Să fie mai bine?

Intenţionat am lăsat să se scurgă o săptămână din noul an fără să punem la colţ pe nimeni, pentru că, mă gândeam eu, poate vom avea şi ceva lucruri pozitive de semnalat, aşa ca la început de an, deşi colţul este pentru pedepsiţi.
Nu am avut noroc, pentru că prima competiţie cu caracter oficial al anului, turneu preliminar pentru handbaliştii sub 21 de ani, găzduit de Craiova, a însemnat ratarea obiectivului, adică primul loc, pierdut în dauna Rusiei. Au urmat turnee de calificare la volei cadete şi cadeţi, tot pentru campionatele continentale, la care am reuşit fără loc, cum se spune, la fete, iar la băieţi nici nu am contat. Au început şi turneele de tenis, la Antipozi, dar fetele noastre nu au rupt gura târgului, iar despre băieţi...
La sporturile de iarnă, tot biatlonul cu veterana Tofalvi mai aminteşte de România, că la celelalte nici nu contăm. Sigur că, în atare situaţie, nu mai putem aştepta cu „colţul” până să consemnăm şi ceva bun, aşa că pornim la drum cu întrebarea retorică din titlu.
Sincer, nu cred că vom asista la transformări miraculoase ale situaţiei, aşa peste noapte, dar atenţia către sport trebuia să fie mărită. Nu va fi uşor şi din cauza crizei economice care persistă, dar să stăm aşa, cu mâinile în sân, şi să aşteptăm totul de la sportivi şi tehnicieni doar, nu e o soluţie. Pentru că, aşa cum am constatat în acest debut de an, nici cu generaţiile viitoare nu stăm prea grozav şi, în mod cert, nu din vina sportivilor.
Peste toate, de parcă nu erau de ajuns scandalurile mondene din lumea fotbalului, am ajuns la asemenea „dispute” şi în handbalul feminin, unde suntem în pierdere mare de viteză. Exact ce ne mai lipsea ca să fie mai bine!