Povestea unei comori a geților de acum 2.300 de ani - Stejarul magic, superba diademă de aur și movila gigantică

 Geții de acum 23 de secole au ridicat la sud de Dunăre uriașe movile funerare pentru conducători și pentru aristocrați, iar în aceste movile au fost găsite comori cu sute de obiecte de aur. O astfel de comoară poate fi văzută la București, iar povestea ei spune multe despre oamenii care au trăit acum peste două milenii pe teritoriul României și Bulgariei de azi.

Informația pe scurt

• .Geții de acum 2.300 de ani au avut pentru cel puțin un secol un mare oraș, un așa-numit „centru de putere” aflat la 40 km sud de Dunăre. Orașul avea ziduri de piatră, străzi, sanctuare, ateliere și negustori.

• Într-o movilă care în acele vremuri avea 20 metri înălțime a fost descoperită o comoară formată din 700 de obiecte din aur, unele mari, altele abia vizibile. Piesa „vedetă” este o superbă diademă de aproape 800 de grame greutate, ce a fost, probabil, purtată pe cap de către o tânără prințesă a geților. Cele mai mici obiecte sunt fire de aur.

• Uimitor a fost faptul că săpăturile au arătat că a fost încorporat un copac întreg în tumulul în care a fost descoperită comoara. Este vorba despre un stejar, iar acești copaci erau pe vremuri simbol al puterii și rezistenței. Posibil ca stejarul să aibă o legătură cu Gebeleizis, care la geți era zeul tunetului și al cerului.

• Se poate presupune că Sborianovo - Sveștari era centrul unui regat al geților care se întindea și la nord de Dunăre, pe teritoriul României de azi. Au fost descoperite și la noi tezaure, fortificații din piatră, morminte de incinerație și mici necropole tumulare.

• Acum 2.300 de ani, familiile aristocratice de la Sborianovo își depuneau morții sub mari movile de pământ înșiruite pe culmile înalte ce mărgineau orașul antic către est și vest. Peste 100 de movile au fost identificate și este clar că regii de atunci erau capabili de a mobiliza forțe uriașe pentru a face aceste construcții.

• Comoara de la Sveștari poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie din București, până în iunie 2023. Un super mormânt tracic poate fi vizitat la Sveștari, care se găsește la 88 de km de Giurgiu.

Sveștari - Comoara, stejarul și movila

Geții nu sunt doar parte a istoriei României, ci au construit cele mai mRI monumente la sud de Dunăre, în Bulgaria de azi.

În nord-estul Bulgariei, la 40 de km sud de Dunăre, în regiunea (oblastul) Razgrad, în apropiere de orașul Isperih și în împrejurimile satului Sveștari, se află un ținut foarte bogat în vestigii arheologice din diverse perioade istorice.

Într-o movilă funerară din satul bulgăresc Sveștari a fost descoperită o comoară formată din peste 700 de piese de aur, cea mai mare și frumoasă fiind o diademă de aproape 800 de grame. Această diademă poate fi văzută la București, în Sala Tezaurului de la Muzeul Național de Istorie a României, unde sunt expuse mai multe piese de aur, până în 25 iunie 2023.

Inele de la Sveștari 

„În sala tezaurului, piesele de la Sveștari și-au găsit un loc firesc și stau alături de verișoarele și verișorii lor din spațiul getic și tracic și dovedesc, încă o dată, cât de strânse au fost relațiile dintre cele două maluri ale Dunării, unde multă vreme nici nu a fost frontieră”, spunea Ernest Oberlander - Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României, la vernisajul expoziției, în sala tezaurului.

Tezaurul de la Sveștari a fost descoperit în această zonă de la sud de Dunăre, în noiembrie 2012, în timpul săpăturilor arheologice sistematice conduse de Institutul Național de Arheologie din Sofia în necropola tumulară a unui oraș fortificat, construit în secolul al IV-lea î.Hr. pe malurile râului Krapineț.

Tezaurul provine din cea mai mare movilă funerară din zonă, cu o înălțime de peste 15 metri și un diametru de 60 de metri. Este cea mai mare movilă din Tracia de nord-est, iar la origine avea 19-20 metri înălțime, dar în 23 de secole s-a mai aplatizat.

Diana Gergova este arheologul bulgar care a condus săpăturile, iar movila se numește Omurtag. Comoara descoperită avea 1,8 kg în total.

De ce ridicau geții și alte triburi tracice uriașe movile funerare (tumuli) acum peste două milenii? Iată ce scrie Valeriu Sîrbu în volumul „Oameni și zei în lumea geto-dacilor”

„Tumulul era asociat cu muntele, cu centrul, el era considerat un monument perpetuu vizibil; depunerea defunctului în ţinutul său asigura continuitatea legăturii dintre el şi pământul pe care l-a stăpânit, de aici el putea veghea asupra urmaşilor, deci era un simbol al identificării, asumate şi după moarte, cu teritoriul şi oamenii ţinutului său, el iradiind şi concentrând, simultan, autoritate”.

Sveștari pe hartă

Peste 100 de tumuli au fost ridicați în zona Sborianovo - Sveștari și aproximativ 20 dintre ele au fost cercetate. Clar că cei mai puternici oameni ai locului erau influenți și voiau că suspușii lor să-și amintească mult timp de ei. Comunitatea de acum peste 2.300 de ani era puternic ierarhizată și avea capacitatea de a mobiliza forțe uriașe pentru a-și preamări aleșii și a înălța construcții monumentale. Era o lume care își cinstea strămoșii și zeii, aducându-le uneori și bogate ofrande în aur.

„Este evident că încă din timpul vieţii unii dinaşti/aristocraţi şi-au început construirea acestor monumente funerare întrucât este imposibil de ridicat asemenea tumuli, de construit camere funerare, uneori cu scene sculptate ori pictate, într-un interval atât de scurt, anume de la decesul până la depunerea defunctului în mormânt”, mai scrie Valeriu Sîrbu, în volumul citat mai sus.

Movila în care a fost găsită comoara a fost construită în două etape, mai întâi deasupra unui cavou de piatră cu o boltă semicilindrică iar ulterior a fost extinsă pentru a acoperi și un stejar bătrân aflat în apropierea construcției, tezaurul fiind așezat într-un mic cufăr de lemn printre ramurile copacului, la patru metri înălțime deasupra solului.

Stejarul - Un zeu suprem?

Urmele trunchiului foarte gros al stejarului au fost identificate de arheologi și nu ar fi exclus ca în acel moment stejarul să fi fost în picioare de câteva secole.

Trebuie spus că stejarul este extrem de important în panteonul românesc, fiind un simbol al puterii, al dăinuirii. Nici nu este de mirare: cei mai înalți stejari ating peste 40 de metri, iar cel mai bătrân stejar din România are aproximativ 900 de ani. Stejarii au tulpina dreaptă și sunt spectaculoși, fiindcă au coroana largă, precum o umbrelă. Fiind atât de înalți, erau loviți mai des de trăsnet, lucru observat de oamenii din vechime..

Mormântul cu cariatide de la Sveștari (foto Dudlajzov, Dreamstime.com)

Ce semnificație avea stejarul? „Nu avem nimic scris, sunt doar speculații, dar este posibil să fi avut legătură cu zeul fulgerului, cu un zeu suprem, iar la geți este posibil să fi avut vreo legătură cu acel Gebeleizis care apare menționat o singură dată ca fiind zeu al cerului, al tunetului, al fulgerului. Este singurul caz în care avem încorporat un copac într-un tumul, la nord de Balcani, sit-ul fiind unul impresionant”, a explicat pentru HotNews.ro, Valeriu Sîrbu, unul dintre cei mai cunoscuți arheologi români, care a participat și la săpături la sit-urile traco-getice din Bulgaria..

Multe părți ale stejarului erau folosite, încă din vechime, de la ghinda care se dădea la porci, până la lemnul din care se construiau biserici și case.

Stejarul era invocat precum un zeu în diverse descântece contra bolilor și se credea că ramura de stejar apară contra spiritelor rele.

Și nu trebuie să uităm de vâsc, planta verde care crește (și) pe ramurile stejarilor. Preoții celților, druizii, credeau că vâscul îi va proteja pe oameni de rele și de elementele ostile ale naturii, precum tunetul și fulgerul. Inamicii se întâlneau sub vâsc pentru a face pace. Druizii tăiau vâscul din stejari, acești falnici copaci considerați sacri și simboluri ale vieții. Cei mai înalți stejari din Europa au 49 de metri înălțime.

Comoara și un oraș înfloritor al geților sud-dunăreni

Depus cel mai probabil în al doilea sfert al secolului al III-lea î.Hr, așadar acum peste 2.275 de ani, tezaurul din Movila Mare de la Sveștari se compune doar din artefacte de aur, podoabe specifice portului feminin și accesorii de harnașament pentru un cal de călărie, totul învelit, se pare, în brocart, un material textil bogat ornamentat din care s-au păstrat mai multe fire de aur.

Cel mai important sit arheologic din regiune este mormântul cu cariatide la Sveștari, din movila Ginina (Ginina Moghila), mormânt excavat între 1982 și 1985 și care este una dintre cele mai mari și originale construcții subterane funerare din perioada elenistică.

Descoperirile spectaculoase de la Sborianovo aparțin celui mai important centru politic și religios tracic de la nord de Balcani din secolele IV-III î.Hr considerat de unii cercetători reședința regelui get Dromichaites (Dromihete).

Unii spun că este vorba despre cetatea Helis unde, după unele estimări, populația ar fi atins 5-10,000 de locuitori în perioada de maxim. Nu există vreo dovadă scrisă că este vorba despre cetatea Helis și este imposibil de estimat ce populație avea orașul.

Această cetate a geților era un centru dinastic bogat și cosmopolit, avea ziduri de piatră, avea sanctuare, erau prezenți meșteri și negustori. Orașul a fost prosper timp de aproximativ un secol.

Era un oraș mare care se întindea pe 9 ha, iar locul este important fiindcă exista cetate construită de meșteri elenistici, o necroplă mare și impresionantă pentru acea epocă, cu aproximativ 100 de tumuli. Exista și o zonă sacră - cu sanctuare - așadar trei tipuri de monumente importante.

„A fost un oraș cu ziduri, cu străzi, cu temple, exista tramă stradală pe unde să se scurgă apa, au fost găsite și inscripții. Era un adevărat oraș, iar regii geți din aceste locuri au vrut să aibă și ei ce au văzut în orașele grecești. Deosebirea este că în orașele grecești, cu excepția zeilor, nimeni nu avea voie să iasă în evidență. fiindcă era democrație. Regii geți au vrut să-și etaleze, să-și expună bogăția”, explică Valeriu Sîrbu.

Vestigiile dau indicii despre un spațiu care nu era ocupat doar de basilei și războinici, ci și de doamne, aristocrate rafinate sau preotese, personalități în mod fastuos onorate în cadrul dinastiilor regale. Autoritatea acestui regat se extindea foarte probabil și pe malurile nordice ale Dunării, în România din zilele noastre.

Așadar, se poate presupune că Sborianovo - Sveștari era centrul unui regat al geților care se întindea și la nord de Dunăre, dar trebuie să înțelegem termenul de regat în sens elenistic, nu ca o uniune administrativ-teritorială puternic închegată. În niciun caz nu sunt dovezi că exista acum 2300 de ani un „stat centralizat” în sensul modern care cuprindea părți din nordul Bulgariei și din sudul României de azi.

Există paralele pentru descoperirile de la Sborianovo în situri din România investigate de arheologi români, cum ar fi Zimnicea, Fântânele, Agighiol, Peretu, Căscioarele și Satu Nou. Au fost descoperite fortificații din piatră, morminte de incinerație și mici necropole tumulare. Nimic nu este însă la fel de monumental precum în zona Sborianovo.

Setul de podoabe din cufărul din lemn de fag la Sveștari este compus dintr-o diademă foarte elaborată, ornamentată cu feline (pantere) și cu femei-centaur. Centaurul era, în mitologia greacă, o ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc.

Comoara descoperită în 2012 mai cuprinde două perechi de brățări, un inel cu reprezentarea lui Eros și peste 550 de perle, verigi sau pandantive, elemente asamblate probabil inițial în mai multe coliere sau cusute pe un veșmânt bogat țesut cu fire de aur.

Aurul folosit era de foarte înaltă calitate, și, cel mai probabil, podoabele au fost realizate de meșteri greci.

„După ce Alexandru cel Mare cucerește Asia, el aduce de acolo o bogăție extraordinară. Se deschid cuferele persane și cantități enorme de aur vin spre Grecia și Macedonia, dar ajung și în Tracia. Apare o nouă modă pentru lucruri fastuoase, foarte luxoase și sunt combinate elemente grecești cu elemente orientale”, explică Magdalena Ștefan, arheolog și muzeograf care s-a ocupat de organizarea expoziției de la MNIR..

Diadema nu are urme de purtare, în timp ce brățările au fost purtate de femei. Se poate presupune că diadema a fost folosită pe o coafură înaltă, de tip coc. „Era pentru personajele cu rang înalt, pentru regine sau prințese. Purtau această diademă la ceremonii, la baluri, la curțile regale, la procesiuni religioase. După mărimea diademei și a brățărilor este clar că a fost vorba despre o tânără foarte delicată”, a spus pentru HotNews.ro, Valeriu Sîrbu.

„Tezaurul ne arată că aristocrații geților erau foarte conectați la religia grecească în acel moment. Oamenii cei mai bogați, care erau îngropați în cele mai fastuoase morminte, foarte probabil puteau să viziteze sanctuarele grecilor șiă să fie inițiați în riturile lor de nemurire din acea perioadă”, explică Magdalena Ștefan.

Trebuie spus că regii macedoneni plăteau căpeteniile tracilor în monedă de aur (stateri), pentru servicii militare și pentru alianțe. Obiecte care până atunci se fabricau din argint au început să apară tot mai des fabricate din aur (vase de banchet, coifuri, harnașamente pentru cai).

Împreună cu toate aceste artefacte au fost descoperite în micul cufăr de la Sveștari și foarte multe fire de aur. Realizate dintr-un aur înalt rafinat, asamblate dintr-o multitudine de mici elemente sau turnate cu talent prin metoda cerii pierdute, podoabele din tezaurul de la Sveștari au fost lucrate de meșteri experimentați care stăpâneau foarte bine toate abordările tehnologice care au caracterizat orfevrăria perioadei elenistice.

Tracii, triburile și regii faimoși

Tracii au fost documentați pentru prima oară în Iliada (sfârșitul secolului VIII - începutul secolului VII î Hr) și au avut un rol foarte important în istoria antică a sud-estului Europei, mai ales după anul 500 î Hr, în special la sud de Dunăre, dar și la nord, scrie Radu Oltean în cartea „Geții lui Burebista și lumea lor”.

Relieful muntos al Balcanilor a contribuit la fragmentarea tracilor în numeroase triburi și clanuri ce se războiau adesea, fiecare încercând să se impună în fața rivalilor. Herodot scria despre traci că ar fi foarte puternici dacă ar putea să se unească: așa însă. erau dezbinați și deci slabi.

Cel mai cunoscut trib tracic era cel al odrizilor (odrysi), care locuiau în zona râului Marița din Bulgaria de azi. Teres I este considerat primul mare rege al odrizilor, a fost la putere în jurul anului 460 î Hr și a condus un regat tracic din care făceau parte și triburi de geți sud-dunăreni.

Triburile tracilor de la nord de Dunăre erau cunoscute în general sub numele de geți în scrierile antice grecești și ca daci în documentele romane. Herodot este printre primii care au folosit numele istoric de „Getae” într-un pasaj care a devenit celebru și a fost interpretat în toate felurile. Această mențiune datează din jurul anului 514 î Hr. Trebuie spus că Herodot menționează evenimente întâmplate în jurul anului 514 î Hr, dar a trăit și a scris undeva între anii 480-430 î Hr.

În anul 464 î Hr, Sofocle pomenește într-o tragedie un rege care domnea peste geți, semn că publicul atenian auzise de geți în a doua parte a secolului V î Hr. În anul 429 ț Hr, istoricul grec Tucidide vorbește despre geți și despre faptul că erau supuși unui rege trac.

Populațiile denumite dacice locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii și al Banatului, iar cele denumite getice, în Câmpia Dunării, în Moldova și în Dobrogea de azi. Geții locuiau și la sud de Dunăre, în Bulgaria de azi, iar sit-urile au fost atent cercetate de arheologii bulgari în ultimii 40 de ani.

Tracii au fost influențați de-a lungul secolelor de multe alte neamuri: de greci, de sciți, de iliri, iar stăpânirea persană din Balcani a influențat mult aristocrația tracică. Grecilor le erau cunoscuți tracii sudici, cei din sudul Bulgariei de azi, mai ales că mulți traci luptaseră ca mercenari în războaiele purtate de greci.

Au fost descoperite multe morminte în Bulgaria, în așa-numita „Vale a regilor Traci”, celebre fiind cele de la Kazanlâk și Sveștari. Aristocrații traci au fost îngropați în morminte fastuoase și peste 200 au fost cercetate în nordul Bulgariei, datând din perioada 450 - 250 î Hr.

Exista în fiecare mormânt o cameră mortuară, din lemn sau din piatră, la care se ajungea printr-un coridor denumit dromos. Camerele funerare erau în interiorul unor tumuli (movile) de diverse dimensiuni.

Ce se găsea în morminte

Camerele funerare erau acoperite în diverse moduri, de la acoperișuri plate, cu grinzi de lemn până la bolți complicate din blocuri de piatră cioplită. Unele camere funerare descoperite în Bulgaria erau scobite într-un singur bloc uriaș de granit, greu de câteva tone. În unele camere se găseau paturi cioplite în piatră și pictate, pe care erau așezați cei ce urmau a fi îngropați acolo.

Erau puse în mormânt țesături scumpe, podoabe, arme, vase ritualice cu hrană, amfore cu vin și diverse obiecte din metale prețioase. Aceste „depuneri funerare” erau puse pe podea sau bătute în cuie pe pereți.

În multe morminte, conform unor vechi tradiții indo-europene, erau sacrificați și cai și câini de vânătoare, pentru a fi depuși alături de cei decedați.