scăpa de Paraschiv. Decizia 06/29.03.2021, prin care s-a decis desfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv. Una luată în pripă, superficial, care avea să se dovedească un bumerang teribil. Desfiinţarea funcţiei nu se putea face fără schimbarea statutului. Ori, acest lucru nu s-a petrecut!

Până la data deciziei de concediere (14 iunie 2021), războiul dintre Ciprian Paraschiv şi Consiliul Director a tot escaladat. Fostul federal îşi ştia prea bine drepturile şi obligaţiile, a acţionat ca atare. De partea cealaltă, o adevărată campanie de presă împotriva lui şi, în paralel, retragerea atribuţiilor. Din martie şi până în iunie 2021, Paraschiv n-a mai avut nicio putere de decizie.

În tot acest răstimp, declaraţiile din mass-media la adresa lui au fost de-a dreptul belicoase. Nu mai era loc de întors. Spicuim doar câteva ataşate la dosarul 22485/3/2021, judecat în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti, sentinţă confirmată zilele trecute de către Curtea de Apel din Capitală: „şi când apare unul căruia îi cresc coarnele, trebuie să i le rupă cineva. Că dacă nu i le rupi la timp pe urmă îi cresc şi îţi va fi tare greu să te lupţi cu el!”, „managementul sportiv a fost cel greşit”, „trebuie dat afară pentru că el a făcut clubul cum arată”.

 Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Încălcare flagrantă şi grosolană a Codului Muncii

OK, a venit decizia de concediere, a fost schimbat integral Consiliul Director, dar nici noua componenţă nu s-a arătat dispusă să negocieze. Deşi clauzele contractuale erau foarte clare. Mai mult, încă o gafă de proporţii, una ce s-a dovedit esenţială în pierderea procesului de către Politehnica Iaşi. Funcţia de preşedinte executiva a fost înlocuită cu cea de manager executiv. Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Atribuţii identice, obligaţii identice, salarizare similară. Paraschiv a dovedit cu extrasele Revisal depuse la dosar. Încălcare flagrantă şi grosolană a Codului Muncii.

În aceste condiţii, ex-căpitanul a dat în judecată clubul la care s-a format. A depus la dosar toate înscrisurile necesare şi a mers mai departe. De partea cealaltă, diriguitorii Politehnicii Iaşi l-au luat la preţ de matineu (de seminţe, dacă vreţi) şi au venit cu o întâmpinare superficială, care n-avea cum să stea în picioare. Drept urmare, prin hotărârea 1070 din data de 16 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti i-a dat câştig de cauză reclamantului.

Inexplicabil, nici după această primă sentinţă, conducătorii grupării din Copou nu s-au dovedit mai maleabili. Au contestat decizia la Curtea de Apel Bucureşti, invocând motive de-a dreptul puerile.

Cei din Copou s-au făcut că nu văd şi că n-aud

În apel, reclamantul a mai ataşat la dosar câteva acte, esenţiale pentru sentinţa definitivă. E vorba de acordurile 969/30.09.2020 şi 303/16.03.2021, făcute între el şi angajator, înţelegeri scrise prin care a acceptat o eşalonare foarte îngăduitoare a drepturilor salariale. A vrut, într-un fel şi într-un ultim moment, s-o dea la pace. Degeaba. Cei din Copou s-au făcut că nu văd şi că n-aud. Nu şi Curtea de Apel Bucureşti: „angajatorul nu numai că nu a achitat această sumă, însă nici nu a mai plătit salariatului drepturile salariale aferente anului 2021, respectiv pentru perioada ianuarie-iunie 2021. Pârâta se face vinovată pentru neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite reclamantei, în speţă neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Reclamanta a avut şi are o creanţă certă şi exigibilă, dobânda pentru sumele plătite cu întârziere reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor, prin executarea cu întârziere a obligaţiei. Fiind vorba de o obligaţie de a da, având ca obiect o sumă de bani, executarea obligaţiei în natură este totdeauna posibilă, iar dobânda solicitată reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei”.

Consecinţa previzibilă a acestui război s-a văzut. Politehnica Iaşi e obligată să achite o mul'ime de bani lui Ciprian Paraschiv şi să-l repună în funcţie. Nu mai este cale de atac. Clubul a ajuns la mila fostului căpitan. Marcel FLUERARU